Obligatii vamale. Stabilirea regimului vamal preferential in considerarea presupusei origini comunitare a bunului importat. Constatarea infractiunii de fals in privinta actului de dovedire a originii comunitare a bunului. Consecinte

Obligatii vamale. Stabilirea regimului vamal preferential in considerarea presupusei origini comunitare a bunului importat. Constatarea infractiunii de fals in privinta actului de dovedire a originii comunitare a bunului. Consecinte
Simplul fapt al infirmari dovezii de origine este de natura a atrage raspunderea - sub aspect penal - a titularului operatiunii de import, independent de conditiile si motivele pentru care acesta a inteles sa depuna cererea sa de acordare a regimului vamal preferential.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 25/C.A. din 25 ianuarie 2010
 
Prin sentinta nr. 294/CA din 2 aprilie 2009, Tribunalul Iasi a admis actiunea formulata de reclamanta C.M., in contradictor cu paratele Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Iasi si Directia regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi, dispunand anularea deciziei nr. 43/2008, emisa de parata D.G.F.P. Iasi, si a actului constatator nr. 338/2002, emis de parata D.R.A.O.V. Iasi, exonerand pe reclamanta de plata sumei de 6.996 lei si obligand paratele la plata sumei de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamanta C.M. a solicitat, la data de 12.09.2001, vamuirea unui autoturism marca Mitsubishi L 200, depunand certificatul EUR 1 NA nr. A 098454/16.04.2001 si beneficiind de regim tarifar preferential, sens in care a achitat taxe vamale in procent de 6% din valoarea in vama a autoturismului respectiv.
S-a retinut de asemenea ca, la data de 31.07.2002, parata D.R.A.O.V. Iasi a intocmit actul constatator nr. 338, prin care a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 6.996 lei, reprezentand diferenta de taxe vamale, avand in vedere ca, prin adresa nr. 14886 din 24.07.2002, Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate Iasi i-a comunicat faptul ca certificatul de origine a bunului importat, prezentat la vamuire, este fals, act administrativ impotriva caruia s-a formulat contestatie, ce a fost solutionata prin decizia nr. 43/29.04.2008, in sensul respingerii ei, retinandu-se ca in mod legal s-a procedat la retragerea regimului tarifar preferential acordat, intrucat certificatul tip EUR 1 nu a fost eliberat de autoritatile vamale competente ale tarii exportatoare, ci a fost falsificat in Romania.
Tribunalul a mai retinut ca, in cauza penala in care reclamanta a fost cercetata pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune, uz de fals si fals in inscrisuri si in declaratii, prin rechizitoriul din 30.09.2004, dat in dosarul nr. 18/P/2003 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Iasi, s-a dispus scoaterea reclamantei de sub urmarire penala, cu motivarea ca faptelor savarsite de aceasta le lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv vinovatia.
Prima instanta a constatat, totodata, ca acordarea regimului preferential pentru bunul mentionat s-a facut in contextul in care autoritatile vamale au fost induse in eroare, prin prezentarea unui certificat de circulatie a marfurilor EUR 1 care nu era autentic, nefiind eliberat de autoritatea vamala a tarii exportatoare, ca respectivul certificat a fost obtinut prin presupuse proceduri de falsificare, in Romania, si ca sumele stabilite prin actul constatator nr. 338/2002 reprezinta urmarea imediata a unor fapte penale.
Avand in vedere ca, pentru reclamanta, care a prezentat acest certificat autoritatii vamale, s-a retinut lipsa vinovatiei, de catre organul de urmarire penala, prima instanta a apreciat ca nici raspunderea fiscala a acesteia nu poate fi antrenata, prin retragerea regimului vamal preferential, sumele reprezentand 30% din valoarea declarata in vama a autoturismului urmand a fi recuperate de la persoanele direct implicate in activitatea de falsificare a certificatului, care s-au si folosit in mod efectiv de autoturismul respectiv in Romania, persoane care au fost trimise in judecata si care au calitatea de inculpati in dosarul nr. 12642/99/2006, in situatia in care vor fi gasite vinovate de faptele respective.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea a admis recursul promovat de organele vamale, retinand ca la data de 26 iulie 2001, C.M. s-a adresat Vamii Iasi, declarand ca a introdus in tara, prin Vama Bors, in data de 16.04.2001, un autoturism Mitsubishi L2000 si solicitand aprobarea vamuirii, cu precizarea ca nu i s-a eliberat declaratia de tranzit, deoarece in autoturism era si proprietarul italian, care a introdus masina in tara.
La cererea de vamuire, importatorul C.M. a anexat actul de vanzare pretins incheiat cu cetateanul italian T.P., la data de 14 aprilie 2001, cartea de identitate a autovehiculului, din care rezulta ca acesta fusese inmatriculat, pentru intaia data, la 21.05.2000, in Italia, precum si certificatul tip EUR 1 NA nr. A/098454, eliberat la data de 16 aprilie 2001, de autoritatile competente din Vicenza - Italia.
Cererea mentionata a fost aprobata, prin chitanta nr. 796 Z din 26 iulie 2001, Vama Iasi incasand de la reclamanta C.M. suma de 64.026.924 lei cu titlu de taxe vamale.
Dupa finalizarea operatiunii de vamuire, reclamanta a solicitat si a obtinut inmatricularea autovehiculului mentionat pe numele sau, eliberandu-i-se certificatul corespunzator, la data de 24 august 2001, astfel cum a rezultat din adresa Directiei Generale de Evidenta Informatizata a Persoanei, aflata la dosarul cauzei, bun pe care, ulterior, aceasta l-a vandut unei persoane fizice.
In raport de aceasta situatie de fapt, necontestata de partile aflate in litigiu, curtea de apel a considerat ca, pentru raportul de drept vamal dedus judecatii, nascut din cererea de vamuire formulata de C.M., nu are nici o semnificatie sau urmari juridice, situatie de fapt retinuta in dosarul nr. 12642/99/2008, sau solutia ce se va da si nici faptul ca cea in cauza nu face obiectul urmaririi sau actiunii penale, din moment ce aceasta din urma actiune priveste doar activitatea infractionala a persoanelor trimise in judecata si nicidecum drepturile si obligatiile ce decurg din solicitarea de a se aproba importul unui bun avand origine pretins comunitara sau legalitatea actelor administrative emise de parate.
Ca atare, cercetarea raportului vamal si a actelor administrative emise pe parcursul nasterii si executarii acestuia, trebuia sa se realizeze doar de instanta de contencios administrativ, prin raportare stricta la dispozitiile normative ce-l guverneaza, respectiv la Legea nr.141/1997 si la H.G. nr.1114/2001, in vigoare la data emiterii actelor contestate, disociindu-se in mod absolut drepturile si obligatiile ce revin partilor din raportul de drept vamal de aspectele ce tin de cauza penala, chiar daca "acordarea regimului preferential s-a facut in contextul in care autoritatile vamale au fost induse in eroare, prin prezentarea unui certificat de circulatie a marfurilor EUR 1 care nu are caracter autentic", astfel cum a retinut prima instanta.
Din aceasta perspectiva, curtea de apel a constatat ca raportul vamal s-a nascut ca urmare a solicitarii adresate de reclamanta C.M. biroului vamal de destinatie, respectiv Vamii Iasi, autorizate, care a aprobat importul bunului si a perceput de la titularul operatiunii de import, respectiv de la persoana care s-a declarat cumparatorul acestuia, taxele vamale corespunzatoare regimului vamal preferential acordat, in considerarea presupusei origini comunitare a bunului.
Atata timp cat titularul operatiunii de import s-a folosit, pentru a obtine un regim vamal preferential, pentru sine, de o dovada de origine pe care in realitate nu a solicitat-o si nu a obtinut-o, direct sau prin reprezentant autorizat, de la autoritatile vamale italiene, ea are a raspunde, in raport cu autoritatea vamala a tarii importatoare, de toate consecintele decurgand din caracterul indoielnic sau neregulamentar al acestei dovezi, singurul act care, conform Protocolului anexa la Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, ratificat de Romania prin O.U.G. nr.1/2001, o indreptatea sa beneficieze de facilitati vamale; neinteresand daca organele de urmarire penala au gasit-o lipsita de vinovatie in infractiunile pentru care s-a declansat actiunea penala, cu atat mai putin raporturile dintre C.M. si persoanele care i-au pus la dispozitie acest document, ca unele ce exced raportului vamal si relatiei nascute intre titularul operatiunii de import si autoritatea vamala, autoritate careia nu i se poate opune vreo pretinsa eroare, ori lipsa de vinovatie sau profit, a titularului operatiunii vamale respective, ca si orice alta chestiune legata de utilizarea bunului si de destinatia ce s-a dat acestuia ulterior.
In raportul de drept vamal, culpa titularului operatiunii de import consta in simplul fapt al prezentarii unui document de origine ce nu corespunde realitatii, reclamanta nesustinand si nedovedind ca ea este persoana care a cumparat in mod nemijlocit autoturismul de la cetateanul italian T.P., ca l-a introdus, in persoana, in Romania, prin Vama Bors, astfel precum a mentionat, insotita de vanzator, astfel cum arata in mod explicit in cerere si ca certificatul de circulatie a marfurilor tip EUR 1 a fost eliberat, in mod real, de autoritatile competente din Vicenza - Italia si reflecta realitatea operatiunii de vanzare-cumparare.
Cum, din data de 26 iulie 2001 si pana in prezent, reclamanta nu a adus nici o dovada care sa ateste realitatea si valabilitatea operatiunii d import, in care declara ca s-a implicat, respectiv ca a cumparat din Italia autoturismul pe care l-a inmatriculat apoi, chiar daca pentru o scurta perioada de timp, pe numele sau, si mai ales ca certificatul tip EUR 098454 din 16 aprilie 2001 a fost emis cu adevarat de autoritatile competente din Vicenza - Italia, este in culpa fata de autoritatea vamala romana pe care trebuie sa o despagubeasca pentru eroarea in care aceasta a fost adusa, si prin contributia sa directa, ca titular al operatiunii, neputandu-se mentine beneficiile regimului vamal preferential, din moment ce acesta a fost in mod neindoielnic acordat in urma unor manopere frauduloase, independent de calificarea ce se va da faptelor respective in cauza penala.
Fiind infirmata in mod implicit autenticitatea si valabilitatea documentului ce atesta originea bunului, fara a mai fi nevoie de o hotarare penala in acest sens, ci doar de simplul fapt ca autoritatea statului exportator nu si-a insusit si confirmat actul, desi nimic nu a impiedicat-o pe reclamanta sa rastoarne proba prezentata de paratele-recurente, curtea a considerat ca in mod gresit prima instanta a ignorat semnificatia si urmarile ce decurg din faptul infirmarii dovezii de origine, pentru autoritatile vamale ale statului importator, care, potrivit art.107 din H.G. nr.1114/2001, au fost obligate, prin efectul legii, sa retraga regimul vamal preferential acordat, in considerarea unui document lipsit de valabilitate, si sa ia masuri de recuperare a datoriei vamale, prin intocmirea actului constatator atacat.
Daca reclamanta nu a realizat consecintele faptelor sale, decurgand cin imprejurarea ca s-a prezentat la biroul vamal de destinatie in calitate de importator al unui bun, pe care nu l-a achizitionat de la persoana mentionata in actul de vanzare-cumparare, si din faptul ca s-a folosit de un inscris pe care nu l-a obtinut in mod direct, de la autoritatea competenta a statului exportator, ea nu mai poate opune lipsa de diligenta sau de pregatire, autoritatilor vamale si nici faptul ca alte persoane ar fi vinovate de savarsirea unor acte antisociale, calificate ca fiind infractiuni, din moment ce, prin art.385 lit.k) din H.G. nr.1114/2001, rezulta ca simplul fapt al depunerii declaratiei vamale sau a documentelor insotitoare continand date eronate privind originea bunurilor este suficient pentru a atrage raspunderea contraventionala a importatorului si a justifica luarea masurii retragerii regimului vamal preferential, acordat in baza unui asemenea document lipsit de valabilitate.
Drept urmare, constatand ca actiunea penala aflata pe rolul Tribunalului Iasi nu putea avea nici o inraurire in ceea ce priveste chestiunea legalitatii actelor administrative emise de parate si ca simplul fapt al infirmarii valabilitatii dovezii de origine atragea, de drept, raspunderea titularului operatiunii de import, independent de conditiile si motivele pentru care acesta a inteles sa depuna cererea din data de 26 iulie 2001, la Vama Iasi, justificand astfel, prin efectul legii, masura retragerii regimului preferential, raspundere de care cea in cauza nu se putea elibera prin invocarea culpei altor persoane, in raport cu autoritatea vamala, curtea de apel - in temeiul art.312 C.pr.civ. - a admis recursurile paratelor, in sensul ca a modificat in tot hotararea atacata si, in fond, a respins actiunea reclamantei ca neintemeiata, avand in vedere ca datoria vamala contestata era rezultatul direct si nemijlocit al prezentarii unui document de origine neconform realitatii, neinteresand in raportul sau cu autoritatea vamala daca a intrat in posesia efectiva a bunului, daca l-a folosit sau nu sau daca a fost indusa in eroare de alte persoane.