Consecintele juridice ale inchiderii procedurii falimentului societatii debitoare asupra cauzelor aflate pe rolul instantelor in care respectiva societate este parte. Lipsa calitatii procesuale

- Legea nr. 31/1990 rep. : art. 1;
- Legea nr. 85/2006: art. 36, art. 132 alin. 2.
Societatea radiata din evidentele O.R.C. , inceteaza sa mai existe ca persoana juridica, nemaiavand nici capacitate de folosin?a ?i de exerci?iu, si nici capacitate procesuala.
Dreptul societatii de a sta in justitie ca reclamanta sau parata subzista pana la data radierii acesteia din evidentele O.R.C., acesta fiind in realitate si momentul incetarii evidentei sale ca persoana juridica.
Prin Sentinta nr. 1779/25 mai 2010, Tribunalul Harghita a hotarat: admiterea in parte a cererii formulate de reclamantii L. C., P. A.S., S.M. M., impotriva paratilor S.C. C.-T. S.R.L. si T.S.; constatarea nulitatii absolute a contractului de comodat incheiat de parati la data de 1 aprilie 2005; respingerea capetelor de cerere privind dizolvarea S.C. C.-T.S.R.L. si obligarea paratilor, in solidar, la repararea prejudiciului patrimonial in suma de 66.602,25 lei, reprezentand 15.525 euro; obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata in suma de 11,5 lei.
In considerentele Sentintei, Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• prin Dispozitia nr.359/7 mai 2002 a Primarului Municipiului Miercurea Ciuc, reclamantilor li s-a restituit in natura, in baza Legii nr.10/2001, imobilul situat in Miercurea Ciuc, str.xxx, fiind dat in posesia efectiva a acestora la data de 9 mai 2005; contractului de inchiriere a imobilului (incheiat intre S.C. G. S.A. si familia T.), existent la data restituirii imobilului, i s-au aplicat disp.art.13, 15 din Legea nr.10/2001; la 9 mai 2005 s-a incheiat un contract de inchiriere pentru o perioada de 9 luni (adica pana la data de 8 februarie 2006), intre reclamanti si sotii T. S.-J., T.E . inregistrat la A.F.P. sub nr.1075/7 septembrie 2005; paratul T.S.-J. a incheiat cu parata S.C. C.-T. S.R.L., in calitate de administrator al acestei societati, un contract de comodat pe durata nelimitata, incepand cu data de 1 aprilie 2005; 
• prima instanta a retinut ca paratul T.S.-J. nu a avut calitatea de proprietar al imobilului, iar contractul de comodat a fost incheiat dupa ce reclamantii si-au redobandit dreptul de proprietate, astfel ca prin incheierea contractului, fara acordul acestora, in scopul stabilirii sediului social al S.C. C.-T.S.R.L., s-a incalcat disp.art.480 Cod civ. si prevederile art.13, 15 din Legea nr.10/2001; neavand calitatea de proprietar, paratul T.S.-J. nu putea transmite folosinta imobilului catre S.C. C.-T. S.R.L., nici cu titlu gratuit si nici cu titlu oneros, asa incat prima instanta a retinut ca acest contract de comodat este lovit de nulitate absoluta;
• analizand in mod concret situatia S.C. C.-T. S.R.L. din perspectiva petitului vizand dizolvarea acesteia pentru lipsa unui sediu social real, prima instanta a considerat ca aceasta sanctiune este prea severa, nefiind adecvata, in conditiile in care, ca urmare a constatarii nulitatii absolute a contractului de comodat, S.C. C.-T. S.R.L. are posibilitatea de a solicita schimbarea sediului social, la O.R.C. de pe langa Tribunalul Harghita; expertiza extrajudiciara pe care reclamantii si-au intemeiat pretentiile in suma de 66.602,25 lei (echivalentul sumei de 15.525 euro, potrivit cursului valutar B.N.R. la data de 30 octombrie 2009) nu a putut fi luata in considerare, nefiind opozabila paratilor, asa incat acest capat de cerere a fost respins.
Impotriva Sentintei 1779/25 mai 2010 au declarat apel reclamantii, invocand disp.art.237 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990, rep., art.480, 998 Cod civ., solicitand a se dispune admiterea caii de atac cu consecinta modificarii in parte a hotararii primei instante, in sensul dizolvarii S.C. C.-T. S.R.L. intrucat nu are un sediu social real si valabil, al obligarii paratului T. S.-J., in temeiul art.998 Cod civ., la repararea prejudiciului patrimonial solicitat prin cererea introductiva si la obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In esen?a, recurentii au sus?inut urmatoarele motive: S.C. C.-T. S.R.L. nu are un sediu social real ?i valabil, contractul de comodat din data de 1 aprilie 2005 fiind nul absolut, astfel ca imobilul situat in Miercurea Ciuc, str. Leliceni, nr. 2, jud. Harghita, nu poate constitui sediul acestei societa?i; conform art. 236 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, rep., orice persoana interesata poate cere dizolvarea societa?ii in cazul in care aceasta nu indepline?te condi?iile referitoare la sediul social; fa?a de constatarea primei instan?e, referitoare la caracterul neadecvat al masurii dizolvarii, recuren?ii au sus?inut ca, in calitate de proprietari, nu avu posibilitatea de a schimba situa?ia juridica existenta printr-un alt mijloc legal decat cererea de dizolvare; instan?a are dreptul sa examineze doar indeplinirea condi?iilor legale, nu ?i oportunitatea masurii sau gradul de severitate al acesteia, legea necon?inand dispozi?ii, in acest sens; S.C. C.-T. S.R.L. a avut posibilitatea de a-?i schimba sediul social in tot cursul procesului, dar nu a facut acest demers minimal; prin modificarile recente ale art. 17 din Legea nr. 31/1990, rep., legiuitorul a dorit sa elimina apari?ia ?i func?ionarea societa?ilor care nu au un sediul real, valabil, de?inut in baza unui titlu legal; contractul de comodat incheiat fara ?tiin?a ?i fara acordul proprietarilor, pentru o perioada nedeterminata, cu nerespectarea prevederilor legale este un contract nul, aspecte constatate de prima instan?a care a pronun?at nulitatea absoluta a acestui contract prin care s-au fraudat intereselor recuren?ilor proprietari; dispozi?ia de respingere a capatului de cerere privind dizolvarea incalca dreptul la proprietate privata intrucat recuren?ii nu dispun de vreun al mijloc legal care ar face posibila radierea acestui sediu de la adresa imobilul ai caror proprietari sunt; recuren?ii au solicitat ?i obligarea paratului T.S.-J. la repararea prejudiciului patrimonial cerut prin ac?iunea introductiva, modul de calcul al acestuia fiind justificat cu expertiza extrajudiciara depusa la dosar, act cu valoare probanta, la fel ca orice alta proba extrajudiciara, concluziile expertizei nefiind contestate de par?i; condi?iile raspunderii delictuale pentru fapta proprie a paratului T.S.-J. sunt indeplinite, avand in vedere ca acesta, fara a avea dreptul, a incheiat un contract de comodat, in lipsa acordului adevara?ilor proprietari.  
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea caii de atac potrivit motivelor invocate de recurenta si potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ. -, a retinut urmatoarele aspecte:
In sedinta publica din 19 octombrie 2010, instanta a pus in discutia partilor calea de atac, in cauza, ?inand seama de obiectul acesteia, constatand, prin raportare la petitul principal (dizolvarea S.C. C.-T. S.R.L.) care, conform vointei reclamantilor a dat si titlul actiunii introductive, precum si prin raportare la disp.art.237 alin.1 lit.c, alin.4 din Legea nr.31/1990, rep., ca, in speta, calea de atac este recursul, procedand, asadar, la recalificarea acesteia din apel in recurs, conform Incheierii din 19 octombrie 2010.
De asemenea, instan?a a re?inut ca prin cererea de chemare in judecata, reclaman?ii au solicitat obligarea, in solidar, a para?ilor S.C. C.-T. S.R.L. ?i T.S.-J., la plata despagubirilor in suma de 15.525 euro, iar prima instan?a a analizat acest petit astfel cum a fost investita de reclaman?i - respingandu-l prin Sentin?a nr. 1779/25 mai 2010. Prin exercitarea dreptului de recurs, reclaman?ii au incercat sa i?i modifice cererea introductiva, in sensul ca au solicitat ca, odata cu modificarea in parte a hotararii atacate - dispozi?ia privind constatarea nulita?ii contractului de comodat incheiat intre para?i la data de 1 aprilie 2005 neformand obiectul recursului, reclaman?ii neavand, de altfel, interes sa atace o dispozi?ie care le este favorabila -, Curtea sa admita petitul 3 al ac?iunii introductive, dar cu un con?inut diferit de cel supus solu?ionarii primei instan?e (f. 3, pct. 1 lit. b, dos. Tribunalului Harghita), adica sa il oblige la despagubiri (echivalentul, in lei, al sumei de 15.525 euro) numai pe paratul T. S.-J.
In consecin?a, Curtea a re?inut, prin Incheierea din 19 octombrie 2010, ca o modificare a cererii introductive este inadmisibila in calea extraordinara de atac (excep?ie facand renun?area la judecata vreunui petit, situa?ie in care este necesara manifestarea expresa de voin?a a par?ii ?i acordul expres al par?ii adverse), cu atat mai mult cu cat argumentele para?ilor ?i analiza primei instan?e au vizat capetele cererii introductive, astfel cum a fost formulata.
Totodata, ?inand seama de faptul ca impotriva paratei-intimate S.C. C.-T. S.R.L. s-a deschis, la data de 12 aprilie 2010, procedura generala a insolven?ei, conform Legii nr. 85/2006 (in dosarul nr. 390/96/2010 al Tribunalului Harghita), iar in cadrul acelei proceduri speciale urma sa se solu?ioneze ?i problema juridica a dizolvarii societa?ii, precum ?i avand in vedere faptul ca petitul in despagubiri, astfel cum a fost expres formulat prin cererea de chemare in judecata, este indreptat ?i impotriva intimatei S.C. C.-T. S.R.L., aflata in procedura insolven?ei, Curtea a facut aplicarea disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006, referitoare la suspendarea judecarii recursului ope legis.
In urma verificarilor sistematice ale stadiului procedural al dosarului nr. 390/96/2010 al Tribunalului Harghita ?i ca urmare a lamuririlor solicitate ?i primite de la aceasta instan?a, Curtea a constatat, la 26 noiembrie 2013, ca Sentin?a nr. 3647/9 septembrie 2013, prin care Tribunalul Harghita a dispus inchiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. C.-T. S.R.L., a ramas irevocabila, prin neexercitarea caii de atac a recursului (f. 56, dos. Cur?ii de Apel Tg.-Mure?). In consecin?a, in aceea?i zi (26 noiembrie 2013), s-a dispus repunerea cauzei pe rol, fixandu-se termen de judecata la data de 10 decembrie 2013.
In ?edin?a publica din 10 decembrie 2013, Curtea a pus in discu?ia par?ilor, din oficiu ?i cu precadere, excep?ia lipsei capacitatii procesuale a paratei-intimate S.C. C.-T. S.R.L, fata de informatiile furnizate de O.N.R.C. cu privire la aceasta societate, mai exact la mentiunea stare firma: radiata (f. 69, dos. Cur?ii de Apel Tg.-Mure?). In temeiul disp.art.137 alin.1 Cod proc. civ. - aplicabil in etapa recursului prin efectul normelor de trimitere cuprinse in art.316, 298 Cod proc. civ. - Curtea a ramas in pronuntare cu privire la aceasta exceptie.
Curtea a constatat ca prin Sentin?a nr. 3647/9 septembrie 2013, pronun?ata in dosarul nr. 390/96/2010, Tribunalul Harghita a aprobat raportul final intocmit de lichidatorul judiciar G. M. C. S.P.R.K. ?i, in consecin?a, in baza disp. art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a dispus inchiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. C.-T.S.R.L. Totodata, judecatorul sindic a dispus radierea societa?ii debitoare din Registrul Comer?ului.
Impotriva acestei hotarari nu a fost exercitata calea de atac a recursului.
Potrivit inscrisului intitulat furnizare informa?ii extinse nr. 2199532, emis ca urmare a consultarii bazei informatice de date a Oficiului Na?ional al Registrului Comer?ului, S.C. C.-T. S.R.L., avand codul unic de inregistrare 17443070, atribuit in data de 5 aprilie 2005 ?i certificatul de inregistrare B0464978, emis la data de 5 aprilie 2005, a fost radiata - stare firma: radiata -, cu urmatoarea men?iune: Motiv radiere: Inch. proced. falim. ?i radiere debitor, data radierii fiind 4 noiembrie 2013, care coincide cu data ultimei inregistrari in Registrul Comer?ului.
In contextul relevat, Curtea a constatat ca S.C. C.-T. S.R.L. a incetat sa existe ca persoana juridica, neavand, prin urmare, nici capacitate de folosin?a (?i de exerci?iu), nici capacitate procesuala de folosin?a (?i de exerci?iu), iar excep?ia lipsei capacita?ii procesuale (de folosin?a ?i, prin urmare, de exerci?iu) este o excep?ie de fond, peremptorie, absoluta, putand fi invocata in orice stare a pricinii, de catre par?i sau de catre instan?a, din oficiu.
Conform disp. art.1 din Legea nr.31/1990, rep. "Societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane". Aceasta inseamna ca dupa indeplinirea formalitatilor de constituire, in conditiile legii, societatea este "investita" cu personalitatea juridica ce implica anumite consecinte juridice. Printre efectele personalitatii juridice se inscrie si dreptul societatii de a sta in justitie ca reclamanta sau parata. Acest drept subzista pana la data radierii societatii din Registrul Comertului, acesta fiind in realitate si momentul  incetarii existentei sale ca persoana juridica. Drepturile unei societa?i subzista pana la momentul radierii din Registrul Comer?ului, in urma inchiderii procedurii falimentului. Din acest moment, societatea nu mai beneficiaza de capacitatea de a avea si de a-si exercita drepturile si  obligatiile, sau, altfel spus, nu mai subzista ca subiect de drept si nici nu mai are indreptatirea legala de a fi parte in proces intrucat este lipsita de legitimatio ad causam (Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie - Sec?ia Comerciala, Decizia nr. 706/2008).
Curtea a admis, a?adar, excep?ia lipsei capacita?ii procesuale a intimatei S.C. C.-T. S.R.L., cu consecin?a respingerii recursului formulat de reclaman?i - art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod proc. civ.