Nelegalitatea perceperii timbrului de mediu. Inciden?a Hotararii CJUE din 09.06.2016 pronuntata in cauza C-586/14, Budisan.

Nelegalitatea perceperii timbrului de mediu. Inciden?a Hotararii CJUE din 09.06.2016 pronuntata in cauza C-586/14, Budisan.


Sarcina fiscala care decurge din OUG nr.9/2013 este aceeasi pentru contribuabilii care cumpara un autovehicul rulat dintr un alt stat membru ?i care solicita inmatricularea lui in Romania ?i pentru aceia care cumpara un autovehicul de acela?i tip, cu acelea?i caracteristici ?i aceea?i uzura, inmatriculat in Romania anterior datei de 1 ianuarie 2007, fara plata vreunei taxe.
CJUE a declarat ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca nu se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe autovehicule care se aplica autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru ?i autovehiculelor deja inmatriculate in statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri in acela?i stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urma, insa se opune ca statul membru respectiv sa scuteasca de aceasta taxa autovehiculele deja inmatriculate pentru care a fost platita, dar nu a fost restituita o taxa in vigoare anterior declarata incompatibila cu dreptul Uniunii.

Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 1119/09 septembrie  2016. In acela?i sens, decizia nr. 1308/26.09.2016, decizia nr.1315/26.09.2016, decizia nr. 1337/28.09.2016 etc.


Prin sentinta administrativa nr…/CA/2015 pronuntata de Tribunalul Sibiu – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a fost respinsa, ca nefondata, actiunea reclamantului P.S.D., in contradictoriu cu paratele Administratia Judeteana a Finantelor Publice S. si Administratia Fondului pentru Mediu B., prin care s-a solicitat obligarea paratelor la restituirea sumei de 4.353 lei achitata cu titlu de timbru de mediu, precum si la plata dobanzii legale aferenta de la data platii si pana la data restituirii, cu cheltuieli de judecata.
Impotriva hotararii instantei de fond a declarat recurs reclamantul solicitand admiterea recursului, casarea hotararii atacate in sensul admiterii actiunii cu cheltuieli de judecata.
Recurentul considera, in esenta, ca hotararea este nelegala dat fiind ca taxa  are efect discriminatoriu incurajand piata interna de autovehicule, ca trebuie analizata legalitatea prevederilor legale nationale in materia taxei de poluare cu cele ale dreptului Uniunii Europene, art.110 TFUE.
In drept, s-au invocat prevederile  art.110 TFUE, art.148 Constitutia Romaniei, art. 488 al. 1 pct. 8 Noul Cod de procedura civila.
Recursul a fost timbrat cu 100 lei.
Intimata parata Administratia Judeteana a Finantelor Publice S. a formulat intampinare la recurs  solicitand respingerea acestuia ca nefondat. In esenta, intimata a apreciat ca  O.U.G. nr.9/2013 nu contine principii discriminatorii contrare celor instituite de CJCE  in aplicarea art. 110  TFUE, taxa fiind incasata legal fara incalcarea normelor unionale, aceasta facand venit la Administratia Fondului pentru Mediu.
La randul sau, intimata parata Administratia Fondului pentru Mediu B. a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, ca nefondat. In sustinerea acestei pozitii procesuale intimata a mentionat, in esenta, ca  O.U.G. nr.9/2013 a armonizat cerintele comunitare cu necesitatile interne referitoare la mentinerea obligatiei fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluarii, actul normativ inlaturand discriminarea rezultata din aplicarea vechii reglementari legislative, urmarind primordial emisiile generate de masina, respectiv nivelul de emisii si tipul de tehnologie folosit, reprezentand in realitate o adevarata taxa de mediu. Mai mult, intimata a mai aratat ca  O.U.G. nr.9/2013 a inlaturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitara indiferent de provenienta autovehiculului.
Analizand hotararea primei instante prin prisma criticilor formulate, incadrabile in motivul de nelegalitate prevazut de art.488 pct. 8 Cod de procedura civila, Curtea a constatat fondat recursul reclamantului si l-a  admis  pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a facut o gresita aplicare a normelor de drept material la situatia de fapt dovedita in cauza atunci cand a respins actiunea reclamantului in restituirea timbrului de mediu achitat la 22.01.2014 in baza O.U.G. nr. 9/2013.
Problematica supusa analizei instantei a vizat conformitatea O.U.G. nr. 9/2013 cu normele dreptului UE.
Instanta de fond a concluzionat ca aceasta reglementare nu mentine acelasi regim discriminator fata de legislatia europeana precum O.U.G. nr.50/2008 si a actelor normative ulterioare de stabilire a taxei indiferent de denumire.
Legislatia europeana stabileste obligatia statelor membre de a nu aplica direct sau indirect, produselor provenind din alte state membre impozite interne mai mari decat cele aplicabile produselor nationale similare.
Hotararea CJUE din 14.04.2015 pronuntata in Cauza Manea a statuat ca „articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul:  ca nu se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe autovehicule care se aplica autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru si autovehiculelor deja inmatriculate in statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri in acelasi stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urma”.
In acelasi timp insa, CJUE stabileste ca art.110  TFUE  trebuie interpretat in sensul ca „se opune ca statul membru respectiv sa scuteasca de aceasta taxa autovehiculele deja inmatriculate pentru care a fost platita o taxa in vigoare anterior declarata incompatibila cu dreptul Uniunii.”, cu referire la articolul 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 care a scutit de taxa instituita prin aceasta lege transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie na?ionale a caror inmatriculare in Romania intre 1 ianuarie 2007 ?i 1 ianuarie 2013 s a facut cu plata unei taxe care este incompatibila cu dreptul Uniunii ?i pe care statul trebuie sa o restituie cu dobanda.
Se retine la pct. 47, 48 din hotarare ca „scutirea de o noua taxa a autovehiculelor rulate care au fost supuse taxei in vigoare anterior, declarata ulterior incompatibila cu dreptul Uniunii, nu poate inlocui restituirea cu dobanda a acestei taxe” si ca „o astfel de scutire a avut ca efect sustragerea de la plata taxei in cauza a primei transcrieri, in perioada pertinenta in cauza principala, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate na?ionale inmatriculate in Romania intre 1 ianuarie 2007 ?i 1 ianuarie 2013, in timp ce aceasta taxa a fost perceputa invariabil cu ocazia inmatricularii in Romania, in perioada pertinenta in cauza principala, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre” favorizand  astfel vanzarea autovehiculelor de ocazie na?ionale ?i descurajand importul unor autovehicule similare.
Relevand propria jurisprudenta, CJUE reitereaza ca valoarea taxei percepute cu ocazia inmatricularii unui autovehicul se incorporeaza in valoarea acestui autovehicul iar atunci cand un autovehicul inmatriculat cu plata unei taxe intr un stat membru este, ulterior, vandut ca autovehicul rulat in acest stat membru, valoarea sa de piata include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare. Daca valoarea taxei de inmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de acelasi tip ?i avand acelea?i caracteristici ?i aceea?i uzura depa?e?te valoarea reziduala men?ionata, se incalca articolul 110 TFUE iar aceasta diferen?a de sarcina fiscala risca sa favorizeze vanzarea de autovehicule rulate na?ionale ?i sa descurajeze astfel importul de autovehicule similare.
Raportat la aceste considerente, curtea arata ca valoarea reziduala a taxei respective, care se regase?te in valoarea autovehiculelor rulate na?ionale inmatriculate intre 1 ianuarie 2007 ?i 1 ianuarie 2013, este egala cu zero ?i este, a?adar, in mod necesar inferioara taxei de inmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de acela?i tip, avand acelea?i caracteristici ?i aceea?i uzura.
In concluzie, solutia legislativa adoptata prin Legea nr.9/2012 nu este conforma dreptului unional. Desi timbrul de mediu a fost incasat in temeiul O.U.G. nr.9/2013, considerentele retinute in cauza Manea sunt valabile si in prezenta cauza, asa cum s-a confirmat in Hotararea CJUE  din  09.06.2016 pronuntata  in cauza C-586/14, Budisan.
Potrivit Curtii europene de justitie, timbrul de mediu este neutru raportat la concurenta dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre ?i autovehiculele similare na?ionale deja inmatriculate in Romania fara plata taxei speciale, a taxei pe poluare sau a celei pentru emisii poluante.
Astfel, sarcina fiscala care decurge din O.U.G. nr.9/2013 este aceeasi pentru contribuabilii care cumpara un autovehicul rulat dintr un alt stat membru ?i care solicita inmatricularea lui in Romania ?i pentru aceia care cumpara un autovehicul de acela?i tip, cu acelea?i caracteristici ?i aceea?i uzura, inmatriculat in Romania anterior datei de 1 ianuarie 2007, fara plata vreunei taxe.
Insa, la fel ca si in cauza Manea, in ceea ce priveste neutralitatea timbrului de mediu fata de concurenta dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre si autovehiculele similare nationale deja inmatriculate in Romania cu plata unei taxe declarate incompatibile, Curtea a aratat ca valoarea unei asemenea taxe neconforme trebuie sa fie restituita cu dobanda, astfel incat nu mai poate fi considerata ca fiind incorporata in valoarea de pia?a a acestor autovehicule. Valoarea reziduala a taxei respective este asadar egala cu zero, deci inferioara timbrului de mediu aplicat unui autovehicul rulat importat, de acelasi tip, cu acelea?i caracteristici ?i aceea?i uzura, ceea ce contravine articolului 110 TFUE.
In acest sens, Curtea a precizat ca valoarea reziduala a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii trebuie considerata ca inceteaza sa fie incorporata in valoarea de pia?a a unui vehicul din chiar momentul in care proprietarul acestui vehicul dispune, in temeiul dreptului intern, de posibilitatea de a ob?ine restituirea respectivei taxe, indiferent daca a fost sau nu restituita efectiv la data vanzarii vehiculului men?ionat. S-a apreciat ca aceasta simpla posibilitate de a obtine restituirea este de natura sa incurajeze stabilirea unui pret de vanzare care sa nu tina seama de taxa respectiva, chiar daca ea nu a fost inca restituita. Or, intr-o asemenea situatie, cumparatorii unui astfel de vehicul national sunt scuti?i de timbrul de mediu, in timp ce vehiculele rulate importate dintr un alt stat membru sunt invariabil supuse timbrului de mediu la inmatricularea in Romania, ceea ce este de natura sa ofere un avantaj concuren?ial vehiculelor rulate prezente deja pe pia?a romaneasca ?i, in consecin?a, sa descurajeze importul de vehicule similare din alte state membre.
In concluzie, CJUE a declarat ca articolul 110 TFUE  trebuie interpretat in sensul ca nu se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe autovehicule care se aplica autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru ?i autovehiculelor deja inmatriculate in statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri in acela?i stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urma, insa se opune ca statul membru respectiv sa scuteasca de aceasta taxa autovehiculele deja inmatriculate pentru care a fost platita, dar nu a fost restituita o taxa in vigoare anterior declarata incompatibila cu dreptul Uniunii.
In consecinta, pentru  aplicarea prioritara a  dreptul UE, potrivit art.148 al.2 si art.20 al.2 din Constitutie, in temeiul art.496 C.pr.civ., coroborat cu art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004, recursul a fost  admis, Curtea considerand ca se impune restituirea timbrului de mediu achitat dupa data de 15.03.2013.
Astfel, pentru considerentele anterior expuse, hotararea instantei de fond a fost casata si urmare a rejudecarii procesului in fond actiunea in contencios administrativ fiscal formulata de reclamantul recurent a fost  admisa cu consecinta obligarii paratilor la restituirea sumei de 4.353 lei achitata cu titlu de timbru de mediu pentru inmatricularea auto marca Renault, serie sasiu ……, data primei inmatriculari 31.01.2002, achizitionat din spatiul U., respectiv din Germania la 16.12.2013.
Paratele Administratia Judeteana a Finantelor Publice S. si Administratia Fondului pentru Mediu B.  au fost obligate si la plata dobanzii fiscala incepand cu data platii taxei, 22.01.2014 si pana la data restituirii integrala a acesteia.
In ceea ce priveste obligatia de plata a dobanzii fiscale de la data platii taxei, instanta are in vedere jurisprudenta CJUE rezultata din cauza Irimie si faptul ca la data de 20.10.2015, Curtea constitutionala a constatat ca prevederile art.124 alin.(1) raportate la cele ale art.70 din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt neconstitutionale. Curtea a retinut ca normele criticate genereaza imbogatirea fara justa cauza a statului in  detrimentul patrimoniului contribuabilului ca urmare a imposibilitatii folosirii sumei de bani perceputa nelegal si privarea persoanei de o despagubire adecvata pentru pierderea suferita prin plata respectivei sume. Aceasta pierdere este direct proportionala cu durata indisponibilizarii sumei platite fara temei juridic pe perioada cuprinsa intre data platii sumei nedatorate si data restituirii acesteia si are drept consecinta incalcarea dreptului de proprietate al contribuabilului, consacrat de art.44 din Constitutie. Aceasta decizie este definitiva si general obligatorie.
De asemenea, potrivit Deciziei pronuntate in solutionarea recursului in interesul legii 14/2015, obligatorie pentru instante, ICCJ a hotarat ca “in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.994 din Codul civil din anul 1864, ale art.1.535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, ale art. 124 alin. (1) si art. 70 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, momentul de la care curge dobanda fiscala pentru sumele incasate cu titlu de taxa de prima inmatriculare, taxa pe poluare si taxa pentru emisii poluante, restituite in temeiul hotararilor judecatoresti, este reprezentat de data platii acestor taxe.”
Totodata, fata de prevederile art. 451-453 din Codul de procedura civila, paratele au fost obligate sa achite reclamantului suma de 1.521 lei cu titlul de cheltuieli de judecata in fond si in recurs, reprezentand taxele de timbru: la fond - 321 lei si in recurs - 100 lei, precum si onorariul avocatial de 600 lei la fond si 500 de lei in recurs, potrivit chitantelor existente la dosarul cauzei .