Despagubiri pentru lipsa folosintei unei suprafete de teren.

Prin sentinta civila nr. 7651 din 08.10.2010 a Judecatoriei Sibiu a fost admisa exceptia nulitatii cererii reconventionale si a fost admisa  in parte actiunea civila formulata de reclamanta  M. D. in contradictoriu cu paratii  P. L.,  P. D. I., P. M., obligand paratii sa plateasca reclamantei suma de 2349 lei lunar,  despagubiri pentru lipsa folosintei suprafetei de teren de 81 mp, incepand cu data de pronuntarii prezentei si  pana la incetarea folosintei terenului; a fost anulata ca netimbrata cererea reconventionala si au fost respinse celelalte pretentii ca nefondate; au fost obligati paratii sa plateasca reclamantei suma de 1500 lei,  cheltuieli de judecata partiale.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut in esenta
- cu privire la cererea reconventionala, avand in vedere valoarea imobilului teren, instanta a stabilit in sarcina reclamantilor reconventional taxa de timbru de 3470 lei si timbru judiciar de 5 lei prin incheierea de sedinta din data de 08.09.2010.  La termenul de judecata din data de 29.09.2010 reclamantii reconventionali, prin reprezentant legal au relatat ca nu inteleg sa plateasca taxa de timbru stabilita, astfel ca cererea lor a fost anulata.
- cu privire la actiunea principala: conform evidentei de CF reclamanta este proprietara a terenului  in suprafata de 896 mp inscris in CF 8 Sibiu cu nr. top. 1/8/1, iar paratii sunt proprietari ai terenului invecinat inscris in CF 18 Sibiu cu nr. top. 1/8/2 in suprafata de 100 mp.
Din  raportul de expertiza efectuat in cauza  de expert P. M. s-a retinut ca  paratii folosesc suprafata de 81 mp din terenul reclamantei.
Din conventia incheiata de parti depusa la dosar (fila 26 dosar) coroborata cu declaratiile martorilor ascultati in cauza rezulta ca in mai 2000 intre parti au existat discutii cu privire la intinderea proprietatilor lor.  Din inscrisul sub semnatura privata  alaturat schitei imobilelor efectuata de un expert topograf – I. I. , rezulta ca partile si-au recunoscut limitele proprietatilor conform schitei care cuprinde ca suprafata  totala folosita de parati  suprafata   de 179 mp,  dat totodata  si acordul reclamantei cu privire la suprafata folosita in plus de parati . Ca atare, instanta nu a retinut ca folosinta terenului de catre parati s-a realizat fara titlu, ci cu voia reclamantei , in baza conventiei , fara sa se prevada pretul in lei al folosintei terenului. In lipsa unei prevederi exprese a pretului folosintei terenului , instanta apreciaza ca nu se poate opune paratilor  pretentia de a plati chirie pentru perioada anterioara cererii de chemare in judecata, avand in vedere conventia din data de 13 mai 2000.
 Este evident ca reclamanta doreste modificarea intelegerii initiale, stabilirea unei chirii pentru folosinta terenului, insa aceasta poate produce efecte doar dupa punerea in intarziere a debitorilor, fapt ce s-a realizat prin formularea prezentei  cereri de chemare in judecata.
Potrivit dispozitiilor art.483 Cod civil, fructele naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile si sporul animalelor se cuvin proprietarului in puterea dreptului de accesiune. Chiriile sau orice fel de venituri care s-ar putea obtine de pe urma exploatarii imobilelor reprezinta fructe civile care, in temeiul textului de lege sus-mentionat, se cuvin de drept proprietarului imobilului, daca nu sunt incidente in cauza dispozitiile art. 485 Cod civil (situatia posesorului de buna-credinta.  Echivalentul folosintei trenului de 81 mp s-a stabilit prin raportul de expertiza la nivelul sumei de  2349 lei lunar.
In baza considerentelor de mai sus, instanta a apreciat intemeiata in parte cererea formulata de reclamanta, obligand paratii sa plateasca reclamantei suma de 2349 lei lunar, despagubiri pentru lipsa folosintei suprafetei de teren de 81 mp, incepand cu data de pronuntarii sentintei si  pana la incetarea folosintei terenului, conform petitului formulat de reclamanta, si respingand cererea de obligare la plata pentru perioada celor trei ani anteriori formularii actiunii pendinte ca nefondata. 
Fiind ”parti cazute in pretentii”  paratii  au fost obligati in baza art. 274 C.p.c. sa plateasca reclamantei suma de 1500 lei cheltuieli de judecata partiale reprezentand parte taxa de timbru parte taxa timbru ,  onorariu expertiza si onorariu avocatial.
 Prin decizia civila nr. 300/12.04.2011 a Tribunalului Sibiu s-au admis recursurile formulate de parti impotriva sentintei civile nr. 7651/8.10.2010 a Judecatoriei Sibiu si s-a dispus casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, retinandu-se ca instanta de fond a concluzionat contradictoriu asupra probelor administrate, in sensul ca s-a stabilit folosirea cu titlu a terenului de catre parati, in baza conventiei cu reclamanta, folosinta pentru care nu s-a prevazut plata vreunei sume de bani,  apreciindu-se ca nefondate pretentiile reclamantei cu titlu de folos de tras pe ultimii 3 ani, insa pe de alta parte, s-au admis pretentiile cu acelasi titlu pentru viitor. S-a mai mentionat ca in cazul in care se ajunge la concluzia ca se impune plata contravalorii folosintei terenului, este necesara suplimentarea probatoriului, urmand ca expertul sa indice si valoarea de circulatie a chiriei pentru un teren echivalent, putandu-se administra si orice alte probe pentru stabilirea unei valori cat mai aproape de realitate.
Cauza a fost din nou inregistrata pe rolul Judecatoriei Sibiu la data de 25.05.2011.
Prin sentinta civila nr. 8556 din  30.11.2011 a Judecatoriei Sibiu a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta M. D. in contradictoriu cu paratii P. L., P. M., P. D. I., a fost admisa exceptia netimbrarii cererii reconventionale si in consecinta anuleaza cererea reconventionala formulata de acestia in contradictoriu cu reclamanta parata reconventional M. D; a fost obligata reclamanta la plata catre parati a sumei de 600 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut in esenta ca reclamanta este proprietara imobilului casa si curte situat in Sibiu, inscris in CF 8 Sibiu nr. top 1/8/1 in suprafata de 896 mp, cu titlu de mostenire, iesire din indiviziune si cumparare. (filele 9, 10 ale dosarului initial de fond), paratii  P. L., P.M. precum si P. D. I. fiind coproprietari asupra imobilului invecinat loc de casa cu casa S+P+2E, situat in Sibiu,, inscris in CF 18 Sibiu nr. top 1/8/2, in suprafata de 100 mp, cu titlu de construire, donatie si atribuire in baza Legii 18/1991. (fila 11)
Conform raportului de expertiza efectuat de expert topograf P. M. dar si din suplimentul al 2-lea la acesta, rezulta ca in prezent, paratii folosesc 81 de mp din terenul proprietatea reclamantei. (filele 66-79 ale dosarului initial de fond, filele 50-53 ale dosarului de fata).
Reclamanta M. D. si paratul P. L. au incheiat in cursul lunii mai 2000 o conventie consemnata intr-un inscris sub semnatura privata, iar din continutul acestuia, coroborat cu interogatoriile partilor dar si cu declaratia martorilor I. I., D. R. audiati in cauza, s-a retinut ca vointa partilor a fost aceea ca sa recunoasca „limitele proprietatilor” lor invecinate „reprezentata de linia punctelor A.B.C.D.E” conform schitei din cuprinsul actului, intocmita de expertul audiat ca martor I. I., in sensul ca  reclamanta ceda in folosinta paratilor suprafata de 79 mp din imobilul proprietatea sa, suprafata care se regaseste inclusa in imobilul proprietatea paratilor, iar ulterior, prin „oficializarea”acestei conventii, reclamanta era de acord cu „rectificarea suprafetei imobilului paratilor in CF de la 100 mp, la 179 mp”. In schimb, paratul P. L. se obliga „sa elibereze total peretele inspre proprietatea lui M.D. (aliniamentul C.D) pentru ca aceasta sa poata amplasa un corp de cladire lipit de peretele respectiv”.(filele 16 si 44 ale dosarului initial de fond, filele 24, 31 ale acestui dosar )
Fata de forma in care s-a incheiat conventia, este cert ca aceasta nu putea avea ca efect transmiterea dreptului de proprietate de la reclamanta la parati asupra terenului de 79 mp mentionat in cuprinsul actului, insa rezulta cu claritate ca prin conventie paratilor li s-a recunoscut de catre reclamanta un drept de a folosi in continuare partea de teren proprietatea acesteia, in schimbul unor obligatii de a face.  Nu rezulta din cuprinsul actului ca paratii s-ar fi obligat la plata unei chirii sau a altor despagubiri banesti pentru folosinta acestui teren, asa cum se sustine de catre reclamanta. Martorii M. D. si M. I. A. M. (filele 50 a dosarului initial, 32 a dosarului de fata) au declarat ca au  auzit despre „intelegerea ca paratii sa plateasca chirie pentru teren”, respectiv despre intentia reclamantei de a solicita „o suma de bani pentru teren” doar de la reclamanta, iar declaratia  martorului D. R., semnatar al conventiei incheiate de parti, care a scris efectiv acest act la dictarea partilor, asa cum a declarat chiar reclamanta la interogatoriu, s-a inlaturat in partea referitoare la „intentia partilor ca (….) paratii sa plateasca contravaloarea folosintei cu titlu de despagubiri”, atata timp cat inscrisul constatator al conventiei nu cuprinde nicio mentiune in acest sens.
In aceste conditii, nu se poate face abstractie de aceasta conventie care reprezinta „legea partilor” conform art. 969 C. civ. anterior in vigoare la data intocmirii ei, asa cum sustine reclamanta, atata timp cat acest act nu si-a pierdut valabilitatea si produce efectele juridice pe care partile au inteles sa i le confere.
Sustinerile reclamantei in sensul ca paratii nu si-au executat intocmai obligatiile de a face asumate nu constituie decat o confirmare a existentei in continuare a acestui act juridic, care pentru a inceta sa-si mai produca efectele trebuie sa intervina o cauza prevazuta de lege in acest sens.
Neexecutarea obligatiei corelative de catre debitor in cadrul unui contract sinalagmatic da dreptul creditorului fie a cere executarea ei intocmai,  fie a solicita rezolutiunea conventiei, conform art. 1020-1021 C. civ, insa nu poate justifica cererea creditorului ca debitorul sa execute altceva in locul obligatiei asumate.
In aceste conditii,  situatia folosintei terenului proprietatea reclamantei de catre parati, care s-a dovedit a fi in realitate, dupa masuratorile efectuate de expert, in suprafata de 81 mp,  s-a reglementat de parti prin conventia mentionata mai sus, contract care, asa cum s-a aratat, continua sa-si produca efectele, astfel ca reclamanta, desi proprietara a terenului in litigiu, nu poate invoca pentru plata de despagubiri dreptul comun, art. 480 si urm. C. civ. anterior si deci raspunderea delictuala a paratilor in conditiile art. 998-999 C. civ., pentru prejudiciul ce l-ar fi suferit si il suporta in continuare, in calitate de proprietar, prin lipsirea de folosinta terenului sau in suprafata de 91 mp.
Potrivit doctrinei in materie, atata timp cat exista un contract care in speta confera paratilor dreptul de folosinta a terenului in litigiu doar in schimbul unor obligatii de a face, intre parti nu se poate antrena decat raspunderea contractuala in limitele conventiei lor, fiind exclusa raspunderea delictuala pentru a acoperi prejudicii ce s-ar cauza prin modul de executare sau neexecutarea conventiei, in legatura cu obiectul ei. Pentru aceste considerente s-a respins actiunea reclamantei ca neintemeiata.
  Cu privire la cererea reconventionala, avand in vedere ca paratii reclamanti reconventional nu au inteles sa plateasca taxa judiciara si timbrul judiciar stabilite in sarcina lor prin incheierea de sedinta din data de 08.09.2010, in primul ciclu procesual la instanta de fond, fata de dispozitiile art.20 alin. 1 si 3 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, s-a admis exceptia netimbrarii cererii reconventionale si in consecinta s-a anulat aceasta cerere  ca netimbrata.
In baza art. 274 C. pr. civ., reclamanta aflandu-se in culpa procesuala, aceasta a fost obligata la plata catre parati a sumei de 1952 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu expert si taxa judiciara de timbru conform chitantelor de la filele 51, 64 ale dosarului initial de fond, fila 18 a dosarului Tribunalului Sibiu.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta, care critica solutia pentru desproprietarirea sa efectiva, caci desi este proprietar tabular si plateste taxe si impozite pentru imobil, nu-i este aparat si respectat dreptul, actiunea sa a fost respinsa cu o motivare straina de cauza, ea nu a invocat conventia incheiata cu intimatii drept temei juridic al actiunii, ci a cerut folos de tras pentru terenul ocupat fara drept de intimati si pentru care se datoreaza despagubiri, conventia viza clarificarea situatiei de drept a imobilului, in timp ce actiunea sa tinde la valorificarea dreptului de folosinta asupra imobilului, instanta avea obligatia sa verifice titlul in temeiul caruia intimatii folosesc terenul de 81 mp, aflat in proprietatea ei si in folosinta efectiva a intimatilor, prin conventia din anul 2000 nu s-a discutat folosinta, ci transmiterea dreptului de proprietate
Recursul este fondat si, intemeiat pe prevederile art. 304 si 312 C. pr. civ., va fi admis, cu consecinta admiterii in parte a actiunii, in sensul obligarii intimatilor la plata sumei de 45.360 lei, despagubiri pentru cei trei ani anteriori promovarii actiunii si a sumei de 1260 lei lunar, incepand cu data introducerii actiunii si pana la incetarea folosintei terenului de catre intimati, cu mentinerea solutiei privind cererea reconventionala, pentru urmatoarele considerente.
Astfel, prin decizia nr.300 din 12.04.2011 a Tribunalului Sibiu a fost casata hotararea de fond, retinandu-se faptul ca partile, care  au in proprietate doua imobile invecinate, la 13.05.2000  au incheiat o conventie, recunoscuta de ambele parti, dar interpretata diferit de acestea(reclamanta sustine ca obiectul conventiei a fost transmiterea in folosinta paratilor a unei suprafete de 79 m.p. pretul acestei folosintei urmand a fi stabilit ulterior , paratii sustin ca aceea conventie a operat un transfer de proprietatea  sau cel putin o promisiune in acest sens). Tribunalul a dispus a se suplimenta probatoriul si a verifica intentia reala a partilor la incheierea conventiei din 13.05.2000 (daca s-a operat un transfer al folosintei , o cedare gratuita sau oneroasa a proprietatii sau un contract  in care ambele parti si-au asumat anumite obligatii de a face).
La instanta de fond, desi s-au administrat probe la rejudecare, acestea au fost directionate insa spre limitele proprietatii si ale incalcarii, si nu spre a lamuri continutul  conventiei, astfel cum a decis instanta superioara, solutia pronuntata evitand acest aspect, care insa era obligatoriu.  In ceea ce priveste controlul judiciar ce se exercita de catre instantele, care solutioneaza caile de atac, asupra instantelor care au pronuntat hotararile atacate, acest control nu reprezinta o limitare a independentei judecatorilor, el fiind ulterioare judecatii, indrumarile date de instanta  superioara  fiind obligatorii pentru judecatorii fondului in privinta rezolvarilor de drept si a  necesitatii administrarii unor probe, astfel cum stabilesc prevederile art. 315(1) C. pr. civ. ,  obligativitatea indrumarilor date de catre instanta de control judiciar asigurand realizarea finalitatii controlului judecatoresc, solutionarea temeinica si legala a cauzelor,  judecatorii  fondului  putand reitera erorile comise prin solutia ce a fost desfiintata,  si astfel ca s-ar ajunge la exercitarea repetata a cailor de atac,  la prelungirea duratei solutionarii cauzelor in mod nepermis si  s-ar incalca cerinta solutionarii proceselor intr-un  termen rezonabil,  prevazuta la art. 6 paragraful 1 CEDO.
In ce priveste problema de fond, este fundamental studiul conventiei invocate(fila 16 dosar initial), incheiata la data de  13.05.2000,  pentru a realiza vointa reala a partilor, in conditiile libertatii contractuale, stabilita de art.969 C. civ., cu sensul real existent la data incheierii ei, in temenii art. 977- 985 C. civ.  si situatia  partilor  din punctul de vedere al dreptului de proprietate.
In ce priveste primul aspect, este evident ca recurenta, constatand o incalcare a dreptului sau, nu a exercitat impotriva intimatilor actiunea agresiva in revendicare, fiind de acord cu cedarea proprietatii celor 81 mp(sau 79 mp) de teren uzurpat, conditionat de o anume conduita a intimatilor. Partile au incheiat o promisiune in acest sens, aceasta fiind o obligatie de a face, situatia  reala reglementandu-se doar dupa realizarea celor convenite, care nu s-au realizat nici pana in prezent. Promisiunea de vanzare-cumparare duce numai la nasterea unei obligatii corelative pentru ambele parti ale antecontractului, dar dreptul de proprietate asupra lucrului ramane netransmis, partile beneficiind  de mijlocul juridic prin care sa prefigureze  conditiile in care se va incheia viitoarea transmisiune de drept.  Promisiunea  este libera ca forma, nu trebuie sa imbrace forma ad validitatem, ea avand ca obiect obligatia partilor de a incheia pe viitor contractul de vanzare-cumparare, forma scrisa fiind necesara numai pentru probatiunea actului juridic . Fiind stabilite acestea, trebuie precizat faptul ca, indiferent de termenii promisiunii si de durata incalcarii dreptului de proprietate, dreptul efectiv nu se poate transmite decat dupa indeplinirea formalitatilor legale prevazute de Legea nr. 7 /din 13 martie 1996, care  in art. 22 (1)  stabileste ca dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor inscrise in CF pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis, numai daca acel act s-a incheiat in forma autentica.
Pe cale de consecinta, uzurparea dreptului de proprietate al recurentei  a durat pana in prezent si va inceta doar dupa incheierea in forma legala a conventiei asupra transmiterii proprietatii catre intimati, pana la data reglementarii legale a situatiei juridice a imobilului, intimatii sunt si raman uzurpatori ai dreptului de proprietate al recurentei, aceasta fiind indreptatita fie la apararea dreptului sau pe calea actiunii, fie la despagubiri pentru privarea de drept, ceea ce  a si facut recurenta in prezenta cauza. Potrivit art.1 din Protocolul nr. 1 din CEDO „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile art. 44 alin. 1 teza a II-a din Constitutia Romaniei prevad ca atat continutul cat si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar art. 136 alin. (5) din Constitutie consacra caracterul inviolabil al proprietatii private  in conditiile legii organice.
Conventia invocata nu transmite dreptul asupra terenului incalcat, nici nu legitimeaza folosinta lui fara drept, ci arata doar deschiderea proprietarei spre legalizarea situatiei, asa cum este ea in prezent. Ca urmare, fata de intarzierea in a actiona a intimatilor (situatia durand de multi ani), este evident faptul ca recurenta este indreptatita la despagubiri pentru  lipsa de folosinta asupra terenului de referinta, in termenul de prescriptie legal, ca o compensatie a privarii  sale de drept.  Persoana care a uzurpat dreptul este tinuta a raspunde din punct de vedere civil, adica a despagubi persoana indreptatita la folosinta pentru prejudiciul cauzat, fapta fiind ilicita, caci nimanui nu-i este permis sa aduca  prin fapta sa vreo vatamare unei alte persoane, ori drepturilor acesteia, in conditiile in care art. 998 C.civ. stipuleaza in mod expres,  ca  orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe cel din a carui greseala s-a ocazionat, a-l reparea. Retinand caracterul ilicit al faptei intimatilor,  ne situam in planul raspunderii civil delictuale  si nu cel al raspunderii contractuale, derivata din conventia invocata. Persoana vatamata prin aceasta fapta ilicita,  adica recurenta,  ce a fost lipsita de folosinta bunului sau, a  solicitat prin actiunea de fond acoperirea prejudiciului cauzat prin aceasta, ca cel ce a savarsit - o sa fie tinut a plati contravaloarea  lipsei de folosinta, acoperirea prejudiciului existent si despagubiri pentru prejudiciul viitor, daca este cert ca se va produce in viitor  si este evaluabil, care s-a stabilit prin expertiza, cazul de fata. In legatura cu intinderea obligatiei de acoperire a prejudiciului, aceasta se stabileste astfel incat  intre prejudiciu si despagubirile acordate sa existe identitate, uzurpatorul este tinut a acoperi si toate cheltuielile ocazionate de  proces, precum taxa de timbru, onorariu avocat, precum si alte cheltuieli avansate de catre acesta.
Celelalte aspecte ale sentintei nu au fost criticate si instanta, efectuand verificari din oficiu, nu a sesizat vicii apte sa atraga casarea acesteia, astfel ca au fost mentinute celelalte dispozitii ale sale.
Aflati in culpa procesuala, in termenii art. 274 C.pr.civ., intimatii vor fi obligati la suportarea cheltuielilor de judecata in recurs.