Faliment. Aspecte legate de constituirea cautiunii, ca si forma de reducere a riscurilor la care este supus furnizorul fortat de aplicarea art. 38 din Legea nr. 85/2006.

- Legea nr. 85/2006: - art. 38 si art. 104;
- Decizia nr. 1487/ 10.11/2009 a Curtii Constitutionale;
Pentru justificarea textului art. 104 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul nu avut in vedere caracterul sanctionator al obligatiei de depunere a cautiunii in sarcina debitoarei, debitoarea fiind un consumator captiv potrivit legii, iar obligatia de furnizare a serviciilor de electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice, etc. este stabilita prin textul art. 38 din Legea nr. 85/2006 rep., tocmai pentru a nu fi compromisa reorganizarea activitatii.
Textul art. 104 stabileste interdictia de a depasi procentul de 30% ceea ce inseamna ca la stabilirea cuantumului cautiunii trebuie avut in vedere echilibrul intre parti.
Prin Incheierea nr. 1224/9 octombrie 2013, judecatorul sindic in dosarul nr. 2291/99/2007 a admis cererea formulata de creditoarea SC E-O.E. SA Tg.-Mures in contradictoriu cu debitoarea SC F. SA - aflata in reorganizare judiciara si activitate condusa de administratorii judiciari E.B. LRJ SPRL si I. I. SPRL- Iasi respectiv Bucuresti, obligand debitoarea sa constituie in termen de 7 zile de la comunicare o cautiune de 7.284.707,05 lei reprezentand 30% din valoarea debitelor fata de petenta dupa deschiderea procedurii insolventei, cu regimul juridic prevazut de art. 104 din Legea nr. 85/2006 si in considerarea raportului contractual existent in prezent intre parti privind furnizare energiei electrica.
Judecatorul sindic a retinut textele art. 104 si 38 din Legea nr. 85/2006 rep., precum si hotararile judecatoresti prin care s-a stabilit obligatia petentei de a continua furnizarea cu energie electrica a debitoarei respectiv respingerea cererii de sistare a alimentarii insolventei cu respectiva utilitate, dar a considerat ca obiectul cererii este diferit si nu se extinde asupra procesului de fata in asa masura incat cererea sa fie inadmisibila. Astfel, actiunea a fost analizata sub aspectul constituirii cautiunii ca si forma de reducere a riscurilor la care este supus furnizorul fortat de aplicarea dispozitiilor art. 38, in conditiile in care creantele nerecuperate ale petentei fata de debitoare dupa momentul deschiderii procedurii insolventei se ridica la 24.282.356,86 lei, nu s-a facut nici macar achitarea partiala a debitului iar legiuitorul nu conditioneaza sub nici o forma constituirea cautiunii de vreun element al planului de reorganizare, dreptul creditoarei fiind recunoscut pe toata perioada reorganizarii.
S-a mai tinut cont de faptul ca nu s-a depus nici o dovada din care sa reiasa executarea sau punerea in executare a planului, achitarea creantelor prevazute in planul creditoarei petente, ori macar achitarea creantelor curente ivite in timpul reorganizarii subliniindu-se faptul ca buna credinta in exercitarea drepturilor trebuie sa caracterizeze ambii participanti in raportul juridic reglementat de art. 38 si 104 din Legea nr. 85/2006 rep.
Hotararea judecatorul sindic a fost atacata cu recurs de administratorul special al SC F. SA, ing. C. G., de administratorul judiciar al debitoarei si anume Consortiul format din E.B. LRJ S. si I. I. SPRL precum si de creditoarea AAAS (fosta AVAS) Bucuresti.
Creditoarea recurenta AAAS Bucuresti a solicitat modificarea in parte a hotararii in sensul stabilirii cautiunii stabilite in sarcina debitoarei SC F. SA intr-un procent de 10% din costul serviciilor prestate societatii aflate in insolventa si neachitate, motivand ca potrivit art. 104 din Legea insolventei, cautiunea nu va putea depasi 30% din costul serviciilor prestate debitorului si neachitate ulterior deschiderii procedurii, legiuitorul stabilind o scara de la 1% la 30% iar raportat la faza incipienta a procedurii reorganizarii  judiciare si la  situatia economica  dificila in care  se afla consumatorul captiv, procentul de 10% din costul serviciilor prestate reprezinta o garantie rezonabila, garantia netrebuind a fi dispusa din considerente pur sanctionatorii.
Ceilalti doi recurenti, in esenta, au invocat aspecte legate de continutul planului de reorganizare, de faptul ca obligatia de plata a unei cautiuni nu se inscrie in categoria obligatiilor de plata asumate prin plan, nu este previzionata a fi suportata de creditor iar neconstituirea cautiunii duce la sistarea furnizarii energiei electrice si la imposibilitatea executarii planului in forma  aprobata si confirmata, ca suma de 24.282.356,86 lei, contine si debitele anterioare deschiderii procedurii si ca obligatia de furnizare a energiei rezulta din ordonantele presedintiale pronuntate in cauza, aceste aspecte fiind relevate de  recurentul administrator special.
Recurentul administrator judiciar a facut o analiza a regimului juridic al cautiunii reglementat de art. 104 din Legea nr. 85/2006 rep., subliniind faptul ca nu se reduce riscul de incasare a creantei E-. E.Romania SA ci dimpotriva, fiind o cheltuiala peste cele mentionate in planul de reorganizare, risca sa-l perturbe si sa aiba un efect contrar celui estimat.
Ambele recurente au formulat in scris cerere de renuntare la judecarea caii de atac a recursului, invocand textul art. 246 Cod procedura civila, astfel ca, respectand principiul disponibilitatii partilor in procesul civil, instanta va lua act de aceasta renuntare la judecata.
Intimata E. E. Romania SA a formulat intampinare care solicita respingerea recursurilor iar referitor la recursul AAAS, solicitarea cautiunii in cadrul reorganizarii fiind legala potrivit art. 104 din Legea nr. 85/2006 rep., astfel ca hotararea judecatorului sindic este temeinica  si legala.
Intimata a insistat asupra faptului ca debitoarea nu a fost in masura sa isi reorganizeze activitatea de asa masura incat sa ii permita achitarea creantelor curente iar cuantumul ridicat al cautiunii este intr-o relatie directa cu valoarea creantelor acumulate din cauza conduitei persoanelor care au condus activitatea debitoarei dupa deschiderea procedurii si reprezinta singura garantie de recuperare a debitelor. A mai fost invocat si riscul semnificativ ca planul propus sa nu poata fi realizat iar datoriile curente sa nu poata fi achitate, in conditiile in care toate activele debitoarei sunt grevate de garantii si a subliniat faptul ca nivelul de 30% din valoarea serviciilor prestate nu ar fi in masura sa recupereze nici macar contravaloarea energiei electrice furnizate dupa data confirmarii planului.
In ceea ce priveste recursul formulat de creditoarea AAAS Bucuresti, instanta analizeaza hotararea prin prisma motivelor invocate si tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, constata ca recursul de fondat.
Nu comporta discutie faptul ca textul art. 104 din Legea insolventei permite obligarea debitorului aflat in reorganizare sa depuna la banca o cautiune, obligatie care are ca si finalitate, asa dupa  cum a stabilit si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1487/10.11.2009, pe de o parte instituirea unei garantii pentru creditor in ceea ce priveste acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a intarzierii executarii si pe de alta parte, constituie o conditie pentru indatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale in timpul desfasurarii procedurii reorganizarii si ca, este o maniera de asigurare a echilibrului intre persoane cu interese contrare, in cadrul raporturilor juridice concrete.
Judecatorul sindic a avut in vedere faptul ca nu s-a depus nicio dovada din care sa reiasa executarea planului, achitarea creantelor prevazute in plan, macar achitarea creantelor curente, desi tot el retine ca pana la acel moment administratorul judiciar nu era obligat sa depuna un prim raport trimestrial privind modul de executare al planului de reorganizare.
Din modalitatea in care a argumentat stabilirea cautiunii in procentul maxim prevazut de legiuitor, bazandu-se pe faptul ca petenta furnizeaza in continuare energie electrica dar nu incaseaza nimic in contul petentei si pe riscurile la care este supusa petenta, retinand si necesitatea ca drepturile sa fie executate cu buna credinta, judecatorul sindic a evidentiat practic un caracter sanctionator al obligatiei de depunere a cautiunii in sarcina debitoarei. Legiuitorul nu a avut in vedere un asemenea motiv pentru a justifica textul art. 104 din legea nr. 85/2006 rep., iar echilibrul intre parti presupune stabilirea cuantumului cautiunii si in raport de efectul sumei ce urmeaza a fi indisponibilizata asupra realizarii planului de reorganizare, tocmai pentru a nu contribui la  esecul acestuia. In primul rand trebuie avut in vedere faptul ca debitoarea este un consumator captiv potrivit legii iar obligatia de furnizare a serviciilor de electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice, etc. este stabilita prin textul art. 38 din Legea nr. 85/2006 rep., tocmai pentru a nu fi compromisa reorganizarea activitatii. Daca legiuitorul ar fi avut in vedere la stabilirea cuantumului cautiunii un posibil esec al planului de reorganizare si in primul rand apararea interesului furnizorului de servicii, nu reusita procesului de reorganizare, nu ar fi lasat la latitudinea judecatorului sindic stabilirea procentului in limite atat de largi si nu ar fi stabilit nici macar limita maxima.
Textul art. 104 stabileste doar interdictia de a depasi procentul de 30% ceea ce inseamna ca la stabilirea acesteia trebuiau avute in vedere respectarea echilibrului intre parti, echilibru care ar putea fi afectat tocmai prin stabilirea unui procent ridicat ce ar putea afecta realizarea planului.
In contextul celor aratate, procentul de 10% indicat de recurenta AAAS este unul rezonabil pentru a asigura scopul stabilirii cautiunii, acela de garantie, astfel ca, vazand si prevederile art. 312 alin.2 Cod procedura civila, instanta a admis recursul AAAS si a modificat in parte incheierea atacata in sensul ca a obligat debitoarea sa constituie o cautiune de 2.428.235,68 lei, reprezentand 10% din valoarea debitelor fata de petenta dupa deschiderea procedurii insolventei.