Timbrul de mediu achitat pentru a inmatricula o autoutilitara care nu se produce ?i in Romania. Nelegalitatea refuzului de restituire.

Timbrul de mediu  achitat  pentru a inmatricula o autoutilitara care nu se produce ?i in Romania. Nelegalitatea refuzului de restituire.

CJUE a stabilit ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca statul membru respectiv sa scuteasca de aceasta taxa autovehiculele deja inmatriculate pentru care a fost platita, dar nu a fost restituita o taxa in vigoare anterior declarata incompatibila cu dreptul Uniunii.
Ca atare, solutia legislativa adoptata prin OUG nr. 9/2013 NU este conforma dreptului unional, astfel ca reclamantul nu trebuia sa plateasca taxa privind timbrul de mediu, cererea sa de restituire fiind pe deplin justificata, fiind lipsita de relevan?a imprejurarea re?inuta de instan?a ca in Romania nu se produc autoutilitare de genul celei achizi?ionate de reclamanta din Germania pentru transport marfa.

 Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 504/01 martie 2017.

Prin sentinta administrativa nr…/CA/2016 pronuntata de Tribunalul Sibiu – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal a fost respinsa actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta SC  T.D.S.  SRL, in contradictoriu cu paratele Administratia Judeteana a Finantelor Publice S., cu sediul in  S., Str..., nr…, jud...  ?i Administratia Fondului Pentru Mediu ?i respinsa cererea  reclamantei de obligare a paratelor la  cheltuieli de judecata.
Impotriva hotararii instan?ei de fond a declarat recurs reclamanta SC T.DS.  SRL.
In expunerea motivelor arata ca la data de 09.06.2016, raspunzand unei intrebari preliminare adresata de Vasile Budisan prin intermediul Curtii de Apel Cluj, Curtea Europeana de Justitie a stabilit ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca: “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca nu se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe autovehicule care se aplica autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru si autovehiculelor deja inmatriculate in statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri in acelasi stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urma;
- se opune ca statul membru .respectiv sa scuteasca de aceasta taxa autovehiculele deja inmatriculate pentru care a fost platita, dar nu a fost restituita o taxa in vigoare anterior declarata incompatibila cu dreptul Uniunii.”
Pentru a solutiona in acest sens Curtea a stabilit ca atunci cand un stat membru introduce o noua lege fiscala, acesta stabileste aplicarea legii respective incepand de la o anumita data. Prin urmare, taxa aplicata dupa intrarea in vigoare a acestei legi poate fi diferita de taxa fiscala in vigoare anterior. Astfel cum a constatat Curtea la punctul 49 din Hotararea Nadasdi  si Németh mentionata, pe care guvernul roman a invocat-o, imprejurarea respectiva nu poate, prin ea insasi, sa fie considerata ca avand un efect discriminatoriu intre situatiile constituite anterior si cele care sunt posterioare intrarii in vigoare a noii norme.
In schimb, din Hotararea Nadasdi  si Németh mentionata nu rezulta in niciun fel ca competenta statelor in stabilirea regimului unor noi taxe este nelimitata. Dimpotriva, potrivit unei jurisprudente constante, interdictia prevazuta la articolul 110 TFUE trebuie sa se aplice de fiecare data cand un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizand produsele nationale (a se vedea in acest sens Hotararea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, Rec., p. 1343, punctul 25, Hotararea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94, Rec., p. 1-4385, punctul 29, precum si Hotararea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten si Gemeindebetriebe Frohnleiten, C-221/06, Rep., p. I-9643, punctul 40).
Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul si de obiectivul sau daca statelor membre le-ar fi permis sa instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vanzarii de produse importate in favoarea vanzarii de produse similare disponibile pe piata nationala si introduse pe aceasta piata inainte de intrarea in vigoare a taxelor mentionate. O astfel de situatie ar permite statelor membre sa eludeze, prin instituirea unor impozite interne al caror regim este stabilit astfel incat sa aiba efectul descris mai sus, interdictiile prevazute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE si 34 TFUE.
In ceea ce priveste taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizari in materie rezulta ca fiecare stat membru poate sa stabileasca regimul acestor masuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea masurilor adoptate pentru punerea lor in aplicare, trebuie insa sa fie lipsite de efectul descris la punctul precedent (a se vedea in acest sens Hotararea din 21 martie 2002, Cura Anlagen, C-451/99, Rec., p. 1-3193, punctul 40, Hotararea din 15 septembrie 2005, Comisia/Danemarca, C-464/02, Rec., p. 1-7929, punctul 74, si Hotararea din 1 iunie 2006, De Danske Bilimportorer, C-98/05, Rec., p. 1-4945, punctul 28).
Considera ca esentiala pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecatii este acceptarea aplicarii in cauza a dispozitiilor art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, care statueaza ca prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne. Alin. 4 al aceluiasi articol prevede ca, intre alte institutii, autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din alin. 2 mentionat.
Intima?ii nu au depus intampinare la dosar.
Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constata urmatoarele:
In ce priveste motivul prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila 2010, respectiv cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, curtea constata ca dispozitiile invocate au fost gresit interpretate de prima instanta.
Ceea ce se contesta in cauza este interpretarea dispozitiilor din O.U.G. nr. 9/2013 prin raportare la cele ale art.110 din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, explicitate prin  jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene.
            Reclamantul supunand controlului de legalitate refuzul nejustificat manifestat de parata de a inmatricula autoturismul sau achizitionat din spatiul Uniunii Europene, fara plata timbrului de mediu prevazuta de OUG nr. 9/2013, a solicitat instantei de fond constatarea pe cale incidentala a neconformitatii actului normativ national ce instituie aceasta taxa cu dreptul obiectiv al Uniunii Europene.
  O.U.G nr. 9/2013 stabileste cadrul legal privind instituirea timbrului de mediu care face venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
   Art. 4 al. 1 lit. a) din acelasi act normativ stipuleaza ca obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;
    Potrivit art. 4 al. (2) obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
Acest text a fost introdus in scopul armonizarii legislatiei interne cu cerintele de nediscriminare stabilite de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C 402/09 Tatu c. Statului Roman prin Ministerul Finantelor, in care s-a retinut ca „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.”
In opinia C.J.U.E. autovehiculele prezente pe piata unui stat membru sunt „produse nationale” ale acestuia in sensul articolului 110 T.F.U.E. iar atunci cand aceste produse sunt puse in vanzare pe piata vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de acelasi tip, cu aceleasi caracteristici si aceeasi uzura, cele doua categorii de autovehicule situandu-se intr-un raport de concurenta.
Avand de analizat compatibilitatea taxei privind timbrul de mediu cu dispozitiile art. 110 din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, prin Hotararea din 09 iunie 2016, Budisan (C 586/14), Curtea a analizat  neutralitatea taxei fata de concurenta dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre si autovehiculele similare nationale deja inmatriculate in statul membru vizat cu plata unei taxe.
 Cu aceasta ocazie a retinut ca articolul 4 litera c) din OUG nr. 9/2013 scuteste de plata timbrului de mediu transcrierea dreptului de proprietate asupra vehiculelor rulate nationale a caror inmatriculare in Romania a determinat deja plata taxei speciale, a taxei pe poluare sau a taxei pentru emisiile poluante, cu exceptia cazurilor, prevazute la litera d) a acestui articol, in care o instanta romana a dispus restituirea taxei respective pentru un anumit vehicul.
  Procedand la evaluarea in concret a caracteristicilor timbrului de mediu, in contextul definit in incheierea de sesizare, instanta europeana a facut trimitere la principiul deja stabilit, in sensul ca „…a statuat deja ca un regim de taxare care prevede ca autovehiculele rulate care au fost supuse unor asemenea taxe incompatibile cu dreptul Uniunii vor fi scutite de o noua taxa, in speta timbrul de mediu, este incompatibil cu articolul 110 TFUE (a se vedea in acest sens Hotararea din 14 aprilie 2015, Manea, C-76/14, EU:C:2015:216, punctele 47-51)”(pct.37) si, continuand rationamentul, a retinut ca ”este necesar sa se considere insa ca valoarea reziduala a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii inceteaza sa fie incorporata in valoarea de piata a unui vehicul din moment ce proprietarul acestui vehicul dispune, in temeiul acestui drept, de posibilitatea de a obtine restituirea acestei taxe, independent de faptul ca ea a fost sau nu a fost efectiv restituita la data vanzarii vehiculului mentionat.” (pct. 41).
 Fata de aceste premise s-a retinut ca ”aceasta simpla posibilitate este de natura sa ii incurajeze pe proprietarii vehiculelor rulate romanesti vizate sa propuna pentru aceste vehicule, chiar daca taxa vizata nu a fost inca restituita, un pret de vanzare care sa nu tina seama de taxa respectiva. Or, in cazul in care taxa nu a fost inca restituita, cumparatorii vehiculelor mentionate vor fi, in temeiul articolului 4 litera c) din OUG nr. 9/2013, scutiti de timbrul de mediu. In schimb, vehiculele rulate importate dintr-un alt stat membru vor fi invariabil supuse timbrului de mediu prevazut de OUG nr. 9/2013 la inscrierea in Romania a dreptului de proprietate asupra acestor vehicule. Astfel, o scutire precum cea rezultata din aceasta dispozitie este de natura sa ofere un avantaj concurential vehiculelor rulate prezente deja pe piata romaneasca si, in consecinta, sa descurajeze importul de vehicule similare din alte state membre.” (pct.42)
Curtea a concluzionat ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca statul membru respectiv sa scuteasca de aceasta taxa autovehiculele deja inmatriculate pentru care a fost platita, dar nu a fost restituita o taxa in vigoare anterior declarata incompatibila cu dreptul Uniunii.
Ca atare solutia legislativa adoptata prin OUG nr. 9/2013 nu este conforma dreptului unional, astfel ca reclamantul nu trebuia sa plateasca taxa privind timbrul de mediu, cererea sa de restituire fiind pe deplin justificata, fiind lipsita de relevan?a imprejurarea re?inuta de instan?a ca in Romania nu se produc autoutilitare de genul celei achizi?ionate de reclamanta din Germania autoutilitara pentru transport marfa, avand capacitate cilindrica de 10518 cm3 ?i masa maxima autorizata de 18.000 Kg.
Retinand ca dispozitiile art.110 TFUE au fost gresit interpretate,  s-a constatat ca motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila 2010 este incident si ca atare, recursul declarat a fost admis potrivit art. 496 alin. 2 din acelasi act normativ, sentinta casata si actiunea admisa asa cum a fost formulata.
Totodata, fata de prevederile art.453 alin.1 din Codul de procedura civila  au fost obligate paratele la plata, in favoarea reclamantei, a sumei de 1000 lei (taxa de timbru   si   onorariu  avocatial)  cu titlu de cheltuieli de judecata.