Tardivitate - art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005

Tardivitate - art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005. 

Prin Legea nr. 247/2005 s-au adus modificari Legii nr. 10/2001, in sensul ca imobilele afectate activitatilor de interes public de invatamant, sanatate, ori social-culturale se restituie in natura cu obligatia mentinerii afectatiunii pe o perioada de 3-5 ani.
In acest sens, s-a prevazut la art.  II din Titlul I al Legii nr. 247/2005 ca deciziile sau dispozitiile  conducatorilor autoritatilor administratiei publice centrale, avand ca obiect acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru imobilele prevazute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile aduse de prezentul titlu, emise pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, si nevalorificate, pot fi atacate la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie teritoriala se afla sediul unitatii detinatoare, in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
Reclamantul nu a uzat de acest drept, iar atitudinea sa echivaleaza cu acceptarea masurilor reparatorii prin echivalent, astfel cum au fost acordate prin Dispozitia nr. 2/2002, pe care nu a inteles sa o atace.

Prin sentinta civila nr. 2121 din 29.11.2011 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 2078/102/2008 s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures si s-a respins actiunea civila formulata si precizata de reclamantul A. P. in contradictoriu cu paratii Primaria Comunei Iclanzel - Comisia locala de aplicare a legii fondului funciar si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures.
De asemenea, s-a respins cererea de chemare in garantie formulata de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca este inadmisibila cererea de aratare a titularului dreptului formulata de reclamant si ca acesta din urma are calitate procesuala activa, intrucat dupa aparitia Legii nr. 247/2005 a formulat o noua notificare.
Cu privire la exceptia lipse calitatii  procesuale pasive a Directiei Generale  de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures, instanta a retinut ca prin Hotararea nr. 107/27 septembrie  2007 a Consiliul Judetean Mures s-a aprobat cuprinderea in domeniul public al judetului Mures a  unor imobile in care functioneaza Centre de ingrijire si asistenta si Centre de recuperare si reabilitare neuropsihiatrica, printre care si imobilul in cauza, prin aceeasi hotarare dispunandu-se transmiterea dreptului de administrare a imobilelor catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia  Copilului.
In ceea ce priveste  exceptia  tardivitatii instanta a retinut in cauza incidenta prevederilor  art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2007, actiunea fiind promovata de reclamant cu depasirea termenului de un an de la intrarea in vigoare a legii.
Impotriva acestei hotarari reclamantul A. P. a formulat recurs, solicitand casarea sentintei atacate, respingerea exceptiei tardivitatii si trimiterea cauzei pentru rejudecare Tribunalului Mures, in vederea solutionarii pe fond a cauzei.
In motivarea recursului, recurentul a aratat ca sentinta atacata este nelegala, intrucat instanta nu s-a pronuntat asupra cererii de interventie, iar respingerea actiunii nu s-a pronuntat si in contradictoriu cu intervenientul Consiliul Judetean Mures.
De asemenea, s-a aratat ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii, intrucat s-a apreciat in mod gresit ca obiectul cauzei este o cale de atac impotriva Dispozitiei nr. 2 din 21.01.2002 a Primarului comunei Iclanzel exercitata in temeiul art. II din Titlul I al Legii nr. 245/2005.
Recurentul a aratat ca actiunea  fost promovata ca urmare a modificarilor legislative aduse art. 16 din Legea nr. 10/2001, prin care s-a creat o situatie faptica in contradictie cu dispozitiile art. 7 alin. 2 din acelasi act normativ, potrivit carora daca restituirea in natura este posibila, persoana indreptatita nu poate opta pentru masuri reparatorii prin echivalent.
De asemenea, s-a mai invocat faptul ca si daca am accepta argumentele instantei de fond in sensul ca actiunea este tardiva fata de Dispozitia nr. 2 din 21.01.2002, trebuie observat ca modificarile legislative aduse prin Legea nr. 247/2005 nu prevad o sanctiune pentru nerespectarea termenului prevazut de art. II din Titlul I.
In drept, recurentul a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
Intimata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca actiunea reclamantului este tardiva, sentinta atacata fiind legala si temeinica din aceasta perspectiva.
De asemenea, chematul in garantie Consiliul Judetean Mures a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, aratand ca sentinta pronuntata de Tribunalul Mures este legala si temeinica. In acest sens a subliniat faptul ca instanta s-a pronuntat asupra cererii de chemare in garantie formulata fata de Consiliul Judetean Mures, nefiind intemeiate criticile recurentului pe acest aspect. Referitor la a doua critica s-a aratat ca actiunea reclamantului este tardiva, acesta nerespectand termenul de 1 an, prevazut de Legea nr. 247/2005.
Examinand sentinta atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar constata urmatoarele:
Cu privire la motivul de recurs referitor la faptul ca instanta nu s-a pronuntat asupra cererii de interventie, iar respingerea actiunii nu s-a pronuntat si in contradictoriu cu intervenientul Consiliul Judetean, Curtea a constatat ca in cauza, in fata primei instante s-au formulat doua cereri de interventie fortata. Astfel, pe de o parte,  parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures a formulat o cerere de aratare a titularului dreptului (fila 175), pe care instanta de fond a respins-o ca inadmisibila. Parata nu a atacat hotararea pentru acest motiv, iar recurentul reclamant nu avea interesul de a ataca hotararea sub acest aspect, nefiind o cerere a sa.
Pe de alta parte, parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures a formulat o cerere de chemare in garantie impotriva Consiliului Judetean Mures, cerere pe care instanta a respins-o. Imprejurarea ca in dispozitiv prima instanta a omis a mentiona faptul ca aceasta cerere de chemare in garantie s-a formulat impotriva Consiliului Judetean Mures nu este de natura sa atraga nelegalitatea hotararii pronuntate, in contextul in care parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures a formulat o singura cerere de chemare in garantie in cauza. Nici cu privire la acest aspect reclamantul nu avea interes sa promoveze calea de atac, neprezentand relevanta pentru acesta modalitatea de solutionare a cererii de chemare in garantie, cata vreme cererea nu-i apartine.
Cu privire la tardivitate, Curtea a constatat ca este adevarat ca actiunea formulata de reclamant nu a fost niciodata pe parcursul procesului calificata ca o contestatie impotriva Dispozitiei nr. 2/2002 emisa de Primarul Comunei Iclanzel.
Cu toate acestea, nu poate fi ignorat faptul ca aceasta dispozitie, nefiind anulata, este in fiinta si produce efecte juridice, prin aceasta dispunandu-se acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, intrucat potrivit prevederilor legale la momentul emiterii dispozitiei mentionate, nu se putea restitui in natura bunul ce a facut obiectul notificarii.
Prin Legea nr. 247/2005 s-au adus modificari Legii nr. 10/2001 in sensul ca imobilele afectate activitatilor de interes public de invatamant, sanatate, ori social-culturale se restituie in natura cu obligatia mentinerii afectatiunii pe o perioada de 3-5 ani.
In acest sens, s-a prevazut la art.  II din Titlul I al Legii nr. 247/2005 ca deciziile sau dispozitiile  conducatorilor autoritatilor administratiei publice centrale, avand ca obiect acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru imobilele prevazute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile aduse de prezentul titlu, emise pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, si nevalorificate, pot fi atacate la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie teritoriala se afla sediul unitatii detinatoare, in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
Prin aceasta prevedere legala s-a dat posibilitatea persoanelor aflate in situatia reclamantului de a ataca dispozitia prin care i s-a respins cererea de restituire in natura a imobilului, in termenul de 12 luni, astfel incat sa poata beneficia de prevederile noi, care permiteau restituirea bunului in natura.
Reclamantul nu a uzat de acest drept, iar atitudinea sa echivaleaza cu acceptarea masurilor reparatorii prin echivalent, astfel cum au fost acordate prin Dispozitia nr. 2/2002, pe care nu a inteles sa o atace.
Imprejurarea ca a facut o noua notificare nu poate acoperi viciul mentionat, intrucat prevederea prin care legea a stabilit un nou termen pentru contestarea dispozitiilor in discutie nu poate fi eludata prin promovarea unei actiuni prin care sa se solicite direct restituirea in natura. Ratiunea fixarii unui termen pentru promovarea unor astfel de actiuni rezida in principiul securitatii raporturilor juridice. Din acest motiv orice cerere, indiferent de modul de formulare a petitelor, care tinde la aceeasi finalitate, trebuie considerata ca tardiva, neputandu-se eluda termenul de 12 luni prevazut de lege, in care persoanele indreptatite puteau solicita restituirea in natura a bunurilor ce nu putusera fi restituite in baza reglementarii anterioare.
Nu pot fi primite nici argumentele recurentului referitoare la faptul ca legea nu prevede o sanctiune in situatia nerespectarii termenului de 12 luni, intrucat dispozitia legala in discutie instituie un termen legal imperativ inauntrul caruia se putea formula o astfel de cerere, iar sanctiunea nerespectarii acestui termen este decaderea din dreptul de a o mai exercita, nefiind necesar sa fie prevazuta expres in lege, intrucat decurge din natura juridica a termenului instituit. In consecinta, in mod legal a fost respinsa ca tardiva cererea reclamantului.
Fata de cele retinute anterior, Curtea a constatat ca hotararea ce face obiectul prezentei analize este legala si temeinica, astfel ca in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila va respinge ca nefondat recursul promovat de reclamantul A. P. impotriva sentintei civile nr. 2121 din 29.11.2011 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 2078/102/2008.