Drepturi banesti ale functionarilor publici. Prescriptia actiunii in despagubiri

• Legea nr. 188/1999 rep.  - art. 117
• Codul muncii - art. 283 alin. 1 lit. c) si e)
• Codul fiscal - art. 55 alin. 1
Fata de norma de trimitere din art. 117 din Legea 188/1999 rep. ?i inexisten?a unor norme speciale pentru func?ionarii publici in ceea ce prive?te prescrip?ia ac?iunii in despagubiri, legea aplicabila trebuie determinata prin completarea cu dispozi?iile legisla?iei muncii si anume art. 283 alin. 1 lit. c).
Deliberand asupra recursului de fata, constata ca prin Sentinta nr. 2879 din 29.6.2012 pronuntata de Tribunalul Mure?-Sec?ia  Contencios Administrativ ?i Fiscal s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de paratul Consiliul Judetean Mure?; s-a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de Consiliul Judetean Mures; s-a respins ca formulata fata de o persoana fara calitate procesuala, cererea de chemare in judecata introdusa de reclamantul Sindicatul A., in numele si pentru membrii de sindicat - functionari publici: T. M., P. T., S. V. C., R. P., S. A. M., in contradictoriu cu paratul Consiliul Judetean Mures; s-a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamant in contradictoriu cu paratul Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures, ca prescrisa in ceea ce prive?te petitul avand ca obiect plata despagubirilor echivalente drepturilor recunoscute de Contractul Colectiv de Munca nr. 591/2007 ?i ca neintemeiata, cererea privind plata sporului de confidentialitate si a sporului pentru activitati ce solicita incordare psihica. Prin aceea?i sentin?a a fost respinsa ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie formulata de paratul Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures in contradictoriu cu tertul chemat in garantie, Consiliul Judetean Mures.
Pentru a hotari astfel, judecatorul fondului a re?inut, mai intai, cu privire la lipsa de calitate procesuala pasiva a paratului Consiliul Judetean Mures, ca reclaman?ii au calitatea de functionari publici in cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures, institutie care, potrivit precizarilor reprezentantului reclamantului la ultimul termen de judecata, are calitatea de angajator si de ordonator secundar de credite. Avand in vedere obiectul litigiului - pretentii vizand drepturi ce decurg din derularea raporturilor de serviciu si avand in vedere persoanele intre care s-au stabilit aceste raporturi in planul dreptului substantial, instanta a constatat ca, in mod corespunzator, in plan procesual, calitatea de parat revine strict angajatorului, respectiv Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures. S-a apreciat ca Consiliul Judetean Mures nu are calitatea de angajator, intre reclamanti si acesta nu exista raporturi juridice de munca astfel incat reclamantii nu isi pot valorifica drepturile in raport de aceasta din urma institutie. Tribunalul a observat ca reclamantii au invocat calitatea Consiliului Judetean de ordonator principal de credite, aspect irelevant sub aspectul laturii pasive a cadrului procesual, intrucat raporturile dintre Consiliul Judetean si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures nu fac obiectul cererii de chemare in judecata si au a fi analizate strict cu prilejul solutionarii cererii de chemare in garantie formulata de parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de Consiliul Judetean Mures, s-a re?inut ca aceasta are a fi solutionata chiar daca a fost invocata de o persoana cu privire la care s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, avand in vedere ca Consiliul Judetean Mures are si calitatea de tert chemat in garantie de parata, sens in care poate formula aparari si exceptii atat cu privire la cererea principala cat si cu privire la chemarea in garantie. In solutionarea acestei exceptii, instan?a a apreciat ca este necesar a se stabili cu prioritate temeiul de fapt si juridic al pretentiilor vizand despagubirile banesti echivalente neacordarii dreptului special in cuantum de 74 lei, prevazut de art. 84 alin. 2 din Contractul Colectiv de Munca nr. 591/2007 respectiv despagubirile banesti echivalente neacordarii dreptului special in cuantum de 7 lei/zi prevazut de art. 84 alin.5 din CCMRAS nr. 591/2007. S-a re?inut ca potrivit  dispozitiilor cuprinse in contractul colectiv de munca la care face referire reclamantul  - art. 2 din Contractul Colectiv de Munca nr. 591/2007 - prevederile acestuia se aplica si produc efecte in toate unitatile de asistenta sociala, indiferent de forma de organizare, de provenienta capitalului, de modul de finantare si de caracterul activitatii, iar dispozitiile art. 11 din legea 130/1996 - in vigoare la data incheierii CCM 591/2007 prevad ca clauzele contractelor colective de munca produc efecte, pentru toti salariatii din unitate, in cazul contractelor colective de munca incheiate la acest nivel respectiv pentru toti salariatii incadrati in unitatile care fac parte din grupul de unitati pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel.
S-a stabilit ca in acest sens reclamantul a si formulat cererea de chemare in judecata, invocand aplicabilitatea directa a acestor clauze contractuale si solicitand despagubiri pentru neacordarea unor drepturi deja recunoscute, iar precizarile ulteriore referitoare la faptul ca nu se solicita recunoasterea contractului, ci acordarea de despagubiri pentru prejudiciul creat prin neincheierea contractului la nivel de unitate, nu sunt de natura sa modifice cauza actiunii care ramane neexecutarea prevederilor contractului colectiv.
Pentru a concluziona in acest sens, instanta a avut in vedere faptul ca, contractul invocat de reclamanti este aplicabil de drept la nivel de unitate astfel incat nu s-a pus in discutie nici un moment necesitatea unei actiuni pentru recunoasterea acestuia contract. S-a re?inut ca ceea ce se invoca este in fapt existenta unui prejudiciu creat prin nerespectarea obligatiei de a incheia un nou acord la nivel de unitate, dispozitie inserata in clauzele CCM 591/2007, asadar se discuta pe neexecutarea unei dispozitii a CCM 591/2007, sens in care actiunea nu poate fi calificata altfel decat o actiune in raspundere pentru neexecutarea contractului colectiv de munca, fiind, prin urmare, aplicabile dispozitiile art. 268 alin. 1 litera e din Codul muncii care prevede ca cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
Prima instan?a a inlaturat sustinerile reclamantului privind aplicabilitatea dispozitiilor art. 268 alin. 1 litera c din Codul muncii, pe  considerentu ca aceasta dispozitie legala vizeaza situatia conflictelor individuale de munca si nu aspecte legate de neaplicarea la nivel de unitate a unor prevederi din contractul colectiv de munca incheiat la nivel national, legiuitorul intelegand sa faca o distinctie neta intre cele doua situatii, inclusiv sub aspectul termenului in interiorul caruia se poate formula o actiune in justitie. Raportat la data incheierii contractului 591 si la data formularii actiunii in instanta, s-a re?inut ca  ca cererea a fost formulata cu depasirea termenului prevazut de lege.
In ceea ce priveste cererea avand ca obiect plata sporului de confidentialitate, prima instan?a a observat ca func?ionarii reprezenta?i de reclamant nu fac parte din structurile men?ionate in dispozi?iile art. 15 din OG nr. 2/2006 ?i totodata, ca actul normativ men?ionat are ca obiect reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, in timp ce in cazul dedus judecatii se solicita acordarea sporului prevazut de acest act normativ  incepand cu data de 3.08.2008, ceea ce ar echivala cu ultraactivitatea textului de lege. Instan?a a stabilit ca aceleasi consideratii sunt valabile si in ceea ce priveste  dispozitiile OG nr. 6/2007, respectiv OG nr. 10/2008 care preiau prevederile OG nr. 2/2006 in ceea ce priveste persoanele carora li se poate acorda acest spor. Prima instan?a a mai stabilit ca, desi prevederile legale care recunosteau dreptul anumitor categorii de functionari la plata acestui spor au fost abrogate prin Legea 330/2009, reclamantii solicita recunoasterea acestui spor si ulterior datei de 1 ianuarie 2010.
In ceea ce priveste sporul pentru activitati ce solicita o incordare psihica foarte ridicata, s-a constatat ca reclamantii s-au prevalat de dispozitiile HGR 281/1993 - art. 8 litera b, care, anterior abrogarii prin Legea 330/2009, prevedea ca  pentru activitati ce solicita o incordare psihica foarte ridicata sau se desfasoara in conditii de munca deosebite, se poate acorda un spor de pana la 15% din salariul de baza, text care mentiona totodata care sunt categoriile de personal care pot beneficia de acest spor, incluzand si  personalul sanitar care lucreaza in compartimentele de pediatrie, obstetrica-ginecologie si in unitati de asistenta sociala si de ocrotire. Judecatorul fondului a re?inut ca, desi este de necontestat faptul ca reclamantii lucreaza in  unitati de asistenta sociala si de ocrotire functiile ocupate de acestia - conform tabelului de la fila 26 dosar, in mod evident nu se incadreaza in notiunea de personal sanitar, expres indicata de textul de lege. Prima instan?a a concluzionat ca, dincolo de faptul ca se solicita acordarea acestui spor si pe o perioada ulterioara datei de 1 ianuarie 2010 - cand sporul a fost abrogat ca urmare a intrarii in vigoare a Legii 330/2009 -, func?ionarii reprezenta?i de sindicatul reclamant nu au calitatea de beneficiari ai acestor drepturi, fiind intemeiate sustinerile paratei pe acest aspect astfel incat si acest capat de cerere va fi respins ca neintemeiat.
Fa?a de solu?ia pronun?ata cu privire la cererea principala, paratul nefiind cazut in preten?ii, cererea de chemare in garantie formulata de paratul Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures in contradictoriu cu tertul chemat in garantie, Consiliul Judetean Mures, a fost respinsa ca ramasa fara obiect.
Impotriva sus-men?ionatei sentin?e a declarat recurs reclamantul Sindicatul A. Targu Mure?, solicitand casarea in tot a hotararii atacate, cu consecin?a trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mure?, iar in situa?ia in care se apreciaza ca nu se impune casarea, s-a solicitat modificarea in tot a sentin?ei ?i, pe cale de consecin?a, admiterea ac?iunii, astfel cum a fost formulata.
In sus?inerea recursului, legat de modul de solu?ionare a excep?iei prescrip?iei dreptului material la ac?iune, s-a aratat ca judecatorul fondului a recalificat cererea de chemare in judecata, insa in spe?a nu este vorba de o ac?iune avand ca obiect obliga?ie de a face, respectiv obligarea DGASPC Mure? la executarea acordului colectiv privind func?ionarii publici la nivel de unitate, pentru ca esen?ial pentru promovarea unei asemenea ac?iuni ar fi fost ca acordul colectiv sa fi fost semnat de angajator, lucru care nu s-a intamplat. S-a opinat ca ac?iunea in despagubiri formulata izvora?te din prejudiciul produs din culpa angajatorului care a refuzat semnarea unui acord colectiv la nivel de unitate ?i a acorda func?ionarilor publici drepturi la nivelul celor prevazute pentru personalul contractual prin CMRAS nr. 591/2007.
S-a mai argumentat ca in cauza sunt incidente ?i dispozi?iile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul mucii ?i ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 care consacra un termen special de prescrip?ie de 3 ani, in raport de care excep?ia trebuia respinsa. In continuare, recurentul a formulat aparari pe fondul petitelor 1-2, pentru a dovedi temeinicia cererii avand ca obiect acordarea despagubirilor banesti echivalente neacordarii dreptului special in cuantum de 74 lei, prevazut de art. 84 alin. 2 din Contractul Colectiv de Munca nr. 591/2007, pentru perioada 03.08.2008 - 31.12.2009 ?i a despagubirilor bane?ti echivalente neacordarii dreptului special in cuantum de 7 lei/zi prevazut de art. 84 alin.5 din CCMRAS nr. 591/2007, pentru perioada 03.08.2008 - 31.12.2009.
Prin intampinarile formulate de intima?ii Direc?ia Generala de Asisten?a Sociala ?i Protec?ia Copilului Mure?  ?i Consiliul Jude?ean Mure?  s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fiind reiterate argumentele prezentate prin intampinarea depusa de intima?i la dosarul primei instan?e.
Examinand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor de recurs formulate si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a re?inut urmatoarele:
In prealabil, Curtea a constatat ca recurentul nu a formulat nicio critica fa?a admiterea de catre prima instan?a a excep?iei lipsei calita?ii procesuale pasive a Consiliului Jude?ean Mure?, astfel ca, ?inand cont ?i de limitele caracterului devolutiv al recursului, se impune a se constata ca respingerea ac?iunii formulate in contradictoriu cu acest parat se bucura de autoritate de lucru judecat, nemaiputand fi repusa in discu?ie.
Cu privire la solu?ionarea excep?iei prescrip?iei dreptului material la ac?iune, Curtea a re?inut ca nu pot fi primite criticile recurentului legate de modificarea de catre prima intan?a a temeiului ac?iunii deduse judeca?ii. Astfel, Tribunalul a observat, in acord cu sus?inerile reclamantului, ca prin ac?iune se solicita despagubiri pentru neacordarea unor drepturi bane?ti care au fost recunoscute prin CCM nr. 591/2007, aplicabil la nivelul unitatilor de asistenta sociala. Aspectele pe care le invoca reclamantul in cererea de recurs, ?i anume ca prejudiciul suferit de membrii de sindicat reprezenta?i izvora?te din neincheierea acordurilor colective ori ca s-ar impune re?inerea in cauza a existen?ei unei discriminari intre personalul contractual ?i func?ionarii publici afla?i in serviciul paratei nu reprezinta cauza juridica a ac?iunii, ci premisele de fapt pe care reclamantul i?i intemeiaza cererea de despagubiri, pentru a demonstra aplicabilitatea, ?i in privin?a func?ionarilor publici, a dispozi?iilor CCM nr. 591/2007.
Cu alte cuvinte, nici judecatorul fondului nu a dat o alta interpretare fundamentului ac?iunii reclamantului, a apreciat insa ca la determinarea termenului de prescrip?ie aplicabil in spe?a trebuie ?inut cont de izvorul drepturilor bane?ti neacordate, astfel ca ar fi incidente dispozi?iile art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, care instituie un termen de 6 luni pentru exercitarea dreptului la ac?iune vizand repararea prejudiciilor decurgand din nerespectarea clauzelor contractelor colective.
In acord cu prima instan?a, Curtea a retinut  ca, fa?a de norma de trimitere din art. 117 din Legea nr. 188/1999 ?i inexisten?a unor norme speciale pentru func?ionarii publici in ceea ce prive?te prescrip?ia ac?iunii in despagubiri, legea aplicabila spe?ei trebuie determinata prin completarea cu dispozi?iile legisla?iei muncii. In acest sens, ?inand cont de natura drepturilor solicitate, Curtea a apreciat ca in cauza i?i gasesc aplicare prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, potrivit carora "cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat (...)".  Curtea a apreciat ca membrii de sindicat reclamanti solicita, in fapt, despagubiri pentru neacordarea unor venituri salariale, iar pentru definirea acestei din urma sintagme trebuie ?inut cont ?i de dispozi?iile art. 55 alin. 1 din Codul fiscal, potrivit carora "Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda". Este adevarat ca drepturile banesti a caror neacordare se invoca deriva din contractul colectiv de munca, insa nu poate fi ignorat ca ele reprezinta un drept individual al reclamantilor, asimilate salariilor, astfel incat nu sunt incidente prevederile referitoare la prescriptia dreptului la actiune cuprinse in art. 268 alin. 1 lit. e, care au ca scop, fata de durata limitata a contractelor colective de munca, restabilirea cu celeritate a eventualelor incalcari ale unor clauze ale sale, altele decat cele pentru care exista termene speciale de prescriptie.
In consecin?a, Curtea a apreciat ca in mod gre?it a fost primita excep?ia prescrip?iei dreptului material la ac?iune, impunandu-se examinarea fondului petitelor 1 ?i 2 din ac?iune.
Legat de preten?iile reclamantului avand ca obiect sporul de confidentialitate ?i sporul pentru activitati ce solicita o incordare psihica foarte ridicata, Curtea a observat, in primul rand, ca s-a solicitat, prin recursul declarat, modificarea hotararii atacate ?i in privin?a solu?iei primei instan?e cu privire la aceste capete de cerere, fara insa ca recurentul sa aduca vreo critica concreta fa?a de ra?ionamentul judecatorului de fond. In al doilea rand, Curtea a constatat ca judecata primei instan?e cu privire la cele doua sporuri este corecta, retinandu-se in mod judicios ca reclamantul nu a facut dovada indrepta?irii membrilor de sindicat reprezenta?i la ob?inerea drepturilor bane?ti solicitate.
Recurentul nu a combatut in niciun fel constatarea primei instan?e cu privire la inaplicabilitatea normelor invocate in sus?inerea cererii, categoriei func?ionarilor publici reprezenta?i. Astfel, relativ la sporul pentru pentru activita?i ce solicita o incordare psihica foarte ridicata, trebuie observat ca printre destinatarii dispozitiilor art. 8 lit. b HG 281/1993, abrogate prin nr. Legea 330/2009, nu se regasesc ?i func?ionarii afla?i in serviciul direc?iei parate ?i, in spe?a, nu s-a facut nici dovada respectarii celorlalte condi?ii stabilite de norma invocata, privind marimea concreta a sporului si conditiile de acordare, care trebuiau stabilite de ministere, celelalte institutii centrale si locale ale administratiei publice, cu consultarea sindicatelor si avizul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si al Ministerului Finantelor. In acela?i mod, in cazul sporului de confiden?ialitate, membrii de sindicat reprezentati de reclamant nu intra in domeniul de aplicare al Legii nr. 677/2001, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007 ori OG nr. 10/2008, neaflandu-se in serviciul structurilor clar ?i limitativ enumerate de actele normative men?ionate.
Fa?a de toate cele de mai sus, in temeiul art. 312 alin. 1-2 Cod procedura civila raportat la art. 312 alin. 5 teza intai din acelasi Cod, sentinta atacata a fost casata in parte si trimisa spre rejudecare primei instante, cu privire la petitele 1 si 2, fiind men?inute celelalte dispozi?ii ale hotararii atacate.