Medic rezident. Nesemnarea actului aditional la contractul individual de munca. Consecinte.

Prevederile art. 18 alin. 8 din OG nr. 18/2009  dispun in sensul ca obligatia prevazuta la alin. 7 se stabileste prin act aditional la contractul individual de munca, in temeiul prevederilor art. 196 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si faptul ca nerespectarea de catre salariat a obligatiei asumate il obliga pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregatirii in rezidentiat si a primei de instalare, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita, conform actului aditional la contractul individual de munca.
Cum in cauza lipseste acordul reclamantei pentru incheierea valabila a actului aditional la contractul individual de munca, relativ la suportarea cheltuielilor aferente pregatirii profesionale, nu poate fi primita nici sustinerea potrivit careia obligatia de restituire pretinsa acesteia deriva direct din lege - in speta, O.G. nr. 18/2009, cata vreme aceeasi lege impune cerinta incheierii unui act aditional in acest sens, prin acordul partilor.
Prin sentinta civila nr. 1953/26 septembrie 2013, Tribunalul Mures a admis actiunea civila formulata de reclamanta A. E., in contradictoriu cu paratul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures si, in consecinta, a anulat art. 2 din Decizia nr. 569/19.03.2013, emisa de parat.
De asemenea, a respins actiunea reconventionala formulata de acesta din urma si l-a obligat la plata in favoarea reclamantei a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut ca prin art. 1 al deciziei contestate s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantei in baza art. 55 lit. b) din Codul muncii, incepand cu data de 01.03.2013 (avand in vedere cererea nr. 5332/12.03.2013, prin care aceasta solicitase incetarea contractului individual de munca prin acordul partilor), iar prin art. 2 al aceleiasi decizii, paratul a decis ca, in temeiul art. 18 alin. 8 din O.G. nr. 18/2009, reclamanta este obligata sa suporte toate cheltuielile ocazionate de pregatirea sa profesionala, respectiv cheltuielile de personal pe perioada pregatirii in rezidentiat, in suma totala de 5.452 lei, suma ce trebuia achitata pana la data de 28.06.2013 in patru rate lunare, incepand cu luna martie 2013.
Tribunalul a apreciat ca prevederile art. 2 din decizia contestata sunt lovite de nulitate absoluta,  deoarece potrivit dispozitiilor art. 169 alin. 1 din Codul muncii, nicio retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege, iar conform art. 169 alin 2 din Codul muncii, retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, astfel ca raspunderea materiala a salariatului poate fi stabilita doar prin promovarea unei actiuni in raspundere patrimoniala si nu pe calea unei dispozitii de imputare, cum a procedat paratul.
In ceea ce priveste actiunea reconventionala formulata in cauza, prin care paratul a solicitat  obligarea reclamantei la plata sumei prevazute in art. 2 al deciziei contestate, Tribunalul a retinut ca aceasta este nefondata, intrucat potrivit art. 18 alin. 8 din O.G. nr. 18/2009, obligatia prevazuta la alin. 7 (potrivit careia medicii care promoveaza concursul de rezidentiat pe post incheie un contract individual de munca cu unitatea sanitara publica care a publicat postul respectiv, inainte de inceperea pregatirii in rezidentiat, iar prin acest contract se prevede obligatia de a lucra la unitatea sanitara publica cu care a incheiat contractul individual de munca un numar de ani egal cu durata corespunzatoare pregatirii in rezidentiat) trebuia stabilita prin act aditional la contractul individual de munca, potrivit art. 193 alin. 2 din Codul muncii, insa, desi parata a intocmit actul aditional, reclamanta nu l-a semnat, astfel ca nu ii revine obligatia  de a suporta cheltuielile ocazionate de pregatirea sa profesionala, respectiv cheltuielile de personal (salariul incasat) pe perioada pregatirii in rezidentiat.
Paratul a declarat apel impotriva hotararii anterior descrise, solicitand, prin invocarea prevederilor art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila, schimbarea integrala a sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii principale si admiterii actiunii reconventionale.
Prin intermediul memoriului de apel s-a sustinut ca solutia primei instante este nelegala din perspectiva faptului ca spitalul are obligatia de a recupera suma ocazionata de pregatirea profesionala a reclamantei in perioada rezidentiatului, deoarece prin nesocotirea art. 18 alin. 8 din O.G. nr. 18/2009 s-a produs un prejudiciu bugetului de stat, data fiind provenienta sumelor achitate acesteia cu titlu de salariu, iar izvorul obligatiei de suportare a respectivelor cheltuieli il constituie chiar legea, in speta ordonanta de guvern mentionata, iar nu actul aditional pe care reclamanta, din rea-credinta, nu l-a semnat.
S-a mai aratat ca este eronata si invocarea de catre instanta de fond a incalcarii prevederilor art. 169 alin. 1 si 2 din Codul muncii, deoarece unitatea parata nu a operat nicio retinere din salariul reclamantei, prin decizia atacata constatandu-se doar existenta in sarcina acesteia a unei obligatii legale de restituire a sumelor de care a beneficiat in perioada de rezidentiat, astfel ca in mod gresit s-a aplicat sanctiunea nulitatii prevederilor art. 2 din decizia contestata.
Prin intampinarea formulata in cauza, reclamanta a solicitat respingerea apelului si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate, apreciind ca neintemeiate criticile formulate, in contextul in care paratul nu a putut face dovada asumarii de catre ea a obligatiei prevazute de art. 18 alin. 7 din O.G. nr. 18/2009.
Examinand apelul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate si in limitele efectului devolutiv al caii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Noul Cod de procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Conform adeverintei nr. 14354 - 124/02.12.2012, emisa de Comisia Locala de Rezidentiat Targu Mures, pe baza rezultatului obtinut la concursul din 25.11.2012, reclamanta a ales postul de rezident specialitatea "anestezie terapie intensiva" la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures, cu pregatire in Centrul Universitar Targu Mures (fila 27 dosar fond).
Ulterior, la data de 18.12.2012,  s-a incheiat intre partile din litigiu un contract individual de munca pe durata nedeterminata, inregistrat sub nr. 218/2012, potrivit caruia activitatea reclamantei va incepe la data de 01.01.2013, in functia de medic rezident an I - specialitatea A.T.I., in cadrul Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures -  Sectia Clinica A.T.I., pana la finalizarea stagiului de pregatire in rezidentiat, durata timpului de lucru fiind de 7 ore/zi, 35 de ore/saptamana, iar venitul lunar brut de 2.065 lei, compus din salariul de baza de 1.301 lei si spor in cuantum de 764 lei (filele 5-6 dosar fond).
Potrivit dispozitiilor art. 18 alin. 7 din O.G. nr. 18/2009, medicii, medicii dentisti si farmacistii care promoveaza concursul de rezidentiat pe post incheie un contract individual de munca cu unitatea sanitara publica care a publicat postul respectiv, inainte de inceperea pregatirii in rezidentiat, contract prin care se prevede obligatia de a lucra la unitatea sanitara publica cu care a incheiat contractul individual de munca un numar de ani egal cu durata corespunzatoare pregatirii in rezidentiat.
De asemenea, prevederile art. 18 alin. 8 din actul normativ evocat dispun in sensul ca obligatia prevazuta la alin. 7 se stabileste prin act aditional la contractul individual de munca, in temeiul prevederilor art. 196 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si faptul ca nerespectarea de catre salariat a obligatiei asumate il obliga pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregatirii in rezidentiat si a primei de instalare, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita, conform actului aditional la contractul individual de munca.
In cauza dedusa judecatii, insa, astfel cum in mod corect a retinut prima instanta, actul aditional pretins de art. 18 alin. 8 din ordonanta de guvern mentionata, desi redactat si semnat de catre angajator la data de 28.12.2012, nu a fost insusit prin semnatura si de catre reclamanta (fila 26 dosar fond).
Din aceasta perspectiva, Curtea a constatat ca in mod gresit se pretinde de catre paratul-apelant ca reclamantei ii revine obligatia de a suporta cheltuielile de personal aferente pregatirii in rezidentiat pe perioada ianuarie - februarie 2013, deoarece chiar dispozitiile art. 196 alin. 2 din Codul muncii, la a caror respectare face trimitere expresa art. 18 alin. 8 din O.G. nr. 18/2009, sunt in sensul ca modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.
Prin urmare, cum in cauza lipseste acordul reclamantei pentru incheierea valabila a actului aditional la contractul individual de munca, relativ la suportarea cheltuielilor aferente pregatirii profesionale, nu poate fi primita nici sustinerea potrivit careia obligatia de restituire pretinsa acesteia deriva direct din lege - in speta, O.G. nr. 18/2009, cata vreme aceeasi lege impune cerinta incheierii unui act aditional in acest sens, prin acordul partilor.
Fata de considerentele anterior expuse, nefiind indeplinita insasi  una din cerintele impuse de legiuitor, Curtea a constatat ca este nelegala includerea obligatiei prevazute de art. 18 alin. 8 din O.G. nr. 18/2009 in cuprinsul deciziei prin care s-a constatat incetarea contractului individual de munca al reclamantei in temeiul art. 55 lit. b) din Codul muncii, respectiv prin acordul partilor, fiind lipsita de relevanta sub acest aspect sustinerea potrivit careia paratul nu a efectuat nicio retinere din salariul reclamantei.
In consecinta, observand ca hotararea primei instante nu este afectata de vreun viciu de nelegalitate, Curtea, in temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, a respins ca nefondat apelul examinat, fara cheltuieli de judecata in sarcina paratului-apelant, dat fiind faptul ca reclamanta nu a depus dovezi justificative in acest sens.