Suspendarea solutionarii contestatiei de catre organul administrativ jurisdictional (DGFP), in temeiul prevederilor art. 179, alin. 1 si 180 din OG 92./2003, pe considerentul ca solutionarea contestatiei depinde de solutionarea cauzei penale. Liberul...

Suspendarea solutionarii contestatiei de catre organul administrativ jurisdictional (DGFP), in temeiul prevederilor art. 179, alin. 1 si 180 din OG 92./2003, pe considerentul ca solutionarea contestatiei depinde de solutionarea cauzei penale. Liberul acces la justitie.
Pentru a sta la baza constatarii organelor de cercetare penala daca faptele au sau nu   caracter infractional, este necesar ca raportul de inspectie fiscala si obligatiile de plata sa aiba un caracter definitiv ; altfel  si se refuza contestatorului dreptul de a se apara, de a dovedi contrariul celor retinute in raportul de inspectie fiscala, in fata unei instante de judecata.
Prin sentinta nr. 238 pronuntata de Tribunalul Mures la data de 15.04.2008, s-a  admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.C. S.Prod SRL Targu-Mures, in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice Mures si s-a anulat decizia nr. 76,98 din 24 septembrie 2007, emise de parata, obligand-o pe aceasta sa solutioneze pe fond contestatiile reclamantei inregistrate la nr. 15255/2007 si 33661/2007. S-a respins cererea de obligare a paratei la plata daunelor interese moratorii. Parata a fost obligata la cheltuieli de judecata catre reclamanta.
  Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut ca parata a incheiat la data de 28.02.2007 raportul de inspectie fiscala privind constatari la societatea reclamanta iar la data de 08.03.2007 a emis decizia de impune nr.433 prin care au fost stabilite obligatii fiscale de 313.547 lei. Impotriva acestor acte reclamanta a formulat contestatie, solutionarea acesteia fiind suspendata prin decizia nr. 76, 98/24.09.2007 pana la pronuntarea unei solutii definitive pe latura penala, fiind retinuta aplicarea dispozitiilor art. 179 alin. 1  si art. 180 din OG. nr. 92/2003. S-a avut in vedere dosarul penal nr. 1051/P/2006 a Parchetului de pe langa Judecatoria Tg. Mures. Potrivit art. 184 din OG. nr. 92/2003 prevede posibilitatea suspendarii solutionarii contestatiei atunci cand  prin decizie motivata atunci cand organul care a efectuat controlul sesizeaza organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce s-ar putea da in procedura administrativa sau atunci cand, solutionarea contestatiei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta vreunui drept ce face obiectul unei judecati. Instanta de fond a considerat ca in speta nu este indeplinita niciuna dintre aceste conditii, nu organul de inspectie sesizand organele de cercetare penala, ci, acestea din urma au solicitat efectuarea controlului. Se mai retine ca  dosarul de cercetare penala vizeaza o persoana care nu are nici o legatura cu societatea parata. In ceea ce priveste despagubirile solicitate de reclamanta, s-a aratat ca ele nu au fost dovedite.
  Impotriva sentintei au formulat recurs ambele parti din proces.
  In expunerea de motive a caii sale de atac, SC. S. Prod SRL a solicitat modificarea in parte a sentintei in sensul obligarii paratei si la plata despagubirilor pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat ca urmare nesolutionarii contestatiei, apreciind ca dovada prejudiciul a fost dovedit cu prisosinta. Astfel, prejudiciul constand in suma de 10.033, 40 lei este rezultatul aplicarii dobanzii legale la suma  contestata de 487.389 lei achitata de reclamanta dupa emiterea deciziei de impunere. Cum contestatia impotriva sumei contestate nu a fost solutionata de parata in termenul de 45 de zile calculata de la data depunerii contestatiei ci doar prin deciziile nr. 76 si 98 din 24.09.2007, pentru lunile aprilie-septembrie 2007 i se cuvin dobanzi legale. Recurenta apreciaza ca sunt intrunite cerintele art. 998-999 Cod civil pentru atragerea raspunderii civile delictuale.
  Recurenta DGFP Mures a aratat ca in mod gresit instanta de fond a obligat institutia la solutionarea pe fond a contestatiei reclamantei intrucat, intre stabilirea obligatiilor bugetare prin decizia de impunere nr. 433 li cercetarile care se efectueaza in dosarul penal 1051/P/2006 exista o stransa dependenta de care depinde solutionarea cauzei pe cale administrativ jurisdictionala. Recurenta apreciaza ca ancheta penala este singura in masura sa stabileasca daca cheltuielile evidentiate in contabilitate de reclamanta au la baza operatiuni reale, respectiv, daca tarifele percepute sunt corelate cu natura si serviciile furnizate. Se mai arata ca operatiunea de inspectie fiscala s-a demarat la cererea IPJ Mures care a solicitat verificarea legalitatii activitatii comerciale desfasurata de reclamanta in baza unor contracte de consultanta precum si indeplinirea conditiilor legale de deductibilitate la calculul impozitului pe profit. Ca atare, conchide recurenta, prioritatea apartine organelor de cercetare penala care se vor pronunta asupra caracterului infractional al faptei ce atrage plata la bugetul de stat a obligatiilor constatate.
  Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor invocate precum si din oficiu in raport  de dispozitiile art. 3041 C. pr. civ, Curtea a constatat:
  Operatiunea de inspectie fiscala s-a demarat la cererea IPJ Mures, prin adresa nr. 2121/A/2006 (1051/P/2006) din 29.03.2006, si a vizat verificarea activitatii comerciale desfasurata de reclamanta in baza unor contracte de consultanta precum si indeplinirea conditiilor legale de deductibilitate la calculul impozitului pe profit, rezultatul verificarilor urmand a sta la baza solutionarii unei cauze penale. Organele fiscale competente a solutiona contestatia reclamantei au suspendat solutionarea intrucat aceasta depinde de solutionarea laturii penale a cauzei. Se constata astfel existenta unui cerc vicios determinat de catre parata intrucat, la solutionarea cauzelor penale stau tocmai verificarile asupra activitatii comerciale ale reclamantei. Cum in raport de constatarile organelor fiscale, organele de cercetare penala se vor pronunta asupra caracterului infractional sau nu al faptei ce atrage plata la bugetul de stat a obligatiilor stabilite in sarcina societatii reclamante, este  necesar ca raportul de inspectie si obligatiile de plata sa aiba un caracter definitiv. Reclamantei i s-a refuzat de catre parata dreptul la aparare, dreptul de a dovedi contrariul celor retinute in raport, suspendarea judecarii contestatiei putand produce consecinte grave in plan penal. Sustinerile paratei conform carora doar ancheta penala este singura in masura sa stabileasca daca cheltuielile evidentiate in contabilitate de reclamanta au la baza operatiuni reale, respectiv, daca tarifele percepute sunt corelate cu natura si serviciile furnizate sunt puerile.  Care mai este, in aceasta materie, rolul paratei sau a instantei de contencios fiscal?
  De altfel, dispozitiile art. 184 din OG. 92/2003 au un caracter supletiv, suspendarea solutionarii contestatiei fiind facultativa pentru organul de solutionare a contestatiei. Si motivul de suspendare invocat in decizia atacata nu se justifica el referindu-se doar la  situatia cand organele fiscale sesizeaza organele de cercetare penala, nu si invers. Un alt motiv de nelegalitate a deciziei il constituie si faptul ca, fara a astepta solutionarea definitiva a cauzei penale, organele fiscale s-au grabit sa emita decizia de impunere cu incalcarea dispozitiilor art. 107 din OG. nr.92/2003. Acest fapt a obligat reclamanta sa achite obligatiile stabilite prin raportul de inspectie desi stabilirea acestora nu avea un caracter definitiv nici din punct de vedere administrativ fiscal si nici penal.
  Pentru aceste considerente recursul DGFP Mures a fost  apreciat de Curte ca fiind nefondat urmand a fi respins.
  In ceea ce priveste recursul reclamantei, si acesta este nefondat intrucat, in situatia in care obligatiile bugetare stabilite prin raportul de inspectie se vor dovedi, definitiv, a fi nedatorate, atunci plata efectuata de catre reclamanta va deveni o plata nedatorata urmand a-i fi restituita integral  de catre parata, cu accesoriile aferente incepand de la data platii.
  Asa fiind, si acest recurs a fost respins ca nefondat.
  Avand in vedere dispozitiile art. 274 C. Pr. Civ precum si culpa  procesuala a DGFP Mures, instanta a obligat aceasta parata la plata catre SC. S. Prod SRL a cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocatial in cuantum de 400 lei.