Revizuire. Hotarari judecatoresti definitive ce nu se pot concilia

Revizuire. Hotarari judecatoresti definitive ce nu se pot concilia.
                             
                                      Codul de procedura penala, art.394 lit.e) Cazul de revizuire prevazut de art. 394 lit.e din Codul
de procedura penala, presupune indeplinirea
cumulativa a doua conditii si anume : sa existe doua
sau mai multe hotarari penale definitive si hotararile sa
nu se poata concilia. Neindeplinirea  uneia din cele 
doua conditii face inaplicabile dispozitiile legale
mentionate.
                                                      (dec.pen.113/A/26 apr.2005) Prin sentinta penala nr. 288 din 20 decembrie 2004, pronuntata de
Tribunalul Valcea a fost respinsa cererea de revizuire a sentintelor penale nr.
874/2001 a Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti si nr. 139/2001 a Tribunalului
Valcea, formulata de revizuientul S.C. cu motivarea ca in speta nu este vorba
de doua hotarari inconciliabile, ci de doua probleme de drept diferite si
rezolvate in mod diferit de instante.
Impotriva sentintei a  declarat apel revizuientul care a solicitat
admiterea cererii cu consecinta anularii partiale a celor doua hotarari
inconciliabile si pronuntarii unei noi hotarari, prin care sa se dispuna achitarea
sa in temeiul dispozitiilor art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit.a) din codul
de procedura penala. Apreciaza revizuientul ca cererea sa  este intemeiata
deoarece, pentru fapte identice, a fost trimis in judecata la doua instante
diferite  respectiv,  pentru 12 infractiuni de inselaciune in concurs real - la
Judecatoria sectorului 4 Bucuresti, iar pentru 5 infractiuni de inselaciune in
forma continuata - la Tribunalul Valcea,   activitate infractionala ce nu poate
fi privita ca o pluralitate de infractiuni, ci ca o unitate de infractiuni.
Apelul nu este fondat.
Codul de procedura penala prevede la art. 394 lit.e) ca revizuirea
poate fi ceruta cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se
pot concilia.
Cazul de revizuire mentionat presupune realizarea cumulativa a
doua conditii, si anume : sa existe doua sau mai multe hotarari penale
definitive si hotararile sa nu se poata concilia.
In speta, din examinarea actelor si lucrarilor de la dosar rezulta ca
nu este indeplinita cea de-a doua conditie, referitoare la inconciabilitatea
hotararilor.
Astfel, prin sentinta penala nr. 139/01.XI.2000 a Tribunalului
Valcea, inculpatul S.C. (apelantul revizuient in prezenta cauza) a fost
condamnat pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 288 alin.2, art.
291 din Codul penal, constatandu-se gratiate pedepsele aplicate, iar pentru
infractiunea prevazuta de art. 215 alin1 si 2 din Codul penal a fost achitat in
baza art. 10 lit.a) din Codul de procedura penala.
In fapt, s-a retinut ca, in perioada noiembrie - decembrie 1996,   
inculpatul, impreuna cu alte persoane, procura de la granita autoturisme  care
erau furate din locurile de parcare din tara de origine  sau erau cumparate cu
preturi modice, iar ulterior erau declarate furate pentru a se incasa primele de
asigurare; dupa preluarea lor  la granita, cei in cauza au intocmit  documente
vamale false si au  procedat la indigenizarea respectivelor autoturisme, in
sensul ca le inscriau  in circulatie si le vindeau unor persoane de buna -
credinta.
Cu privire la infractiunea de inselaciune s-a  apreciat ca, fata de
Directia Generala a vamilor nu s-a desfasurat nici o activitate de inducere in
eroare, in scopul de a nu se plati taxele vamale pe motiv ca autoturismele
inscrise in circulatie au fost furate, iar nu cumparate, astfel ca nu se datoreaza
taxe vamale.
Prin sentinta penala nr. 874/21.03.2001 a Judecatoriei sector 4
Bucuresti, inculpatului  S.C.  i-a fost aplicata pedeapsa rezultanta  de 4 ani
inchisoare pentru savarsirea a 12 infractiuni de inselaciune in  concurs real, iar
pedepsele cu inchisoarea aplicate pentru infractiunile prevazute de art. 288
alin1 si de art.291 din Codul penal, au fost constatate gratiate.
S-a retinut ca in perioada aprilie - octombrie 1996, inculpatul a
cumparat din strainatate autoturisme si, impreuna cu alte persoane, a falsificat
documente oficiale in vederea indigenizarii respectivelor autoturisme. S-a
constatat  ca prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata taxelor vamale
este de 29.168.127 lei.
Tribunalul Valcea, investit cu cererea de revizuire, a dispus prin
incheierea din 29.01.2003,  admiterea in principiu a cererii, reunirea cauzelor
in vederea rejudecarii si suspendarea executarii sentintei penale nr.
874/21.03.2001  a Judecatoriei sector 4 Bucuresti.
Rejudecand cauza dupa admiterea in  principiu a cererii de
revizuire potrivit art. 405 din Codul de procedura penala, instanta a  apreciat
ca nu este util a administra  din nou probele care au fost efectuate in cursul 
primei judecati si ca se poate pronunta asupra cererii, in baza actelor aflate la
dosar.
Intr-adevar, examinandu-se respectivele acte, se constata ca in
speta nu ne aflam in prezenta a doua hotarari judecatoresti, ce nu se pot
concilia. Desi activitatea infractionala a inculpatului  priveste aproximativ
aceeasi perioada de timp, intre cele doua cauze nu exista identitate de
infractiuni si de autori, iar faptele in legatura cu care a fost pronuntata
condamnarea prin sentinta penala mr. 874/2001 a  Judecatoriei sectorului 4
Bucuresti, nu sunt aceleasi cu infractiunile pentru care apelantul - revizuient a
fost achitat definitiv prin sentinta penala nr. 139/2000 a Tribunalului Valcea.
Imprejurarea ca instantele au apreciat in mod diferit asupra
chestiunilor de drept supuse deliberarii (caracterul de infractiune continuata
intr-un caz si de concurs de infractiuni in celalalt),  cum si asupra existentei
ori inexistentei faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, nu
constituie motiv de inconciliabilitate a  hotararilor, iar cererea de schimbare a
incadrarii juridice si retinerea in sarcina revizuientului a unei singure
infractiuni de inselaciune, in forma continuata, putea fi formulata de acesta
potrivit art. 335 alin.2 si 3 din Codul de procedura penala, in timp ce dosarul
nr. 4867/2000 se mai afla inca, pe rolul Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti, 
ori a instantelor de control judiciar, investite cu solutionarea cailor de atac
declarate impotriva sentintei penale nr. 874/2001.
In consecinta, apelul declarat de revizuient a fost respins ca
nefondat.