Legea 10/2001. Tardivitatea notificarilor depuse dupa data de 14 .02.2001, respectiv dupa aparitia Legii 247/2005.

Art. 22 din Legea 10/2001 prevede expres ca persoana indreptatita la restituire trebuie sa notifice persoana juridica detinatoare solicitand restituirea imobilului in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a legii, termen prelungit succesiv pana la 14 februarie 2001.
Acest termen este unul de decadere , nu este susceptibil sau de intrerupere. Reclamantul a depus notificarea numai in anul 2005, depasind termenul expres prevazut de lege.
Prin sentinta civila nr. 517 din 16 martie 2006, pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 5466/2005, s-a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamant in contradictoriu cu Primarul comunei Ogra, judetul Mures.
La pronuntarea acestei sentinte, instanta a avut in vedere dispozitiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, conform carora persoanele indreptatite la restituire, pot depune notificari in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a legii. Termenul amintit anterior a fost prelungit succesiv pana la 14 februarie 2002, iar prin Legea nr. 247/2005, nu s-a procedat la repunerea in termen a persoanelor care sunt indreptatite dar nu au respectat termenul amintit, spre deosebire de alte acte normative cu caracter reparatoriu care au prevazut expres repunerea in termen.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul, care a reluat cererile formulate la promovarea actiunii initiale.
Prin apelul formulat, reclamantul nu a contrazis cele retinute in considerentele hotararii, referitoare la depasirea termenului stabilit de lege, insistand asupra faptului ca este persoana indreptatita la restituire si aratand ca nerespectarea termenului este o problema minora.
Analizand sentinta pronuntata prin prisma criticilor formulate de reclamant precum si din oficiu sub aspectul temeiniciei si legalitatii in considerarea caracterului devolutiv al caii de atac, instanta a retinut  urmatoarele:
Reclamantul a formulat actiunea inregistrata la Tribunalul Mures sub nr. 5466 din 19 decembrie 2005, solicitand in contradictoriu cu Primarul comunei Ogra pronuntarea unei sentinte prin care sa se constate nulitatea absoluta a Dispozitiei nr.440/2005, emisa de parat, sa se dispuna obligarea paratului la restituirea in natura catre reclamant a imobilului - moara, situat in Ogra, sat Dileu-Vechi, judetul Mures, iar in eventualitatea imposibilitatii predarii acestuia, achitarea despagubirilor echivalente prevazute de lege. A solicitat si cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamantul a aratat ca este unicul mostenitor al fostului proprietar tabular G.A. , in calitate de succesor. Antecesorul sau a fost condamnat penal pentru detinere de metale pretioase, ocazie cu care s-a dispus si confiscarea totala a averii.
Prin decizia civila nr. 1913/R/2005, pronuntata de Curtea de Apel Cluj in dosarul nr. 15152/2005, s-a dispus restituirea catre reclamant a metalelor pretioase confiscate si apreciaza ca se impune admiterea actiunii prezente, repararea integrala a nedreptatilor suportate de familia sa.
Reclamantul a considerat ca scopul legii este repararea prejudiciului, iar afirmatiile conform carora cererea formulata este tardiva, este pura teorie si nu au un substrat serios.
La dosarul cauzei s-aui depus in copie Dispozitia nr. 440/21 noiembrie 2005, emisa de Primarul comunei Ogra, a carei nulitate solicita a se constata, certificatul de mostenitor al reclamantului dupa antecesorul sau, fost proprietar tabular al imobilului, sentinta  penala nr. 810 din 13 mai 1959, pentru condamnarea antecesorului reclamantului si confiscarea totala a averii, notificarea dresata de reclamant Primariei din Ogra la 3 noiembrie 2005, cererea de restituire a imobilului, formulata de reclamant si adresata Primariei Ogra, cerere inregistrata la 31 august 2005, alte acte considerate utile solutionarii cauzei.
Dupa analizarea actelor depuse, precum si a sustinerilor partilor, instanta a pronuntat sentinta civila nr. 517 din 16 martie 2006, in sensul respingerii actiunii formulate, sentinta analizata in prezentul apel.
Apelul reclamantului a fost considerat  nefondat si a fost respins, in consecinta, hotararea criticata a fost mentinuta integral, pentru urmatoarele considerente:
Art. 22 din Legea nr. 10/2001 prevede expres ca persoana indreptatita la restituire trebuie sa notifice persoana juridica detinatoare solicitand restituirea imobilului in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a acestei legi.
Termenul de 6 luni a fost succesiv prelungit prin OUG nr. 109/2001 si OUG nr. 145/2001, pana la 14 februarie 2001.
Acest termen este unul de decadere, nu este susceptibil de suspendare sau de intrerupere.
Reclamantul din prezenta cauza a nesocotit dispozitiile legale amintite anterior si a depus cererea de restituire, respectiv notificarea numai in anul 2005, depasind astfel termenul expres prevazut de lege.
Atat prin actiunea formulata cat si prin apelul sau, reclamantul a  considerat nerespectarea termenului o problema minora si a insistat asupra dreptului sau la restituire, drept care de altfel, nu a fost contestat in cauza.
De mentionat este faptul ca legiuitorul a inteles sa stabileasca un termen strict pentru depunerea notificarilor, tocmai pentru a nu tergiversa rezolvarea problemei restituirii bunurilor imobile preluate abuziv, iar prin nerespectarea acestui termen limita, reclamantul este decazut din dreptul de a solicita restituirea in natura sau prin echivalent a imobilului ce a apartinut antecesorului sau.
Sunt nefondate sustinerile reclamantului apelant, conform carora nerespectarea termenului este o problema minora, din moment ce acest termen este prevazut de lege, iar instanta este chemata sa aplice riguros dispozitiile actului normativ aplicabil.
Stabilind ca prima instanta a retinut in considerentele hotararii o stare de fapt ce rezulta din probele administrate, iar in raport de aceasta a aplicat corespunzator dispozitiile legale, criticile formulate de reclamant prin apelul sau sunt nefondate si vor fi inlaturate, in consecinta  in baza art. 296 Cod procedura civila, apelul a fost  respins, hotararea criticata a fost mentinuta integral.