LEGEA NR.10/2001. RECONSTITUIRE IN TEMEIUL LEGII NR.18/1991. CARACTERUL DE COMPLINIRE A LEGII NR.10/2001 IN RAPORT CU CELELALTE ACTE NORMATIVE REPARATORII IN MATERIE.

LEGEA NR.10/2001. RECONSTITUIRE IN TEMEIUL LEGII
    NR.18/1991. CARACTERUL DE COMPLINIRE A LEGII  
    NR.10/2001 IN RAPORT CU CELELALTE ACTE
    NORMATIVE REPARATORII IN MATERIE.

    Legea nr.18/1991
    Art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001
    Art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001
    Art.1 din Protocolul aditional la CEDO

         Pentru terenurile preluate de la autorii sai, apelantul a
beneficiat de prevederile Legii nr.18/1991, insa nu i-a fost restituit
si terenul in litigiu.
         Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, nu intra sub
incidenta  acesteia terenurile al caror regim juridic este
reglementat prin Legea nr.18/1991, republicata, prin Legea
nr.1/2000 si Legea nr.169/1997.
         Tinand seama ca legiuitorul a avut insa in vedere si
acele imobile care nu au fost restituite, prin formularea "si
nerestituite" cuprinsa de  art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001,  rezulta
ca domeniul  de reglementare al legii are si caracter de complinire
in raport cu celelalte acte normative reparatorii in materie
imobiliara, inclusiv din fondul funciar, in sensul ca sfera de
aplicare a acestuia acopera si aceste terenuri din intravilanul
localitatilor, care pana la intrarea in vigoare a acesteia, respectiv 14
februarie 2001,  nu au fost restituite integral persoanelor
indreptatite.

         (Decizia civila nr.356/A/11 octombrie 2007, pronuntata de
Curtea de Apel Pitesti - Sectia Civila, pentru cauze privind Conflicte de
Munca si Asigurari Sociale si pentru cauze cu Minori si de Familie)

            Prin cererea inregistrata la data de 29.07.2005, reclamantul
B.M.D. a chemat in judecata pe parata S.C."C."S.R.L., formuland
contestatie impotriva deciziei nr.1/23.06.2005 de respingere a cererii de
restituire in natura si oferta privind acordarea altor masuri reparatorii
prin echivalent.
         Reclamantul a solicitat desfiintarea acestei decizii si restituirea
imobilului in natura, imobil compus din teren in suprafata de 1352 m.p.
situat in punctul Salistea, magazie din caramida si acoperita cu tigla si
anexe gospodaresti, iar in subsidiar acordarea de masuri reparatorii in
echivalent la valoarea reala a bunului imobil.
         In motivarea contestatiei s-a aratat ca imobilul solicitat s-a
transmis pe calea devolutiunii succesorale prin act de partaj de ascendent
din anul 1931, dobandit ulterior de catre autoarea O.A., care a intocmit
reclamantului un testament la data de 05 septembrie 1995, cu privire la
acest imobil.
         A mai aratat reclamantul ca imobilul este proprietatea sa si a
fost preluat de stat cu titlu abuziv, ca urmare a condamnarii cu aplicarea
masurii confiscarii averii autorului sau O.C. pentru infractiuni de natura
politica prin sentinta nr.624/09.10.1959 a Tribunalului Militar Craiova,
autorul reclamantului fiind ulterior achitat de Tribunalul Suprem prin
decizia nr.56 din 08.04.1969.
         Reclamantul apreciaza ca imobilul a carui restituire in natura
o solicita intra sub incidenta dispozitiilor art.2 lit.b) din Legea
nr.10/2001.
         La data de 19 septembrie 2005 parata a formulat intampinare
si cerere de chemare in garantie, prin care, pe de o parte, a solicitat
respingerea contestatiei si plata cheltuielilor de judecata, iar pe de alta
parte, chemarea in garantie a Primariei Orasului Baile Olanesti si Orasul
Baile Olanesti, in situatia in care va cadea in pretentii, in temeiul art.1351
Cod civil.
         Prin intampinare, parata a aratat ca la data de 13 mai 1991 a
cumparat de la Comisia de lichidare a C.A.P. Baile Olanesti imobilele a
caror restituire se solicita, pentru care a platit pretul de 1.340.000 lei,
conform facturilor si avizului de expeditie depuse la dosar.
         De asemenea, paratul a aratat ca prin sentinta civila
nr.358/2003, ramasa irevocabila, s-a respins actiunea civila privind
nulitatea absoluta si revendicarea bunurilor imobile formulata de
reclamantul B.M.D.
         Prin intampinare, Primaria Orasului Baile Olanesti a invocat
exceptia lipsei capacitatii de folosinta a Primariei Orasului Baile Olanesti,
ca si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Orasului Baile Olanesti.
         Tribunalul Valcea, prin sentinta civila nr.1058 din 21
noiembrie 2006, a respins exceptia lipsei capacitatii de folosinta a
Primariei Orasului Baile Olanesti, exceptia lipsei calitatii  procesuale
pasive a Orasului Baile Olanesti, cererea de chemare in garantie, precum
si contestatia formulata de reclamantul B.M.D., cu consecinta obligarii
contestatorului la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecata intimatei
S.C."C."S.R.L.
         Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut, in esenta,
urmatoarele:
         Cu privire la exceptiile lipsei capacitatii de folosinta a
Primariei Orasului Baile Olanesti si lipsei calitatii procesuale pasive a
Orasului Baile Olanesti, s-a retinut ca acestea sunt neintemeiate, intrucat
Primaria, precum si Orasul Baile Olanesti, sunt persoane juridice care
succed fostei Cooperative de Productie Olanesti, in temeiul art.29 alin.7
din Legea nr.18/1991, care au reluat activul si pasivul C.A.P.-ului
desfiintat, iar pe de alta parte, potrivit legii, orasul este cel care sta in
judecata ca parte, motiv pentru care are calitate procesuala pasiva.
         In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a retinut ca fiind
neintemeiata contestatia formulata impotriva deciziei nr.1/23.06.2005,
avand in vedere faptul ca, intr-un alt proces civil, ce a format obiectul
dosarului nr.9458/2002 al Judecatoriei Ramnicu Valcea, reclamantul a
cerut instantei constatarea nulitatii absolute emise in cadrul licitatiei
publice prin care parata a dobandit imobilul supus restituirii, actiunea
fiind respinsa irevocabil prin decizia civila nr.1722/15.10.2003 a Curtii de
Apel Pitesti.
         S-a retinut ca vanzarea la licitatie a bunurilor s-a facut cu
respectarea conditiilor prevazute de art.29 din Legea nr.18/1991, motiv
pentru care reclamantul a facut dovada deplina a proprietatii asupra
bunurilor ce au trecut in proprietatea statului.
         Desi nu se poate retine in cauza existenta autoritatii de lucru
judecat, nefiind indeplinite toate conditiile prevazute de art.1201 Cod
civil, finalitatea cererii formulata de reclamant este aceeasi, respectiv
restituirea imobilului dobandit de parata cu respectarea legii, chiar daca
obiectul cererii de chemare in judecata este formulat in termeni diferiti.
         Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal,
reclamantul B.M.D., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie,
invocand in esenta urmatoarele critici:
         Motivarea instantei de fond se limiteaza la constatarea unei
forme inexistente de autoritate de lucru judecat, intrucat prin decizia
Curtii de Apel Pitesti s-a statuat ca nu se poate analiza valabilitatea
actelor de proprietate ale partilor si implicit a licitatiei, analiza ce se va
putea face in dosarul de Lege nr.10/2001, ca urmare a notificarii
formulate in baza acestei legi de catre apelant.
         Asadar, in primul litigiu, in mod corect a considerat Curtea de
Apel Pitesti ca nu se poate pronunta pe cererea cu care a fost investita
instanta, aceasta facand obiectul Legii nr.10/2001.
         Pe fond, se sustine ca terenul a carui restituire in natura se
solicita este liber, neafectat de detalii de sistematizare, fiind ocupat doar
de constructiile proprietatea apelantului, constructii a caror restituire a
solicitat-o, de asemenea, situatie care rezulta din raportul de expertiza
tehnica topografica intocmit in dosarul nr.9458/2002, care este atasat la
dosarul cauzei.
         In dezvoltarea criticii se arata ca parata S.C."C."S.R.L. nu a
dobandit in mod valabil dreptul de proprietate asupra imobilului in
litigiu, pentru considerentul ca nu s-a intocmit un act de adjudecare in
forma autentica, care sa reprezinte titlu de proprietate conform
dispozitiilor legale in materia executarii silite imobiliare.
         Nerespectarea dispozitiilor privind vanzarea la licitatie a
bunurilor imobile si inexistenta procesului-verbal de licitatie conduc la
ideea ca operatiunea de instrainare de catre C.A.P. este nelegala.
         In ceea ce priveste dovada dreptului apelantului de
proprietate si implicit a calitatii de persoana indreptatita in acceptiunea
Legii nr.10/2001, se  solicita a se vedea ca imobilul sus-mentionat,
constand in teren si constructiile aflate pe el, a fost proprietatea lui
I.D.O., fiind dobandit in baza actului de donatie din 27 mai 1988,
transcris la grefa Tribunalului Valcea sub nr.1921.
         Acest imobil s-a transmis pe calea devolutiunii succesorale
antecesorului sau, O.C., prin actul de partaj de ascendent din 03 iulie
1931 si ulterior testatoarei sale, O.A., de la care reclamantul l-a dobandit
in baza testamentului autentificat sub nr.24395/05.09.1995 de Notariatul
de Stat al Judetului Dolj si a certificatului de mostenitor
nr.141/08.05.1996 eliberat  de B.N.P. C.E.
         Rezulta astfel ca bunul imobil ce face obiectul cererii de fata
este proprietatea apelantului-reclamant, fiind preluat de catre stat in mod
cu totul abuziv, ca urmare a condamnarii cu aplicarea masurii confiscarii
averii autorului sau, O.C., pentru infractiuni de natura politica prin
sentinta nr.624/09.10.1959 a Tribunalului Militar Craiova, fiind achitat
ulterior in baza deciziei nr.56/08.04.1969 a Tribunalului Suprem Sectia
Militara, aspecte care rezulta din certificatul nr.150/26.04.1969 eliberat
de acelasi Tribunal Suprem Sectia Militara.
         Prin urmare, imobilul a carui restituire in natura s-a solicitat
intra sub incidenta dispozitiilor art.2 lit.b) din Legea nr.10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile  preluate abuziv in perioada 06 martie
1945-22 decembrie 1989.
         Apelul a fost privit ca fiind intemeiat.
         Din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca trecerea
imobilului in discutie in proprietatea statului s-a facut in urma sentintei
penale nr.624/09.10.1959 a Tribunalului Militar Craiova, prin care O.G.,
autorul reclamantului, a fost condamnat pentru infractiunea de uneltire
contra ordinii sociale, prevazuta de art.209 pct.1 Cod penal si la pedeapsa
complementara a confiscarii averii.
         Ulterior, prin decizia penala nr.56 din 08 aprilie 1969, 
pronuntata de  fostul Tribunalul Suprem, a fost admis recursul
extraordinar declarat de procurorul general, a fost casata sentinta penala
sus-mentionata, dispunandu-se achitarea lui O.G. si inlaturandu-se
pedeapsa complementara a confiscarii averii.
         Prin imobile preluate in mod abuziv, in sensul art.2 alin.(1)
lit.b) din Legea nr.10/2001, se intelege, imobile preluate prin confiscarea
averii, ca urmare a unei hotarari judecatoresti de condamnare pentru
infractiuni de natura politica, prevazute de legislatia penala, savarsite ca
manifestare a opozitiei fata de sistemul totalitar comunist.
         Prin urmare, nu se poate retine ca imobilul a fost preluat de
stat cu titlu valabil.
         Conform art.20 alin.(1) din Legea nr.10/2001, text in vigoare
la data formularii notificarii de catre apelant, imobilele - terenuri si
constructii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie, si care sunt
detinute la data intrarii in vigoare de .... orice alta persoana juridica, in
speta o societate comerciala, vor fi restituite persoanei indreptatite, in
natura, daca imobilul a fost preluat de stat fara titlu valabil.
         Intimata S.C."C."S.R.L. este o persoana juridica, detinatoare a
imobilului preluat abuziv, asa cum rezulta din inscrisurile aflate la dosar,
prin cumpararea la licitatie publica.
         Evidentierea imobilului in patrimoniul recurentei nu prezinta
insa nici o relevanta in cauza, deoarece una din conditii, esentiala pentru
aplicarea art.27 din Legea nr.10/2001, care limiteaza dreptul
reclamantilor-intimati la masuri reparatorii stabilite prin echivalent, este
ca bunul sa fi fost preluat de stat cu titlu valabil.
         Art.1 alin.(2) din Legea nr.10/2001 consacra principiul
restituirii in natura a imobilelor preluate abuziv de stat si numai in cazul
in care aceasta masura nu este posibila se acorda despagubiri.
         Din concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza,
rezulta ca, terenul ce a apartinut autorilor apelantului este in suprafata de 
820,96 m.p.,  pe acest teren  fiind amplasate o magazie  de materiale, o
magazie si o polata, precum si cladirea unui post trafo dezafectat. Parata
a cumparat terenul avand o destinatie agrozootehnica, insa la data
efectuarii expertizei, nu s-a constatat nici o activitate agrozootehnica pe
terenul revendicat si intimata nu a fost in masura sa produca o proba
contrara.
         Terenul identificat prin expertiza, precum si constructiile
existente, au fost preluate de la autorii reclamantului, asa cum rezulta si
din  copia declaratiei aflate la fila 55 din dosarul de fond.
         Pentru terenurile preluate de la autorii sai, apelantul a
beneficiat de prevederile Legii nr.18/1991, insa nu i-a fost restituit si
terenul in litigiu.
         Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, nu intra sub
incidenta  acesteia terenurile al caror regim juridic este reglementat prin
Legea nr.18/1991, republicata, prin Legea nr.1/2000 si Legea
nr.169/1997.
         
         Tinand seama ca legiuitorul a avut insa in vedere si acele
imobile care nu au fost restituite, prin formularea "si nerestituite"
cuprinsa de  art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001,  rezulta ca domeniul  de
reglementare al legii are si caracter de complinire in raport cu celelalte
acte normative reparatorii in materie imobiliara, inclusiv din fondul
funciar, in sensul ca sfera de aplicare a acestuia acopera si aceste terenuri
din intravilanul localitatilor, care pana la intrarea in vigoare a acesteia,
respectiv 14 februarie 2001,  nu au fost restituite integral persoanelor
indreptatite.
         In cauza de fata sunt aplicabile si dispozitiile art.1 din Primul
protocol aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a
Libertatilor Fundamentale, potrivit carora, "orice persoana fizica sau
juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale". Este o norma de
interes general, care enunta principiul general al necesitatii respectarii
dreptului de proprietate. Acest text impune obligatia statelor contractante
de a respecta  dreptul de proprietate ce apartine persoanelor. Instanta
europeana a statuat ca normele cuprinse in art.1 din Protocolul 1,
determina continutul protectiei dreptului de proprietate in cadrul
sistemului european de aparare a drepturilor omului si a statuat in mod
constant ca are un caracter general prin aceea ca enunta principiul
respectului dreptului de proprietate.  
          In interpretarea corecta a dispozitiilor Legii nr.10/2001, este
de retinut ca scopul si ratiunea acesteia nu poate fi decat acela de a
restabili situatia anterioara preluarii abuzive a imobilelor sau a se acorda
masuri reparatorii fostilor proprietari ale caror imobile au fost preluate
abuziv in perioada de referinta, dispozitii ce concorda cu principiul
respectarii proprietatii prevazut in art.1 din Protocolul 1 la Conventia
pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
         Fata de cele ce preced, apelul a fost admis in temeiul art.296
Cod procedura civila, cu consecinta schimbarii sentintei in sensul
admiterii contestatiei si desfiintarii deciziei nr.1/2005.
         A fost obligata intimata sa restituie in natura terenul in
suprafata de 820,96 m.p. identificat in schita de la fila 223 cu rosu cu
vecinatatile:               N - B.M.D., S - proprietate intimata, E - zona de
protectie, V - drum judetean, cat si a constructiilor aflate pe teren,
respectiv magazie cu anexe.
Au fost mentinute in rest dispozitiile sentintei atacate.