Contencios fiscal. Scutire de plata taxelor vamale pentru masinile, instalatiile, echipamentele industriale, Know – how, in conditiile art. 211 din Legea nr. 133/1999 modificata.

Contencios fiscal. Scutire de plata taxelor vamale pentru masinile, instalatiile, echipamentele industriale, Know – how, in conditiile art. 211 din Legea nr. 133/1999 modificata.



Prin sentinta civila nr. 88/AF/20.10.2005 a Tribunalului Brasov , sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal , a fost admisa actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta SC „E.” SRl cu sediul in Brasov , str. N: Titulescu , nr. 2 in contradictoriu cu paratele D.G.F.P. cu sediul in Brasov , Bd. M.Kogalniceanu , nr.7  si D. R.V. Brasov, cu sediul in Brasov, str. Harmanului , nr.50 si in consecinta s-a anulat decizia nr. 114/3.09.2004 emisa de parata D.G.F.P. Brasov si procesul verbal de control nr. 49/29.04.2004 emisa de parata D. R.V. Brasov, iar paratii au fost obligati in solidar sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 71.926.000 lei ROL din care 36.000.000 lei reprezinta onorariul avocatului , 26.026.000 lei onorariul expertului tehnic TCM si 9.900.000 lei onorariul expertului contabil.
Pentru a pronunta aceasta sentinta , prima instanta a retinut ca potrivit concluziilor expertizei contabile prima plata aferenta importurilor de masini s-a efectuat in data de 5.10.2005 si a fost in valoare de 85.731 Euro suma detinuta de reclamanta in contul curent deschis la Banca Italo – Romana Bucuresti la data efectuarii primei plati fiind de 243.679,91 Euro.
Din procesul verbal de control ( fila 14 dosar fond) rezulta ca firma externa cu privire la care paratele afirma ca a acordat reclamantei un imprumut extern si anume M. C. Italia , este membru fondator al societatii reclamante „E.” SRL , investitor strain, detinand portofoliul majoritar de actiuni.
In realitate imprumutul la care se refera paratele DGFP Brasov si DRV Brasov constituie o subscriere de capital social efectuata de actionarul               ( asociatul) majoritar al reclamantei in 2.10.2001 asa cum rezulta din extrasele de cont bancar si dispozitiile de plata externa in care se consemneaza mentiunea „ subscriere capital social E. 2000 SRL”.
In ceea ce priveste importurile realizate de reclamanta conform DVI nr. 44907/21.12.2001 si DVI nr. 1963/21.01.2001, expertiza a precizat ca bunurile importate de reclamanta constituie mijloacelor fixe si respectiv au fost integrate mijloacele fixe  si nu pot constitui materiale tehnologice , cum in mod eronat au stabilit organele de control ale paratelor.
Impotriva sentintei primei instante au declarat recurs paratele Directia Generala a Finantelor Publice Brasov si Directia Regionala Vamala Brasov.
In dezvoltarea motivelor de recurs parata Directia Generala a Finantelor Publice Brasov arata ca  in legatura cu prima rata de 85.731 Euro , data la care isi produce efecte majorarea capitalului social este data inregistrarii la ORC a actului aditional nr. 2472/2001 , iar la momentul platii primei rate aferenta importurilor de masini , reclamanta a avut surse proprii , suma de 11.409,51 Euro , suma ce provine din  achitarea  de catre  clientul extern B. Ungaria a unei facturi reprezentand   contravaloarea  unei prestari de servicii, asa incat , diferenta pana la 85.731 euro a fost platita dintr-un imprumut extern.
Referitor la DVI nr. 44907/21.12.2001  si DVI nr. 1963/21.01.2002, in mod eronat instanta a retinut ca bunurile importate sunt integrale mijloace fixe  ale intimatei , drepturile vamale fiind corect calculate.
Parata Directia Regionala Vamala Brasov , in dezvoltarea motivelor de recurs arata ca bunurile nu indeplinesc conditiile imperative stipulate de prevederile art. 22 din Legea nr. 133/1990 , coroborata cu art. 391 din H.G. nr.1114/2001 , astfel ca reclamanta datoreaza taxele vamale astfel cum au fost calculate.
La dosar, a depus intampinare intimata reclamanta care solicita respingerea recursului .
Recursurile sunt nefondate.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului de fond , raportat la sentinta atacata si la motivele de recurs invocate de parate , se constata ca prima instanta a retinut corect situatia de fapt si de drept dedusa judecatii, pronuntand o sentinta legala si temeinica. 
Sustinerile recurentei Directia Generala a Finantelor Publice Brasov referitoare la faptul ca reclamanta intimata nu poate beneficia de facilitatile prevazute de art. 21 1 din Legea nr.133/1999 in conditiile in care actul aditional de majorare a capitalului social a fost inregistrat la Registrul Comertului in data de 30.04.2002, sunt nefondate si nu pot fi retinute de curte.
Potrivit art. 211 din Legea nr. 133/1999 modificata , intreprinderile mici si mijlocii sunt scutite de plata taxelor vamale pentru masinile , instalatiile , echipamentele industriale , Know-how  , care se importa in vederea dezvoltarii activitatilor proprii de productie  si servicii si care se achita din fonduri proprii sau din credite obtinute de la banci romanesti sau straine.
In speta , din probele dosarului rezulta ca plata primei rate la data de 5. 10.2001 in suma de 85.731 lei reprezentand contravaloarea bunurilor importate s-a efectuat din fondurile proprii ale societatii reclamante.
Din  extrasele de cont din data de 2.10.2001 si 3.10.2001 , emise de Banca Italo – Romana rezulta ca in contul reclamantei au intrat sumele de 180.748,91 Euro si 347.150,02 Euro , virate de C. SRL P. di S., asociata reclamantei , cu titlu de subscriere capital social.
Faptul ca actul aditional de majorare a capitalului social a fost inregistrat la Registrul Comertului la data de 30.04.2002 , nu schimba  destinatia sumei virata ca aport la capitalul social , astfel ca plata bunurilor importate din aceasta suma se considera facuta din surse proprii.
Majorarea capitalului social si-a produs efectele intre  asociatii de la data virarii sumelor ca aport la capitalul social , inregistrarea ulterioara a actului aditional la registrul comertului avand doar efect de opozabilitate pentru terti.
In aceste conditii , asa cum s-a aratat mai sus plata bunurilor importate de reclamanta s-a facut din sursa proprie, respectiv din suma cu titlu  de capital social astfel ca, reclamanta poate beneficia de facilitatile prevazute de dispozitiile legale mai sus aratate.
De asemenea sunt nefondate  si sustinerile recurentelor referitoare la faptul ca bunurile  importate de reclamanta cu DVI nr. 44907/21.12.2001 si nr. 1963/21.01.2002 ar fi materiale tehnologice  , pentru care nu poate beneficia de facilitatile prevazute de art. 211 din Legea nr. 133/1999 modificata si coroborate cu prevederile art. 391 din H.G. nr. 1114/2001.
Pentru a lamuri aceasta situatie , prima instanta a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate , din care rezulta , fara echivoc , ca , componentele cuprinse in declaratiile vamale , importate individual si asamblate pe amplasament  , formeaza un mijloc fix.  In urma fixarii acestora pe amplasament si punerea in functiune , au rezultat  ansamble de natura  mijloacelor fixe, conform art. 6 pct. b.b din Legea nr. 15/1994 , care au fost inregistrate in documentele societatii comerciale , mijloacele fixe fiind puse in functiune dupa data efectuarii importurilor.
Ca atare , nu pot fi retinute sustinerile  recurentei referitoare la faptul ca bunurile  importate ar fi materiale tehnologice deoarece , asa cum precizeaza expertul in raportul de expertiza , acestea constituie materiale auxiliare  utilizate in procesul de productie : ulei, vaselina , lubrifianti , perii , material textil pentru curatat utilajul etc.
In conditiile in care componentele si subansamblele importate de reclamanta formeaza mijloace fixe care au fost puse in functiune si care au fost trecute in documentele contabile  ale acesteia , se poate retine ca  reclamanta este beneficiara facilitatilor vamale prevazute de art. 21 1 din Legea nr. 133/1999 modificata si de art. 391 din H.G. nr. 1114/2001.
Astfel , datoria vamala calculata de recurenta Directia Regionala Vamala Brasov este nejustificata si nu are suport legal.
Fata de aceste considerente curtea a respins recursurile paratelor , nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 304 Cod procedura civila pentru casarea sau modificarea sentintei atacate.

( Decizia nr. 90/R din 18 aprilie 2006)