Faliment. Deschiderea procedurii insolventei. Conditii.

• Legea nr. 85/2006 rep.
• O.U.G. nr. 5/2001 - art. 7 si 1 ind. 1
• Verificarea conditiilor de admisibilitate ale cererii de deschidere a procedurii insolventei
In cazul in care cererea formulata de creditor in baza O.U,G. nr. 5/2001 rep. a fost respinsa irevocabil, pretentiile pot fi valorificate pe calea dreptului comun, urmand a se analiza fondul raportului juridic dintre parti.
Cand se solicita deschiderea procedurii insolventei, caracterul cert, lichid si exigibil al creantei -  trebuie sa fie deja dovedit, fiind una dintre conditiile necesare pentru admisibilitatea cererii formulate in temeiul Legii nr. 85/2006 rep.
Prin  Sentinta civila nr.3281/28.11.2011 judecatorul sindic  desemnat in dosarul nr.1240/96/2011 al Tribunalului Harghita a respins contestatia impotriva starii de insolventa formulata de debitoarea SC M. SRL si a admis cererea formulata de creditoarea SC E.O. E. R. SA Tg.Mures, deschizand procedura generala de insolventa a debitoarei, cu toate consecintele juridice.
Judecatorul sindic  a retinut ca creditoarea a invocat o creanta impotriva debitoarei in cuantum de 235.088,02 lei compusa din 117.544,01 lei contravaloare gaze naturale consumate in perioada aprilie 2006-noeimbrie 2006 si 117.544,01 lei penalitati de intarziere, creanta apreciata de judecatorul sindic  a fi certa, lichida si exigibila.
S-a retinut ca debitoarea nu a achitat valoarea debitului si nu a probat suficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriei.
Hotararea judecatorului sindic  a fost atacata cu recurs de SC M. SRL care a solicitat modificarea in sensul admiterii contestatiei impotriva starii de insolventa si respingerea cererii de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr.85/2006 republicata.
In motivarea caii de atac, debitoarea a invederat ca in momentul formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, creanta pretinsa de SC E.O. E. R. SA era prescrisa, precizandu-se ca potrivit contractelor incheiate la 11.06.2005, gazele naturale au fost furnizate pana in noiembrie 2006, facturile fiind scadente din 2006, iar cererea de deschidere a procedurii a fost formulata la 28.04.2011, peste termenul de prescriptie de 3 ani.
Recurenta a invocat si faptul ca este o societate in functiune, are o multime de contracte, mai multe comenzi, profitul pentru anul 2010 a fost in valoare de 1,8 milioane de lei, aspecte care de asemenea nu au fost luate in considerare de instanta de fond.
Prin precizarile la motivele de recurs s-a aratat ca, suma pretinsa de creditoare nu este certa, lichida si exigibila, ca prin Sentinta civila nr.1802/15.10.2009, Tribunalul Harghita a constatat ca facturile depuse la dosar pentru a dovedi existenta datoriei nu sunt semnate de debitoare, procesul-verbal de conciliere nu poarta stampila societatii, nu este mentionata functia persoanei care a semnat si a fost contestata  si semnatura, retinandu-se ca nu poate fi stabilit caracterul cert, lichid si exigibil ale creantei, respingandu-se cererea formulata de SC E.O. G. R. SA.  S-a subliniat existenta prezumtiei de autoritate de lucru judecat, invocandu-se Decizia nr.995/04.02.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie unde s-a retinut ca, autoritatea de lucru judecat cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala (art.1201 Cod civil si art.166 Cod procedura civila) si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti.
Intimata SC E.O. E. R. SA, prin intampinare la cererea de suspendare a executarii Sentintei civile nr.3281/2011, a sustinut caracterul cert, lichid si exigibil al creantei sale, legalitatea procesului-verbal de conciliere din 16.03.2009, iar propunerea de reesalonare a platii sumei de 218.813,93 lei reprezinta o recunoastere a datoriei facute de administratorul societatii, recunoastere care intrerupe cursul prescriptiei.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate si tinand cont si de incidenta prev.art.3041 Cod procedura civila, instanta a constatat ca recursul este fondat.
Cererea de deschidere a procesului insolventei a fost formulat la 28.04.2011, pentru o pretinsa datorie de 235.088,02 lei, reprezentand contravaloarea facturilor emise in perioada aprilie-noiembrie 2006, invocandu-se ca motiv de intrerupere a cursului prescriptiei extinctive, recunoasterea pretins a fi neindoielnica a datoriei, facuta la 16.03.20089, prin actul depus la fila 10 dosar fond "procesul-verbal de conciliere directa", conform art.7201 Cod procedura civila.
Chiar daca se poate accepta ca prin administratorul M. V., societatea debitoare a recunoscut la data de 16.03.2009 datoria de 218.813, 94 lei, nu se poate ignora faptul ca prin Sentinta civila nr.1802 din 15.10.2009, Tribunalul Harghita a respins cererea formulata de SC E.O. G. R. SA pentru aceeasi contravaloare de gaz consumat - 117.544,01 lei, cu penalitati aferente, pe considerentul ca instanta nu poate califica drept certa, lichida si exigibila creanta invocata, litigiul neputand fi solutionat in baza Ordonantei Guvernului  nr.5/2001 republicata.
Este adevarat ca potrivit art.111, Ordonanta privind somatia de plata nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre parti, dar acel articol coroborat cu art.7 din acelasi act normativ prevede ca in cazul in care cererea creditorului a fost respinsa irevocabil, cum este cazul in speta, creditorul poate introduce cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun.
Aceasta inseamna ca, doar pe calea dreptului comun creditoarea mai putea sa-si valorifice pretentiile urmare a analizei fondului raportului juridic dedus judecatii, nu direct pe calea procedurii speciale de executare reglementata de Legea nr.85/2006 republicata. Atunci cand se solicita deschiderea procedurii insolventei, caracterul cert, lichid si exigibil al pretinsei creante trebuie sa fie deja dovedit, or in cazul dedus judecatii, in cadrul procedurii somatiei de plata s-a constatat tocmai faptul ca nu este vorba despre o creanta certa, lichida si exigibila susceptibila de a fi valorificata in cadrul procedurii sumare a somatiei de plata.
Creditoarea intimata, fata de solutia pronuntata in cererea de emitere a somatiei de plata, trebuia sa urmeze calea dreptului comun pentru a se stabili faptul ca creanta sa este certa, lichida si exigibila, fondul raporturilor juridice, contractul intre parti neputand fi analizat in cadrul procedurii insolventei, in modalitatea pretinsa de creditoare. In conditiile in care creditoarea nu a urmat calea dreptului comun  pentru a-si valorifica pretinsa creanta, cu privire la certitudinea  acesteia functioneaza prezumtia, ca mijloc de proba, ce rezulta din sentinta nr.1802/15.10.2009. Imprejurarea invocata de intimata si anume aceea ca procesul-verbal din 16.03.2009 este valabil, putea fi valorificata pe calea dreptului comun.
In alte ordine idei, pentru contestarea starii de insolventa, recurenta a depus o serie de documente privind profitul brut inregistrat in cursul anilor 2008-2010 din exploatare, precum si platile efectuate anterior si ulterior datei de 18.04.2011, acte care au fost avute in vedere in solutionarea cererii de suspendare a executarii sentintei recurate prin Incheierea nr.59/R/06.04.2012 unde s-a retinut in mod irevocabil ca societatea debitoare nu se afla in incetare de plati, aspect care nu poate fi omis in solutionarea recursului, in conditiile in care nu s-au adus contraargumente, insotite de probe noi, inscrisuri, in cauza.
Pentru considerentele aratate, vazand si prev.art.312 alin.2 Cod procedura civila instanta a admis recursul, a modificat sentinta in sensul ca a admis contestatia declarata si, in consecinta, a respins cererea de deschidere a procedurii insolventei.