Litigiu de munca. Acordare ajutor material aferent "zilei feroviarului" pentru angajatii C.F.R.

Litigiu de munca. Acordare ajutor material aferent "zilei feroviarului" pentru angajatii C.F.R. Prin sentinta civila nr. 911 din 25 iunie 2009, Tribunalul Mures a admis in parte actiunea formulata de reclamantii A.I. s.a., prin reprezentant legal Federatia Feroviara Nationala Miscare Comerciala, in contradictoriu cu parata Compania Nationala de Cai Ferate CFR SA, a obligat parata la plata in favoarea fiecarui reclamant a ajutorului material aferent Zilei Feroviarului, cuvenit pentru anii 2005-2008, respectiv 330 lei pentru anul 2006, 307 lei pentru anul 2007 si 500 lei pentru anul 2008.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata, solicitand admiterea recursului, casarea in intregime a hotararii atacate si trimiterea dosarului spre judecare instantei judecatoresti competente, respectiv Tribunalul Bucuresti.
In motivarea recursului a aratat ca isi intemeiaza recursul pe prev. art. 304 pct. 3 si 9, teza a doua Codul de Procedura Civila, cu aplicarea art. 304 ind. 1 Codul de Procedura Civila.
Cu privire la primul motiv de recurs, in temeiul art. 159 pct. 3 Codul de Procedura Civila, au invocat exceptia de ordine publica privind necompetenta teritoriala a Tribunalului Mures. In cauza dedusa judecatii nu salariatii lor, cu domiciliul in raza de activitate a Tribunalului Mures au calitate procesuala activa, ci FNFMC, cu sediul in Bucuresti, care prin cererea adresata Tribunalului Mures a solicitat drepturi banesti pentru membrii de sindicat. Instanta competenta, potrivit art. 284 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, este instanta in a carei circumscriptie reclamantul isi are sediul.
Din dispozitiile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 rezulta ca actiunea promovata de un sindicat sau organizatie sindicala este una de substituire si nu de reprezentare.
Dreptul material la actiunea al reclamantei s-a prescris pentru pretentiile aferente anului 2005, in raport de norma legala speciala - art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii coroborat cu norma generala - dispozitiile Decretului nr. 167/1958, privind prescriptia extinctiva si prevederile CCM si HG nr. 300/1999, care au stabilit ca ziua feroviarului va fi in data de 23 aprilie a fiecarui an. Actiunea reclamantei a fost depusa in luna octombrie 2008, iar dreptul material la actiune pentru pretentiile aferente anului 2005 s-a prescris in luna aprilie 2008.
Reclamanta si-a restrans pretentiile aferente anului 2005, in sensul renuntarii la acestea, in toate dosarele aflate pe rolul tribunalelor din tara, disjunse din dosarul nr. 36013/3/2008 al Tribunalului Bucuresti.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, invoca prev. art. 65 prima liniuta din CCM 2007-2008 si invedereaza faptul ca nivelul salarizarii la calea ferata, valorile claselor de salarizare, precum si modalitatile concrete de stimulare a salariatilor se stabilesc de comun acord cu sindicatele reprezentative, tinand seama de faptul ca nivelul salariilor se raporteaza la posibilitatile financiare ale companiei si la prevederile legale.
Parata a fost agent economic monitorizat in sensul prev. din OUG nr. 79/2001, in vigoare si in perioada anilor 2006-2008, fiind companie nationala la care statul este actionar majoritar.
A indicat prev. art. 11 alin. 3 din OUG nr. 79/2001 art. 6 din OUG nr. 79/2008, care a abrogat OUG nr. 79/2001, precum si prev. HG nr. 142/2005 si HG nr. 50/2006.
CNCF CFR SA a acordat salariatilor ajutoare materiale in fiecare an. Astfel, pe anul 2006 suma acordata a fost de 2,9 ori mai mare decat cea la care aveau dreptul, pe anul 2007 si-a indeplinit obligatiile asumate prin CCM incheiate la nivel de unitate, pe anul 2007 pentru ziua feroviarului s-a acordat suma de 100 lei /salariat in luna aprilie.
Avand in vedere fondul limitat de salarii, CFR SA a fost in imposibilitate de a acorda ajutoare, altele decat cele mentionate si care au fost efectiv platite salariatilor.
Pe fondul cauzei, apreciaza actiunea reclamantei ca neintemeiata si nelegala, deoarece obligatia contractuala asumata de angajator nu mai este susceptibila de executare, intrucat imprejurarile in care trebuia executata o fac radical diferita de cea asumata de angajator la data semnarii contractului, cand circumstantele economico-financiare erau diferite. Obligatia angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligatie imposibil de executat, fiind incidente disp. art. 1156 alin. ultim Cod civil. Pe aceste aspecte invoca teoria impreviziunii. Cauza impreviziunii nu le este imputabila, fiind exoneratoare de raspundere deoarece evenimentul economico-financiar care determina neindeplinirea obligatiei nu se datoreaza societatii lor, modificarea imprejurarilor care a generat dezechilibrul financiar neputand fi anticipata la data asumarii obligatiilor.
Fondul de salarii al companiei a fost si este limitat si din aceasta cauza sunt in imposibilitatea de a acorda pentru anii 2006-2008 alte ajutoare decat cele acordate anterior. Acest fapt rezulta si din inscrisul depus la dosarul cauzei privind evolutia fondului de salarii pentru perioada 2006-2008 si efortul financiar pentru plata ajutorului material pentru Ziua Feroviarului pe perioada 2006-2008.
Principiul fortei obligatorii a contractului, statuat prin disp. art. 969 Cod civil se circumscrie legii, neputandu-se deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri.  Intimata a avut si are cunostinta de fondul de salarii, care nu a permis acordarea de alte ajutoare materiale.
In drept, a invocat disp. Codului de Procedura Civila, Codului Muncii, OUG 79/2001.
Intimata a formulat intampinare, solicitand admiterea in parte a recursului, desfiintarea in parte a sentintei atacate, in sensul anularii obligatiei paratei la plata ajutorului material aferent Zilei Feroviarului, pentru anul 2005, celelalte considerente fiind temeinice si legale.
Cu privire la exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Mures, au invocat prev. art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, art. 284 alin. 2 din Codul Muncii, aratand ca titular al drepturilor procesuale si al drepturilor deduse judecatii este cel reprezentat iar nu persoana reprezentantului. Actiunea promovata de sindicat este exclusiv una de reprezentare si nu una de substituire.
ICCJ Bucuresti s-a pronuntat cu privire la conflictul negativ de competenta, stabilind competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Cluj - Decizia ICCJ nr. 207/2010.
Pe fondul cauzei, a invocat prev. art. 40 alin. 2 lit.c, raportat la art. 243, 236 alin. 1, art. 241 alin. 1 lit. 1, art. 155 Codul Muncii, art. 41 alin. 3 din Constitutie, art. 30 din Legea nr. 130/1996, art. 969 Cod Civil, art. 65 alin. 2 din CCM 2005-2006, art. 64 alin. 2 din CCM 2007-2008, executarea CCM fiind obligatorie pentru parti.    
La data de 8.03.2010 recurenta a depus la dosar note de sedinta, prin care a aratat ca din verificarile efectuate rezulta ca nu toti membrii de sindicat au avut calitatea de salariat. Astfel, pentru anul 2006 nu sunt indreptatite sa primeasca acest ajutor numitii H.A. - angajat la data de 14.09.2006, L.L.C. - angajat la data de 08.05.2006 si P.I.T. - angajat la data de 01.02.2007. In evidentele lor nu figureaza numitii S.E. si G.I.G.
Mai arata ca in sentinta de fond sunt scrise gresit numele mai multor persoane (filele 93-94).
La dosar s-au depus xerocopiile contractelor individuale de munca ale angajatilor H.A., L.L.C. si P.I.T. (filele 102-110).
Examinand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si din oficiu, conform prev. art. 304 ind. 1 Codul de Procedura Civila, Curtea constata urmatoarele:
Exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Mures in solutionarea actiunii deduse judecatii este neintemeiata. Actiunea promovata de sindicat este una de reprezentare, si nu de substituire, cum in mod gresit a invocat recurenta in cadrul motivelor de recurs. Aceasta rezulta si din disp. art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 - Legea sindicatelor, potrivit carora sindicatele pot reprezenta in justitie pe membrii sai, in vederea solutionarii unor conflicte de munca intervenite intre acestia si angajatorii lor. In virtutea acestui text de lege, calitate procesuala activa au membrii de sindicat iar sindicatul are calitatea doar de reprezentant al acestora. Cum in cauza membrii de sindicat isi au domiciliul in raza teritoriala de competenta a Tribunalului Mures, in mod corect aceasta instanta a apreciat ca este competenta material si teritorial sa solutioneze cauza, conform cu prevederile art. 284 alin. 2 din Codul Muncii.
Nu il ultimul rand trebuie mentionat ca si ICCJ Bucuresti a stabilit, prin decizia nr. 207/18.01.2010, competenta teritoriala de solutionare a cauzelor avand un astfel de obiect in favoarea tribunalelor de la domiciliul membrilor de sindicat.
Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru anul 2005 este fondata, urmand a fi admisa, potrivit prev. art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii si Decretului nr. 16771958, avand in vedere faptul ca potrivit dispozitiilor CCM, ziua feroviarului s-a stabilit a fi in data de 23 aprilie a fiecarui an. Pentru anul 2005, dreptul material la actiune s-a prescris in luna aprilie a anului 2008 iar actiunea s-a inregistrat la instanta in luna octombrie 2008.
Pe fondul cauzei, recursul este intemeiat doar in privinta persoanelor care nu apar ca fiind angajate ale paratei si in privinta persoanelor care au fost angajate ulterior lunii aprilie 2006, acestea din urma nefiind indreptatite la plata ajutorului cuvenit pentru anul 2006 de Ziua Feroviarului.
Ceilalti reclamanti sunt membri de sindicat ai Federatiei Nationale Feroviare Miscare Comercial. In conformitate cu art. 65 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2005-2006, respectiv art. 64 din Contractul Colectiv de Munca pe anii 2007-2008, salariatii CNCF CFR SA vor beneficia de Ziua Feroviarului, de un ajutor material al carui cuantum va fi de cel putin un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare.
Potrivit disp. art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 prin raportare la art. 236 Codul Muncii, contractul colectiv de munca reprezinta conventia incheiata intre angajator si salariati, reprezentati prin sindicat sau in alt mod prevazut de lege, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca, constituind, in conformitate cu aliniatul 4 al aceluiasi articol, legea partilor. Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c, art. 243 Codul Muncii si art. 30 din Legea nr. 130/1996, angajatorul trebuie sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.
Nici in cadrul cererii de recurs parata nu a contestat existenta acestor drepturi de natura salariala solicitate de reclamanti, motivand doar ca nu s-a putut respecta indeplinirea obligatiilor contractuale din cauza insuficientei resurselor financiare. Acest aspect nu este de natura a absolvi societatea parata de indeplinirea obligatiilor asumate prin actele sus-mentionate.
Ca atare, in mod corect instanta de fond a constatat ca sumele prevazute in contractele colective de munca nu au fost acordate salariatilor de catre societatea parata.
Teoria impreviziunii invocata de parata nu poate fi aplicabila in cauza, intrucat parata putea solicita exonerarea de la plata drepturilor salariale sau incetarea clauzei contractuale.
Pentru toate cele retinute mai sus, Curtea, in baza art. 304 pct. 9 Codul de Procedura Civila, va admite recursul declarat de parata, va modifica in parte hotararea atacata, in sensul ca va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru anul 2005, cu consecinta respingerii actiunii in ceea ce priveste pretentiile aferente anului 2005, ca prescrisa.
Va respinge actiunea civila formulata de reclam. S.E. si G.I.G., intrucat acestia nu sunt angajati ai societatii parate.
Va respinge pretentiile aferente anului 2006 pentru reclamantii H.A., L.L.C. si P.I.T., deoarece acestia au fost angajati ulterior lunii aprilie 2006, conform copiei contractelor individuale de munca.
Va mentine restul dispozitiilor din hotararea atacata, ca legale si temeinice.
Cererea recurentei de indreptare a greselilor materiale strecurate in tehnoredactarea numelor si prenumelor reclamantilor nu poate constitui motiv de nelegalitate a hotararii pronuntate de instanta de fond, aceasta cerere putand fi solutionata de catre instanta de fond ca o cerere de indreptare a erorii materiale, in conformitate cu prev. art. 281 Codul de Procedura Civila.