Cerere de revizuire admisa in baza Hotararii CJUE pronuntata in cauza C – 76/14, Manea impotriva Institutiei Prefectului – Judetul Brasov.

Cerere de revizuire admisa  in baza Hotararii CJUE pronuntata  in cauza C – 76/14, Manea impotriva Institutiei Prefectului – Judetul Brasov.

Cazul  special de revizuire  reglementat de art.21 din Legea nr.554/2004 vizeaza pronuntarea unor hotarari irevocabile date cu aplicarea gresita a legii nationale, in situatii in care aceasta era contrara unor prevederi ale legislatiei comunitare, cu aplicabilitate prioritara, preeminenta.
Prin urmare, in raport de Hotararea CJUE pronuntata  in cauza C – 76/14, Manea, cererea de revizuire este admisibila in principiu si pe fond intrucat  aceasta decizie schimba perspectiva analizarii compatibilitatii dreptului intern – Legea nr.9/2012 - in materia taxei pentru emisii poluante, cu prevederile art.110 Tratatul de Functionare a Uniunii Europene,  ceea ce conduce la schimbarea deciziei instantei de recurs.

 
 Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 2547/11 septembrie 2015. In acelasi sens,  2576/14 septembrie 2015,   nr. 2642/18 septembrie 2015.


Prin sentinta administrativa nr.271/CA/2014 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr.3285/85/2013 a fost respinsa, ca nefondata, actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul  D.I.  prin care s-a solicitat, in contradictoriu cu paratele Administratia Judeteana a Finantelor Publice S. si Administratia Fondului pentru Mediu, obligarea la  restituirea sumei de 5261 lei, reprezentand  taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule si a dobanzii legale, in materie fiscala, calculate de la data de 05.02.2013 - data formularii cererii de restituire si pana la restituirea efectiva a sumei, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Prin decizia nr.6491/23.09.2014 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia a fost respins, ca nefundat recursul declarat de reclamantul  D.I. impotriva sentintei pronuntata de instanta de fond.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a retinut, in esenta, ca solutia legislativa adoptata prin Legea nr.9/2012 in forma in vigoare dupa 01.01.2013 este conforma dreptului unional, nefiind discriminatorie, intrucat este aplicabila tuturor persoanelor aflate in situatii similare, astfel ca reclamantul avea obligatia sa plateasca taxa pentru emisii poluante la momentul formularii cererii de inmatriculare a autoturismului sau, respectiv 14.01.2013, moment la care a achitat si taxa a carei restituire a solicitat-o.
La data de 8 iunie 2015, sub numar dosar nr.401/57/2015, a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Alba Iulia cererea de revizuire a deciziei  nr.6491/20154 pronuntata de aceeasi instanta, formulata de reclamantul D.I., prin care s-a solicitat schimbarea in tot a deciziei atacate si rejudecand, sa fie admis recursul promovat impotriva sentintei administrative nr.271/CA/2014 pronuntata de Tribunalul Sibiu cu consecinta admiterii actiunii introductive asa cum a fost formulata.
In motivarea cererii de revizuire sustine, in esenta, ca instanta de recurs a incalcat principiul prioritatii dreptului comunitar, invocandu-se decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene pronuntata in cauza C-76/14 Manea.
In drept au fost invocate dispozitiile art.23,25,28,90  TCE, art.3 si urm. din O.U.G.  nr.9/2012, art.89  si urm. din Legea nr.554/2004 si art.509-513 Cod procedura civila.
Cererea de revizuire a fost timbrata cu 100 lei.
Intimata-recurenta Administratia Judeteana a Finantelor Publice S. a formulat intampinare, prin intermediul careia a solicitat respingerea cererii de revizuire, pe de o parte ca inadmisibila, iar pe de alta parte ca tardiva.
In ceea ce priveste tardivitatea cererii, invocata de catre intimata, Curtea retine ca in speta, in conditiile declararii neconstitutionalitatii art.21 alin.2  teza a doua din Legea nr.554/2004 de catre Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.1609/2010, este aplicabil termenul de declarare a revizuirii de 3 luni de la data publicarii in  Jurnalul Oficial al UE a hotararii CJUE  invocata  in sustinerea cererii, prin similitudine cu termenul prevazut de art.511 alin.3 aplicabil in cazul hotararilor instantei de contencios european a drepturilor omului si ale instantei de contencios constitutional, prin aplicarea art.6 din CEDO.
Din aceasta perspectiva, Hotararea CJUE in cauza C – 76/14, Manea impotriva Institutiei Prefectului – Judetul Brasov – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatricularea Vehiculelor a fost data la data de 14.04.2015 in timp ce revizuirea a fost formulata si inregistrata  pe rolul Curtii de Apel  la data de 08.06.2015,  la nici doua luni de la pronuntarea CJUE, fara a mai lua in considerare data publicarii hotararii in Jurnalul Oficial al UE. Ca atare, exceptia tardivitatii este nefondata, pe cale de consecinta, in temeiul art.248 Cod procedura civila urmand a se proceda la respingerea acesteia.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii Curtea apreciaza oportun ca aceasta sa fie abordata in cadrul aprecierilor referitoare la faptele pe care aceasta se intemeiaza, potrivit celor ce urmeaza.
Astfel, analizand cererea de revizuire formulata, prin prisma motivelor invocate, Curtea  constata ca acesta este admisibila si intemeiata si urmeaza sa o admita pentru urmatoarele considerente :
 Revizuentul invoca incalcarea prevederilor dreptului comunitar derivat din modul in care Curtea de Justitie a Uniunii Europene, intr-un recurs prejudicial, a interpretat art.110 TFUE in cauza C – 76/14, Manea impotriva Institutiei Prefectului – Judetul Brasov – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatricularea Vehiculelor.
Cazul  special de revizuire  reglementat de art.21 din Legea nr.554/2004 vizeaza pronuntarea unor hotarari irevocabile date cu aplicarea gresita a legii nationale, in situatii in care aceasta era contrara unor prevederi ale legislatiei comunitare, cu aplicabilitate prioritara, preeminenta.
Conditia de admisibilitate privind incidenta unor prevederi ale dreptului comunitar de care instanta nu a tinut seama la pronuntarea hotararii este indeplinita in cauza, intrucat la data la care s-a pronuntat decizia instantei de recurs nu era inca solutionata cererea de interpretare a dispozitiilor Tratatului in Cauza Manea.
Interpretarea data de Curte prevederilor dreptului comunitar trebuie acceptata si aplicata de catre instantele nationale, „deliberarea preliminara a Curtii este obligatorie pentru curtile nationale in ceea ce priveste interpretarea prevederilor comunitare" (Cazul nr.811/1979 Admministrazione delle Finanze v.Ariete).
Prin urmare cererea de revizuire este admisibila in principiu si pe fond intrucat  aceasta decizie schimba perspectiva analizarii compatibilitatii dreptului intern – Legea nr.9/2012 - in materia taxei pentru emisii poluante, cu prevederile art.110 Tratatul de Functionare a Uniunii Europene,  ceea ce conduce la schimbarea deciziei instantei de recurs.
Reluand judecata  acestui recurs instanta retine urmatoarele:
Asa cum rezulta din actele dosarului, taxa pe emisii poluante a fost incasata in temeiul Legii nr.9/2012, la data de 18.02.2013, act normativ care stabileste cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumita in continuare taxa. Taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
Art. 4 al. 1 lit. a) din acelasi act normativ stipuleaza ca obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;
Este de retinut faptul ca art. 4 al. (2) stipuleaza faptul ca obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii. Acest text a fost introdus in scopul armonizarii legislatiei interne cu cerintele de nediscriminare stabilite de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C 402/09 Tatu c. Statului Roman prin Ministerul Finantelor.
Cu aceasta ocazie s-a retinut ca „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.”
In opinia C.J.U.E. autovehiculele prezente pe piata unui stat membru sunt „produse nationale” ale acestuia in sensul articolului 110 T.F.U.E. iar atunci cand aceste produse sunt puse in vanzare pe piata vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de acelasi tip, cu aceleasi caracteristici si aceeasi uzura, cele doua categorii de autovehicule situandu-se intr-un raport de concurenta.
Avand de analizat compatibilitatea taxei privind emisiile poluante cu dispozitiile art. 110 din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, prin Hotararea din 14 aprilie 2015, Manea (C 76/14), Curtea a verificat, mai intai, neutralitatea taxei fata de concurenta dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre si autovehiculele similare nationale deja inmatriculate in statul membru vizat fara plata unei taxe.
Retinand ca sarcina fiscala care decurge din Legea nr. 9/2012, in forma aplicabila in perioada pertinenta in cauza principala, era aceeasi pentru contribuabilii care au cumparat un autovehicul rulat provenit dintr-un alt stat membru decat Romania si care solicita inmatricularea lui in acest din urma stat membru si pentru contribuabilii care au cumparat in Romania un autovehicul rulat care fusese inmatriculat in acest stat anterior datei de 1 ianuarie 2007 fara sa fi fost platita vreo taxa si pentru care trebuia sa se faca prima transcriere a dreptului de proprietate, daca acest din urma autovehicul era, la momentul perceperii taxei instituite de Legea nr.9/2012, de acelasi tip si avea aceleasi caracteristici si aceeasi uzura ca si autovehiculul provenit dintr-un alt stat membru curtea a conchis ca un regim de taxare, precum cel in discutie in litigiul principal, este neutru fata de concurenta dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre decat Romania si autovehiculele similare nationale deja inmatriculate in statul membru vizat fara sa fi fost platita o taxa in acest scop (pct.43).
Atunci cand a analizat  neutralitatea taxei fata de concurenta dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre si autovehiculele similare nationale deja inmatriculate in statul membru vizat cu plata unei taxe curtea a retinut ca articolul 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 a scutit de taxa instituita prin aceasta lege transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie nationale a caror inmatriculare in Romania intre 1 ianuarie 2007 si 1 ianuarie 2013 s-a facut cu plata unei taxe care este incompatibila cu dreptul Uniunii si care trebuie, pentru acest motiv, sa fie restituita cu dobanda.
In acest sens, curtea a decis ca ”scutirea de o noua taxa a autovehiculelor rulate care au fost supuse taxei in vigoare anterior, declarata ulterior incompatibila cu dreptul Uniunii, nu poate inlocui restituirea cu dobanda a acestei taxe” (pct.47) si, continuand rationamentul, a retinut ca o astfel de scutire ”a avut ca efect sustragerea de la plata taxei in cauza a primei transcrieri, in perioada pertinenta in cauza principala, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate nationale inmatriculate in Romania intre 1 ianuarie 2007 si 1 ianuarie 2013, in timp ce aceasta taxa a fost perceputa invariabil cu ocazia inmatricularii in Romania, in perioada pertinenta in cauza principala, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea in discutie in litigiul principal favorizeaza astfel vanzarea autovehiculelor de ocazie nationale si descurajeaza importul unor autovehicule similare” (pct. 48).
Aplicand aceasta concluzie la principiul conform caruia, valoarea taxei percepute cu ocazia inmatricularii unui autovehicul se incorporeaza in valoarea acestui autovehicul, curtea a retinut ca  ”atunci cand un autovehicul inmatriculat cu plata unei taxe intr-un stat membru este, ulterior, vandut ca autovehicul rulat in acest stat membru, valoarea sa de piata include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare. Daca valoarea taxei de inmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de acelasi tip si avand aceleasi caracteristici si aceeasi uzura depaseste valoarea reziduala mentionata, se incalca articolul 110 TFUE. Astfel, aceasta diferenta de sarcina fiscala risca sa favorizeze vanzarea de autovehicule rulate nationale si sa descurajeze astfel importul de autovehicule similare” (pct.49)
     Fata de aceste premise s-a concluzionat ca ”intrucat valoarea taxei percepute cu ocazia inmatricularii autovehiculelor rulate nationale trebuie, in speta, sa fie restituita cu dobanda, astfel incat sa fie restabilita situatia existenta anterior perceperii sumei mentionate, aceasta trebuie considerata … ca nemaifiind incorporata in valoarea de piata a acestor autovehicule. In consecinta, valoarea reziduala a taxei respective, care se regaseste in valoarea autovehiculelor rulate nationale inmatriculate intre 1 ianuarie 2007 si 1 ianuarie 2013, este egala cu zero si este, asadar, in mod necesar inferioara taxei de inmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de acelasi tip, avand aceleasi caracteristici si aceeasi uzura. Astfel cum reiese din jurisprudenta citata la punctul precedent, o asemenea situatie este incompatibila cu articolul 110 TFUE.”
In acord cu cele retinute de instanta europeana, Curtea apreciaza ca regimul acestei masuri fiscale nu este neutru fata de concurenta dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre pentru care se datoreaza taxa de inmatriculare si autovehiculele similare nationale deja inmatriculate in Romania  scutite de plata taxei la transcriere ca efect al achitarii unei taxe in vigoare anterior declarata incompatibila cu dreptul Uniunii.
In concluzie, solutia legislativa adoptata prin Legea nr. 9/2012 in forma in vigoare in perioada 01.01.2013 – 14.03.2013 nu este conforma dreptului unional, astfel ca reclamantul nu trebuia sa plateasca taxa pentru emisii poluante.
In consecinta, pentru  aplicarea prioritara a  dreptul comunitar, potrivit art. 148 al. 2 si art. 20 al. 2 din Constitutie, cererea de revizuire urmeaza sa fie admisa  fata de prevederile art.509 din Codul de procedura civila si art.21 al.2 din Legea contenciosului administrativ, Curtea, reconsiderandu-si jurisprudenta, considera ca se impune restituirea taxei pe emisii poluante achitata in perioada 01.01.2013 – 14.03.2013, constatata deja ca fiind neconforma cu dreptul comunitar .
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 513 Cod procedura civila, a fost admisa cererea de revizuire, schimbata in tot decizia atacata in sensul admiterii recursului formulat de reclamant impotriva sentintei administrative 271/CA/2014 pronuntata de Tribunalul Sibiu-sectia a II-a civila de contencios administrativ si fiscal, cu consecinta casarii sentintei mentionate.
Rejudecand procesul in fond, pentru considerentele de fapt si de drept anterior retinute, Curtea a procedat la admiterea actiunii in contencios administrativ formulata de reclamant, in contradictoriu cu paratele A.J.F.P. S. si A.F.M. B.
Paratele au fost astfel obligate sa restituie reclamantului suma de 5261 lei incasata cu titlu de taxa pentru emisii poluante, precum si plata dobanzii fiscale in cuantumul prevazut de art. 124 cod de procedura fiscala, calculata de la data cererii de restituire, 05.02.2013, si pana la data platii efective.
Retinand  culpa procesuala in sarcina paratelor-intimate in cadrul prezentei revizuiri, in temeiul art.452-453 Cod procedura civila, Curtea le-a obligat la cheltuieli de judecata in fond, recurs si revizuire, suma de 1308,50 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru aferenta fondului, recursului si cererii de revizuire, de 158,50 de lei si onorariile avocatiale platite in revizuire si recurs, de 250 lei pentru fiecare cale de atac si de 650 lei la fond, justificat cu chitantele existente la dosarele cauzei.