COMPARARE DE TITLURI . ADMISIBILITATE

Prin sentinta civila nr. 2020 din 21.03.2008 a Judecatoriei Sibiu a fost respinsa actiunea civila formulata  si precizata de reclamantul G. C. in contradictoriu cu paratii  V. M si C. N.
S-a respins cererea reconventionala formulata de paratii reclamanti reconventionali .
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca actiunea principala este neintemeiata. In cartea funciara nu era notata la data incheierii contractului nici o cerere de restituire in natura de catre fostii chiriasi. Mai mult o asemenea cerere nu era notata nici in momentul intabularii cotei de ½ in favoarea fam.C.Ca atare se constata fara echivoc ca acestia au fost cumparator de buna credinta.
Actiunea reconventionala este neintemeiata. Dispozitiile emise de Primarul Municipiului Sibiu sunt temeinice si legale. Mai mult cea de-a doua a fost dispusa chiar de catre  o instanta de judecata. La data emiterii primei dispozitii familia C. nu era intabulata in cartea funciara. Nici la momentul promovarii actiunii in anularea partiala a acesteia nu era intabulat  in cartea funciara dreptul de proprietate al familiei C. si nici macar existenta contractului.Ca atare cele doua dispozitii nu pot fi anulate.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul G. solicitand schimbarea acesteia in sensul admiterii actiunii introductive de instanta. Cu cheltuieli de judecata.
In motivarea apelului se aratau urmatoarele:
- Problematica bunei credinte era inutil a fi discutata la fondul cauzei si oricum nu poate exista buna credinta a partilor C.  de vreme ce  la data cererii de inscriere exista un alt proprietar tabular pe cealalta cota de ½.
- Asupra motivelor invocate prin actiunea principala instanta de fond nu s-a pronuntat in niciun fel  ceea ce echivaleaza cu neanalizarea fondului cauzei.
- Pe fondul cauzei problematica juridica a litigiului sta intr-adevar in compararea titlurilor de proprietate si acordarea preferintei unuia dintre ele cu mentiunea ca preluarea cotei apelantului a fost facuta  fara titlu valabil  de catre stat.
Principiul in pari causa, melior est causa possidentis  nu este aplicabil pentru simplu fapt ca  partile litigante nu sunt intr-o situatie egala.
Nevalabilitatea inscrierii dreptului de proprietate al paratilor in cartea funciara.
In drept apelul a fost motivat pe dispozitiile art. 480 C. pr. civ. ; art. 1,9,12 din Legea nr.10/2001; art. 28,34,35, si 36 sin Legea nr. 7/1996.
Au declarat apel si paratii – reclamanti reconventionali solicitand schimbarea in parte a hotararii atacate in sensul admiterii cererii reconventionale. Cu cheltuieli de judecata.
In motivarea apelului se arata , in esenta, ca ambele dispozitii  de restituire a imobilului nr. 1545/2003 si nr. 2235/2004 emise de Primarul Municipiului Sibiu sunt nelegale, Statul Roman neputand sa restituie in natura imobilul ce anterior le-a fost instrainat legal, din moment ce legea speciala nr. 10/2001 este extrem de clara sub acest aspect si prevaleaza indiscutabil fata de o hotarare judecatoreasca.
In drept: art. 296 C. pr. civ., Legea nr. 10/2001.
Verificand sentinta atacata prin prisma motivelor de apel s-a  constatat ca apelul declarat de catre reclamantul G. este fondat in timp ce apelul declarat de catre paratii reclamanti reconventionali este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Speta de fata vizeaza tocmai o situatie juridica nerezolvata prin normele Legii nr. 10/2001 si care atrage aplicarea directa a prevederilor Conventiei si Jurisprudentei CEDO asa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Astfel, reclamantul G. G. si intervenienta G. A. decedata la 14.12.2008  au urmat procedura reglementata de Legea nr.10/2001 si au obtinut, mai intai  G. A. apoi G. G., dispozitii de restituire in natura fiecare a cate unei cote de ½ din imobilul situat in Sibiu, str. S.  nr. 9 inscris in CF 13036 Sibiu nr. top 3793/2/2 si 3795/1.
La momentul emiterii primei dispozitii 1545/2003 contractul de vanzare – cumparare al paratilor C. nu era intabulat in cartea funciara.
Desi prin acest contract nr. 5897/2000 paratii au cumparat intreg imobilul, prin incheierea de intabulare nr. 2556/10.03.2004 a fost intabulat dreptul lor de proprietate asupra cotei de ½ din imobil contrar prevederilor art.46 din Legea nr. 7/1996.
Dispozitia nr. 2235/2004 a fost emisa ca urmare a sentintei civile nr. 290/2004 a Tribunalului Sibiu ramasa definitiva prin Decizia civila nr. 1218/2004 a Curtii de Apel Alba Iulia, fiindu-i restituita in natura si lui G.G. cota de ½ din imobilul in litigiu in calitate de fost coproprietar.
Prin aceste hotararii judecatoresti ca de altfel si prin dispozitia nr. 1545/2003, imobilul a fost considerat ca fiind preluat fara titlu valabil de catre Statul Roman ceea ce inseamna, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 ( abrogat apoi prin Legea nr.1/2009), ca reclamantul si intervenienta si-au pastrat calitatea de proprietari avuta la data preluarii in timp ce paratii reclamanti reconventionali au dobandit imobilul de la statul  neproprietar.
Concluzionand, reclamantul are asupra cotei de ½ din imobil un drept patrimonial considerat bun in sensul art. 1 din Protocolul 1 la Conventie. In Jurisprudenta CEDO (Paduraru c/a Romaniei; Strain si altii c/a Romaniei; Florescu c/a Romaniei; Brazda si Malita c/a Romaniei) s-a considerat ca vanzarea de catre stat a bunului catre terti chiar daca aceasta era anterioara confirmarii in justitie in mod definitiv a dreptului de proprietate al altuia si daca tertii erau de buna credinta, este o lipsire de bun contrar art. 1 din Protocolul nr.1 la Conventie, dandu-se astfel preferinta titlului fostului proprietar.