Reconstituirea dreptului de proprietate privata

Constata ca prin sentinta civila nr. 10065/2010 a Judecatoriei Sibiu s-a respins exceptia inadmisibilitatii, s-a respins exceptia tardivitatii, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei AGENTIA DOMENIILOR STATULUI  BUCURESTI, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE; s-a admis actiunea civila formulata modificata si precizata de reclamantii H. V. C., H. L. A. si F. T., prin mandatar H. V. C., in contradictoriu cu paratii COMISIA JUDETEANA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR SIBIU, COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR SIBIU, si in consecinta, au fost obligate paratele sa indeplineasca formalitatile necesare (punerea in posesie si emiterea titlului de proprietate) in vederea reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea numitului F. T., asupra suprafetei de 12,32 ha, dupa antecesorul F. T; au fost obligate paratele sa indeplineasca formalitatile necesare (punerea in posesie si emiterea titlului de proprietate) in vederea reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea numitului Z. M :
- asupra suprafetei de 96,87 ha, dupa antecesorii Z. H. si Z.I., strabunici paterni,
- asupra suprafetei de 173,56 ha, dupa antecesorii Z. I., Z. M., Z. S., G. S. n. Z., F. A. n. Z., M. E. n. Z., G. M. n. Z;
- asupra suprafetei de 67,9 ha, dupa antecesorii Z. T. si H.,
- asupra suprafetei de 2,78 ha, dupa antecesorii Z. M. si S.,
- asupra suprafetei de 4,67 ha, dupa antecesorii L. M.;
- asupra suprafetei de 2,09 ha, dupa antecesor S. R., in perimetrul identificat prin expertiza efectuata in cauza, parte integranta din sentinta, ca fiind teren liber.
           S-a luat act de renuntarea la judecata de reclamantii H. V. C., H. L. A. si F.T., prin mandatar H. V. C., in contradictoriu cu SC ,,O. L.” SRL.
           S-a respins actiunea civila formulata de reclamantii H. V. C., H. L. A. si F. T., prin mandatar H. V. C., in contradictoriu cu INSTITUTUL DE STAT PENTRU TESTAREA SI INREGISTRAREA SOIURILOR BUCURESTI.
           A fost obligata parata COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR SIBIU la plata sumei de 2000 lei catre reclamant cu titlul de cheltuieli de judecata partiale.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:
„La cererea antecesorului reclamantului F. T., formulata in baza L. 18/1991, acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru parte din terenurile antecesorului sau - bunic matern – F. T. (decedat la 6.10.1953 – f.260) – titlul 990/1/1996 – 3 ha., in favoarea lui F. T. si F. E. si titlul nr. 2001/1/2001 – 50 ha. in favoarea lui F.T., mostenitorul defunctei F. E. (f.1010). 
Hotararea Comisiei judetene nr. 76/2000 in baza careia s-au emis in final titlurile de mai sus a fost atacata cu plangere si Tribunalul Sibiu prin decizia civila nr. 1531/2001 a respins cererea, apreciind ca fiind corecta reconstituirea dreptului de proprietate. Hotararea a fost confirmata de Curtea de Apel Alba Iulia care prin decizia civila nr. 843/2002 pronuntata in dosar nr.850/2002 a respins recursul declarat in cauza. In baza hotararii irevocabile s-au emis titlurile de proprietate depuse la dosar si la care fac referire paratii - titlul nr.2002/1/26.11.2001 (f.1011).
           Ca urmare exista autoritate de lucru judecat cu referire la urmatoarele aspecte: terenurile au fost preluate abuziv de statul roman de la numitul F. T. si deci fac obiectul masurilor reparatorii prevazute de L. 18/1991 conform art. 11 al.21 din L.18/1991. Totodata, se recunoaste numitului F. T., in calitate de succesor al proprietarului deposedat F. T. dreptul la masuri reparatorii conform legii speciale.
              Prin prezenta actiune F. T. in baza Legii nr. 247/2005 solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenta de teren pe care nu a cerut-o initial intrucat nu avea dovezi in sprijinul cererii sale – cerere respinsa urmare a faptului ca reclamantul nu face dovada dreptului real pretins si nici a calitatii de persoana indreptatita.
              Existenta terenului in patrimoniul antecesorului este dovedita cu evidenta de carte funciara anexata cererii de chemare in judecata (f.274, 296).
             Calitatea procesuala activa a reclamantului este dovedita prin certificatul de mostenitor depus in dosar si celelalte acte de stare civila – certificat de deces – (f.260), certificat de nastere (f.263, 266).
              In ce priveste cererea de reconstituire a dreptului de proprietate dupa ascendenta antecesorului Z. M., cu mentiunea ca reconstituirea dreptului de proprietate s-a facut, initial pe linie materna – titlul nr. 2002/1/2004 – 42 ha. in favoarea lui Z. M. ca mostenitor al lui Z. H., iar in prezenta actiune se urmareste reconstituirea dreptului de proprietate pe linie paterna, petentul Z. M. a revendicat in proprietate terenuri pe titlul cu nr.2002/1/26.11.2004 numai dupa antecesorii pe linie materna, iar de data aceasta dupa antecesorii pe linie paterna.
              Vocatia succesorala a numitului Z. M. fata de Z. H. si Z. I., strabunici paterni, Z. I., Z. M., Z. S., G. S. n. Z., F. A. n. Z., M. E. n. Z., G. M. n. Z.; Z. T. si H., Z. M. si S., L. M., S. R. se circumscrie dispozitiilor imperative ale art. 8 al. 2 din L. 128/1991 fiind vorba de antecesori de gradul 1,2,3 si maxim 4 la care legea civila ii recunoaste vocatia succesorala (f.291, 344,345-346).
            Vocatia succesorala dupa numitul Z. M. este confirmata de certificatul de mostenitor depus la dosar si care a validat legatul universal care ne-a fost instituit. Existenta terenului preluat de la antecesorii nostri este confirmata fara dubii de situatia de carte funciara dovedita in dosar. Antecesorii au fost proprietari tabulari ai terenurilor preluate abuziv de statul roman (f.292,293,297,300,301, 302,303,304,306,308,310,311,315,317,319-320,321, 322, 323 si urm.).
          Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se incadreaza in limitele impuse de dispozitiile art. 3 alin. 1 din legea 1/2005 care stabilesc ca limita maxima pentru reconstituirea dreptului de proprietate suprafata de 50 ha de persoana deposedata.
          Referitor la punerea in posesie, care, potrivit art. 5 lit. i din HG890/2005 punerea in posesie este atributul exclusiv al Comisiilor locale de aplicare a Legii fondului funciar, raportat la art.14 alin.2 din L. 18/1991 fie la dispozitiile art. 2 alin.-1 din Legea nr. 1/2000 se recunoaste un principiu in aplicarea legilor reparatorii: reconstituirea se va face pe vechile amplasamente atunci cand ele sunt libere. Expertul desemnat in cauza, F. I. D. a identificat prin raportul de expertiza suprafata libera de 302,79 ha la dispozitia Comisiei locale, suprafata preluata integral prin protocoalele semnate de ADS-ul. Acelasi expert a identificat in administrarea ADS-ului si o suprafata de 77,23 ha care urmeaza a fi predata prin protocoale ulterioare catre Primaria Sibiu pentru a asigura reconstituirea in natura a dreptului de proprietate pentru toate persoanele indreptatite.
           Recapituland cele de mai sus, pe scurt, constata ca cererile reclamantilor s-au respins pe considerentul ca nu fac dovada dreptului de proprietate al antecesorilor si nici a calitatii de persoane indreptatite.
          Probatiunea reclamantilor a vizat, pe de o parte dovedirea existentei terenurilor disponibile din care sa fie posibila reconstituirea dreptului de proprietate pretins, ca si dovedirea existentei dreptului de proprietate si a calitatii de persoane indreptatite.
           Pentru reclamantul F. T. s-a solicitat suprafata de 12,32 ha dupa antecesorul acestuia F. T., bunic, matern.
          Hotararea Comisiei judetene nr. 76/2000 in baza careia s-a emis titlul 2001/1/2001– pentru 50 ha., emis in favoarea lui F. T., mostenitorul defunctei F. E. (f.1010), a fost atacata cu plangere si Tribunalul Sibiu prin decizia civila nr. 1531/2001 pronuntata in dosar nr.4950/2001 a respins cererea, apreciind ca fiind corecta reconstituirea dreptului de proprietate. Hotararea a fost confirmata de Curtea de Apel Alba Iulia care prin decizia civila nr. 843/2002 pronuntata in dosar nr.850/2002 a respins recursul declarat in cauza.
            Ca urmare se poate retine ca exista autoritate de lucru judecat cu referire la urmatoarele aspecte: terenurile au fost preluate abuziv de statul roman de la numitul F. T. si fac obiectul masurilor reparatorii prevazute de L. 18/1991 conform art. 11 al.21 din L.18/1991, recunoscandu-se totodata numitului F. T., in calitate de succesor al proprietarului deposedat F. T., dreptul la masuri reparatorii conform legii speciale (C.F. Nr.559- in extenso, declaratia notariala autentificata sub nr. 6827/22.09.2005, certificat de nastere nr.l82865/1934, certificat de deces nr.565607/1953, scrisoare inregistrata la Primaria Municipiului Sibiu sub nr.9688/14.02.2006).
           Pentru reclamantul Z. M. s-au solicitat urmatoarele suprafete :
- Dupa Z. H. si I. strabunici paterni - suprafata de  46,87 ha.
- Dupa Z. I., M. si S., (fratii bunicului patern gr. IV) U. S. n. Z., F. A., n. Z., M. E., n. Z., G. M. n. Z.(surorile bunicului patern gradul IV) - suprafata de 173,56 ha.
- Dupa Z. T. si H. ( bunicii paterni) suprafata de 9, 9 ha.
- Dupa Z. MI. si S. (parintii reclamantului) suprafata de 2,78 ha
- Dupa L. M. - verisoara primara (nascuta Z., casatorita G. si recasatorita L.) suprafata de 4,67 ha.
- Dupa S. R. - verisoara primara (nascuta Z.) suprafata de 2,09 ha; Vocatia succesorala a numitului Z. M. fata de Z. H. si Z. I., strabunici paterni, Z. I., Z. M., Z. S., G. S. n. Z., F. A. n. Z., M.E. n. Z., G. M. n. Z.; Z. T. si H., Z. M. si S., L. M., S. R. se circumscrie dispozitiilor imperative ale art. 8 al. 2 din L. 128/1991 fiind vorba de antecesori de gradul 1,2,3 si maxim 4 la care legea civila ii recunoaste vocatia succesorala (f.291, 344,345-346, declaratiile notariale autentificate sub nr. 1555/02.10.2000; 6825/22.09.2005 si 2686/25.11.2005, Certificat de nastere nr.215693/1938, Certificat de deces nr.658871/1989, Certificat de mostenitor nr.623/1990, Extras militar eliberat in anul 1940 pe numele Z. M. fratele bunicului patern).
           Vocatia succesorala dupa numitul Z. M. este confirmata de certificatul de mostenitor depus la dosar si care a validat legatul universal care ne-a fost instituit. Existenta terenului preluat de la antecesorii nostri este confirmata fara dubii de situatia de carte funciara dovedita in dosar. Antecesorii au fost proprietari tabulari ai terenurilor preluate abuziv de statul roman (f.292,293,297,300,301,302,303,304,306,308,310,311,315,317,319-320,321, 322, 323 si urm. ).
          In dovedirea existentei terenurilor disponibile din care sa fie posibila reconstituirea dreptului de proprietate pretins s-au efectuat expertize, s-au depus la dosar inscrisuri (f.837, 973 si urm.).
              Parata Comisia Judeteana nu a facut opozitie fata de precizarea de actiune, atributiile revenind in primul rand Comisiei Locale, care a si formulat obiectiuni.
          Dincolo de nedovedirea calitatii de persoana indreptatita si a existentei dreptului de proprietate asupra cca. 300 ha., parata Comisie Locala sustine si faptul ca cererea reclamantilor nu poate fi primita deoarece s-ar depasi limita admisibila de 50 ha.
          Insa trebuie observat faptul ca aceasta limita este prevazuta de lege referitor nu la persoana care formuleaza cererea, respectiv la beneficiar, ci referitor la vechiul proprietar deposedat, care, cu alte cuvinte, isi poate recupera dreptul de proprietate preluat abuziv de stat doar in limita celor 50 de ha. ori, cererea formulata de Z. M. nu depaseste aceasta limita fata de niciunul dintre antecesorii la care face referire.
           Avand in vedere considerentele de fapt si de drept de mai sus, modul in care s-a precizat actiunea, imprejurarea ca nu s-a dovedit faptul ca pentru solutionarea cererii reclamantilor comisia locala a procedat potrivit art. 9 din Legea 18/1991, coroborat cu art. 11 al. 10 din HG 890/2005, iar comunicarea solutiei nu se poate dovedi ca fiind realizata potrivit art. 53 al. 1 din Legea nr. 18/1991, avand in vedere faptul ca potrivit art. 10 din HG 890/2005 coroborat cu art.9-14 din Legea nr. 18/1991 s-a facut dovada calitatii de persoane indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetelor de teren revendicate in proprietate si de care au fost deposedati abuziv de catre statul roman antecesorii lor, in aplicarea principiului reconstituirii pe vechile amplasamente – art. 14 din Legea nr. 18/1991, art. 10 din HG 890/2005, art. 2,10 din Legea 1/2000, instanta va admite actiunea civila formulata modificata si precizata de reclamantii H. V. C., H. L. A. si F. T., prin mandatar H. V. C., in contradictoriu cu paratii COMISIA JUDETEANA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR SIBIU, COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR SIBIU, va obliga paratele sa indeplineasca formalitatile necesare (punerea in posesie si emiterea titlului de proprietate) in vederea reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea numitului F. T., asupra suprafetei de 12,32 ha, dupa antecesorul F. T., va obliga paratele sa indeplineasca formalitatile necesare (punerea in posesie si emiterea titlului de proprietate) in vederea reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea numitului Z. M. :
- asupra suprafetei de 96,87 ha, dupa antecesorii Z. H. si Z. I., strabunici paterni,
- asupra suprafetei de 173,56 ha, dupa antecesorii Z. I., Z. M., Z.S., G. S. n. Z., F. A. n. Z., M. E. n. Z., G. M. n. Z.;
- asupra suprafetei de 67,9 ha, dupa antecesorii Z. T. si H.,
- asupra suprafetei de 2,78 ha, dupa antecesorii Z. M. si S.,
- asupra suprafetei de 4,67 ha, dupa antecesorii L. M.;
- asupra suprafetei de 2,09 ha, dupa antecesor S. R., in perimetrul identificat prin expertiza efectuata in cauza, parte integranta din prezenta sentinta, ca fiind teren liber.
In baza art. 246 c.p.civ. va lua act de renuntarea la judecata formulata de reclamantii H. V. C., H. L. A. si F. T., prin mandatar H. V. C., in contradictoriu cu SC ,,O. L.” SRL (f.799).
             Raportat la modul in care s-a precizat actiunea si fata de actele dosarului, instanta va respinge actiunea civila formulata de reclamantii H. V. C., H. L. A. si F. T., prin mandatar H. V.C., in contradictoriu cu INSTITUTUL DE STAT PENTRU TESTAREA SI INREGISTRAREA SOIURILOR BUCURESTI si cu MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE.
             Aflata in culpa procesuala, potrivit art. 276 c.p.civ., raportat la pozitia procesuala si la actele dosarului, parata COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR SIBIU va fi obligata la plata sumei de 2000 lei catre reclamant cu titlul de cheltuieli de judecata partiale, reprezentand onorariu expert– doar expertiza efectuata de expert ing. F. I. D., parte integranta din prezenta sentinta, vizeaza precizarea de actiune, celelalte expertize efectuate in cauza, nemaifiind utile raportat la modul in care se precizeaza actiunea de catre reclamanti. ”
          Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Comisia locala Sibiu si Comisia Judeteana Sibiu, pentru aplicarea legii fondului funciar.
             Recurenta Comisia Judeteana de fond funciar a solicitat modificarea in tot a acesteia, in sensul respingerii actiunii civile formulate de reclamanti, cu motivarea ca nu s-a respectat procedura speciala prev. de art. 53 din Legea 18/1991, potrivit careia instanta putea fi investita doar cu o plangere impotriva hotararii comisiei judetene, iar aceasta procedura este obligatorie. Reclamantii s-au adresat instantei inainte de solutionarea contestatiilor comisiei judetene, iar dupa ce s-a emis Hotararea nr. 475/2008 aceasta nu a fost atacata cu plangere. Al doilea motiv de recurs vizeaza nelegalitatea hotararii, motivata de neindeplinirea conditiilor prev. de legile fondului funciar cu privire la actele de proprietate si de stare civila care au stat la baza stabilirii dreptului de proprietate. Astfel, din cererile formulate nu rezulta suprafata de teren solicitata dupa fiecare antecesor, actele de proprietate nu dovedesc suprafata de teren detinuta in proprietate de fiecare antecesor in parte, din actele de stare civila nu rezulta gradele de rudenie ale intimatilor reclamanti cu antecesorii lor, declaratia notariala neavand calitatea de act de stare civila. In al treilea motiv de recurs se invoca faptul ca au fost incalcate dispozitiile art. 3 al.2 din legea 1/2000 cu privire la limita maxima de teren admisa pentru fiecare proprietar deposedat, respectiv s-a incalcat limita de 50 ha.
        Recurenta Comisia Locala de fond funciar Sibiu a solicitat de asemenea, respingerea actiunii reclamantilor, cu motivarea ca, in primul rand, reclamantii nu au formulat cerere de reconstituire pentru suprafata de 348 ha, ci pentru 1,1872 ha intravilan pt. F. T. si 32,3532 ha intravilan si 25,2576 ha extravilan pentru Z. M., suprafata totala fiind de 58,7 ha. In aceste conditii, instanta nu a verificat obiectul cererii inregistrate la comisia locala de fond funciar. De asemenea, instanta trebuia sa verifice daca s-a indeplinit procedura prealabila, privind contestatia adresata comisiei judetene, daca actiunea se indreapta impotriva hotararii comisiei judetene, trebuia sa verifice si sa solutioneze actiunea in raport cu obiectul cererii inregistrate la comisia locala de fond funciar si nu in raport cu solicitarile reclamantilor din cererea de chemare in judecata, care nu corespund cu cererile de la comisie. Pe de alta parte, reclamantii au solicitat teren intravilan, aspect care excede prevederilor legii 18/1991. Apoi, reclamantii nu au depus inscrisuri prin care sa probeze intinderea dreptului real pretins si calitatea de persoane indreptatite. Se invoca apoi motive de nelegalitate referitoare la amplasamentul suprafetei de 347,87 ha teren, identificat in expertiza efectuata in cauza, pentru ca expertul F. nu face decat sa inventarieze terenurile, fara a indica daca sunt sau nu ocupate, expertul nu suprapune harta topografica cu harta cadastrala si solele pe care le inventariaza, astfel ca nu rezulta vechiul amplasament. Reclamantilor le-au fost emise alte trei titluri de proprietate, iar reclamantul a folosit in prezenta cauza aceleasi carti funciare in baza carora a obtinut suprafetele de teren de cca. 100ha din titlurile deja emise.
       Intimatii H. V. C. si H. L. A. au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea ambelor recursuri, cu motivarea ca cele doua comisii nu pot invoca decat motive legate de atributiile fiecareia, respectiv comisia judeteana, cu privire la reconstituire, iar comisia locala cu privire la punerea in posesie. Se mai arata ca raportat la dec. civ. 1531/2001 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca terenurile care au apartinut lui F. T. au fost preluate abuziv de stat si ca F. T. este indreptatit la masuri reparatorii. De asemenea, se mai afirma ca s-a dovedi calitatea reclamantilor de persoane indreptatite la restituire si intinderea dreptului de proprietate al antecesorilor dupa care solicita reconstituirea.
       Analizand sentinta atacata prin prisma  motivelor de recurs, instanta retine urmatoarele:
       In ce priveste recursul declarat de Comisia Judeteana Sibiu de aplicare a legii fondului funciar:
       Primul motiv este neintemeiat. Astfel, retinem ca, desi reclamantii au urmat procedura administrativa, ei nu au primit raspuns la cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, motiv pentru care s-au adresat instantei, insa pe parcursul procesului a fost emisa Hot. Nr. 475/2008 a Comisiei Judetene, care, desi nu a fost atacata cu plangere separat, prin precizarea de actiune reclamantii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, fiind nemultumiti de respingerea acestei cereri de catre comisia judeteana, ceea ce poate fi interpretat ca o plangere, conform procedurii prev. de art. 53 din legea 18/1991.
    In ce priveste al doilea motiv de recurs, acesta este intemeiat. Din actele dosarului rezulta ca prin cererile formulate la comisia locala de fond funciar reclamantul F. T. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 1,1872 ha intravilan, suprafata pe care el a considerat-o echivalenta cu 12,3720 ha extravilan, invocand in acest sens art. 13 din legea 44/1994.
        In primul rand trebuie precizat ca legea 18/1991 nu are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor intravilane.
         Potrivit art. 8 din lege fac obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate acele terenuri care se gaseau in patrimoniul CAP, si numai in echivalent arabil. De asemenea, art. 10 din lege vorbeste despre terenuri agricole. Art. 36 din lege vorbeste despre terenuri intravilane, insa este vorba despre acele terenuri atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata constructiilor, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat, care trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, ori cele solicitate de reclamanti nu se incadreaza in textul de lege aratat.
         In al doilea rand, Legea 44/1994 invocata de reclamant se refera la drepturile veteranilor de razboi si nu fac in nici un fel echivalenta dintre teren intravilan si extravilan, cum eronat sustine reclamantul, care, recunoscand intr-o precizare (f.25) ca legislatia de fond funciar nu precizeaza nicaieri echivalentul intravilan/extravilan, isi echivaleaza dupa propria vointa, prin asemanare cu dispozitiile din legea 44/1994, 500 mp cu un hectar teren extravilan.  
        In ce priveste calitatea de persoana indreptatita la reconstituire a reclamantului F. T., retinem urmatoarele:
       Potrivit art. 8 din legea 18/1991 de prevederile acestei legi beneficiaza persoanele carora li s-a preluat in orice mod teren de catre stat si mostenitorii acestora. Potrivit art. 13 din lege, calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor, a hotararii judecatoresti sau prin orice alte probe din care sa rezulte acceptarea mostenirii, iar daca nu exista astfel de probe, mostenitorii sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii prin cererea adresata comisiei. Dar, pentru ca o persoana sa fie apta de a veni la mostenire, potrivit art. 69 si  77 din Legea 36/1995, trebuie facuta dovada raporturilor de rudenie cu acte de stare civila.
        La instanta de fond, prin cererea de chemare in judecata reclamantul F. T. a solicitat reconstituirea pentru o suprafata de 12,32 ha dupa bunicul matern F. T.. Reclamantul a inteles sa faca dovada de persoana indreptatita cu un certificat de deces(f.260) din care rezulta ca numitul F. T. este fiul lui F. T., si a decedat in Sibiu in anul 1953. Din acest act de stare civila nu rezulta ca F. T. a fost bunicul matern al reclamantului. S-au mai depus copiile a doua certificate de  nastere pentru doua persoane cu numele F. T., unul nascut in 1934, fiul lui G. si E., si altul nascut in 1935, fiul lui M. si T. Doar pentru ca in anul 2001 s-a emis reclamantului un titlu de proprietate dupa F. E., presupunem ca acesta este cel nascut in 1934, fiul lui G. si E. Dar mai departe nu s-a facut dovada legaturii de rudenie cu F. T.despre care reclamantul afirma si intr-o declaratie autentica,  pe proprie raspundere, ca ar fi bunicul sau matern. Prin cele trei acte de stare civila, singurele de altfel depuse in sustinerea cererii reclamantului F., nu se face dovada relatiei de rudenie a acestuia cu F. T., cum cu totul gresit sustine instanta de fond. Mai mult, instanta a retinut ca declaratia pe proprie raspundere constituie o proba in dovedirea relatiei de rudenie, si, implicit de persoana indreptatita, ori potrivit art.13 din legea 119/1996, dovada starii civile se face cu  actele intocmite in registrele de stare civila, precum si cu certificatele de stare civila eliberate pe baza acestora.
          Fata de dispozitiile legale mai sus aratate, constatam ca reclamantul F. nu a dovedit ca este persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate dupa numitul F.T.
         Pe de alta parte, nici dreptul de proprietate al presupusului antecesor nu este dovedit. Nu s-au depus decizii de expropriere, iar din copiile cartilor funciare depuse la dosar rezulta ca terenurile care s-au aflat in proprietatea numitului F. T. au fost instrainate altor persoane pana in anul 1934(f. 274-276), iar toate celelalte copii ale cartilor funciare, se refera la alte persoane, nicidecum la F. T. La fila 296 s-a depus o copie a CF 559, in care sub B35 terenul de sub A+36 s-a intabulat in favoarea unei persoane cu numele de F. S., cu privire la care, de asemenea, nu s-a facut dovada, in conditiile legii, ca reclamantul ar avea vreo relatie de rudenie. Alte dovezi ale dreptului de proprietate nu s-au adus.
      Reclamantul F. a mai sustinut ca inca o dovada a faptului ca este succesor al lui F. T. si ca este persoana indreptatita la reconstituire, este data de decizia civila nr. 1531/2011 a Tribunalului Sibiu, confirmata de dec. civ. 843/2002 a Curtii de apel Alba, sustinere insusita de instanta de fond, care afirma fara nici un temei, ca acele hotarari au stabilit cu autoritate de lucru judecat calitatea de succesor al proprietarului deposedat F. T. Sustinerea este intrutotul neintemeiata, intrucat din cuprinsul celor doua hotarari judecatoresti rezulta ca in favoarea lui F. T. s-a emis titlul de proprietate nr. 2001/1/17.01.2001, iar din titlu rezulta ca reconstituirea s-a facut dupa defuncta F. E., fara a exista vreo mentiune cu privire la F. T.(f.945, 950). De altfel, obiectul procesului solutionat prin cele doua hotarari judecatoresti invocate nu l-a constituit stabilirea dreptului de proprietate al lui F. T., acesta, impreuna cu Z. M. au fost intervenienti in acea cauza, iar cererile lor de interventie au fost respinse irevocabil.
      In aceste conditii, sub toate aspectele, gresit a constatat instanta de fond ca reclamantul F.T. a facut dovada dreptului de proprietate al presupusului sau bunic matern F. T. si a calitatii sale de persoana indreptatita la reconstituire.
    In ce il priveste pe reclamantul Z. M., nici acesta nu a facut dovada, nici a dreptului de proprietate, nici a calitatii de persoana indreptatita la reconstituire.
          Consideratiile expuse anterior cu privire la restituirea de teren intravilan si la echivalenta dintre suprafetele din intravilan si extravilan, le avem in vedere si in ce-l priveste pe reclamantul Z. M., astfel ca nu le vom reitera.
         De asemenea, si in ce priveste calitatea de persoana indreptatita, considerentele expuse anterior fata de reclamantul F., cu privire la art. 8 si 13 din legea 18/1991 si art. 69 si 77 din Legea 36/1995 a notarilor publici le avem in vedere si in cazul reclamantului Z. M., care nu a facut dovada cu acte de stare civila a rudeniei sale cu persoanele dupa care a solicitat reconstituirea.
        Mai retinem ca s-au depus la dosar copiile cartilor funciare, pentru terenurile pe care le revendica, din cuprinsul carora rezulta ca terenurile solicitate de acest reclamant au fost expropriate prin reforma agrara din 1945, respectiv prin legea 187/1945, de la mai multe persoane, despre care reclamantul afirma ca i-au fost rude: strabunici, bunic patern, frati si surori ale bunicului patern, veri primari. In cererea adresata comisiei locale reclamantul a indicat toate aceste rude, insa nu a facut nici o dovada cu privire la relatia de rudenie cu acestia. Arborele genealogic intocmit si depus la dosar de reclamant si declaratia pe proprie raspundere a acestuia, data in forma autentica, cu privire la gradele de rudenie, nu constituie dovada starii civile, care se face, asa cum am aratat si cu privire la reclamantul F., cu acte de stare civila, potrivit disp. legii 119/1996.
           In ce priveste vocatia succesorala dupa reclamantul Z. M. nu a fost niciodata contestata, acesta a decedat in timpul procesului, iar mostenitorii lui sunt reclamantii H.
           Instanta de fond, absolut fara nici un temei legal, arata ca dovada vocatiei succesorale a reclamantului Z. este dovedita cu urmatoarele: acte de stare civila de la f. 291 – este un certificat de mostenitor, nr. 623/1990, dupa mama sa Z. S., dupa care nu a formulat cerere de reconstituire; filele 344-346 – certificat de deces al reclamantului Z. M., testament in favoarea reclamantilor H., declaratia acestuia de acceptare a succesiunii; declaratii notariale nr. 1555/2000, 6825/2005 si 2686/2005 – sunt toate declaratii pe proprie raspundere date de reclamantul Z. M. ca este ruda cu cei inscrisi in cartea funciara si gradul de rudenie, copia certificatului de nastere nr. 215693/1938  al reclamantului Z. M., nascut la 6.05.1938; certificat de deces nr. 658871/1989 care atesta decesul mamei sale Z. S., decedata la 23.11.1989; extrasul militar eliberat in anul 1940(f. 331) – in care sunt enumerate proprietatile de la acea data ale maiorului M. Z. Asa cum am aratat, nici unul din aceste acte nu fac dovada ca reclamantul Z. M. este persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietatea dupa multitudinea de persoane cu care pretinde, dar nu dovedeste, ca este ruda pana la gr. IV pentru a beneficia de prev. art. 8 din legea 18/1991.
     Al treilea motiv din recursul comisiei judetene de fond funciar este neintemeiat, pentru ca, potrivit art. 3 al.2 din legea 1/2000 reconstituirea nu se poate face pentru o suprafata mai mare de 50 ha de proprietar deposedat. Daca reclamantii Z. ar fi dovedit ca sunt indreptatiti la reconstituire, ar fi putut beneficia de suprafete de maxim 50 ha, pentru fiecare proprietar deposedat, daca ar fi dovedit ca acestia, fiecare in parte, au fost proprietari pe astfel de suprafete si ca de la fiecare in parte au fost expropriate terenuri, in limita suprafetei de 50 ha pentru fiecare.
      Mai retinem, de asemenea, ca prin precizarea de actiune(f. 814) reclamantul Z. a cerut reconstituirea dreptului de proprietate si pt. suprafata de 2,78 ha, care a apartinut parintilor sai, Z. M. si S., insa prin cererea adresata comisiei locale nu a solicitat si aceasta, ci a afirmat ca Z. M. este fratele bunicului, iar Z. S. este sora tatalui sau(f.3), astfel ca este nelegala aceasta cerere, formulata pentru prima data in instanta, dupa 3 ani de la formularea actiunii.
      Cu privire la recursul declarat de parata Comisia Locala Sibiu de aplicare a legii fondului funciar, retinem urmatoarele.
       Reclamantul F. T. a cerut la comisia de fond funciar suprafata de 1,1872 ha in intravilan, iar la instanta a solicitat 12,3720 ha extravilan, insa aceasta este considerata de el ca fiind echivalenta cu cea solicitata la comisia locala, din intravilan, astfel ca nu se poate afirma ca a cerut la instanta mai mult decat la comisie.
        Reclamantul  Z. M. a solicitat prin cererea adresata comisiei locale de fond funciar Sibiu, reconstituirea pt. o suprafata de 32,3532 ha intravilan si 25,2576 ha extravilan. La instanta a solicitat 348,7896 ha. considerand, de asemenea, ca reprezinta echivalentul suprafetei de intravilan prin inmultirea suprafetei din intravilan cu 10, dupa un algoritm cunoscut doar de reclamant.
       Reconstituirea dreptului de proprietate se face, potrivit art. 9 din legea 18/1991, la cerere. Pentru diferenta dintre suprafetele solicitate la comisia locala si cele solicitate la instanta nu exista cerere de reconstituire, astfel ca intr-adevar, instanta nu are temei legal pentru reconstituirea unei suprafete mai mari decat aceea pentru care s-a formulat cerere la comisia locala, iar pe de alta parte, modalitatea de echivalare teren intravilan/extravilan excede oricaror dispozitii legale. De altfel, nu s-a facut dovada ca o asemenea suprafata de teren s-a aflat in intravilanul localitatii Sibiu.
     In ce priveste urmatorul motiv de recurs, ca instanta nu a verificat daca s-a indeplinit procedura prealabila privind contestatia adresata comisiei judetene, si daca s-a formulat plangere impotriva acesteia, retinem ca aceste motive exced sferei de atributii ale comisiei locale, si, de altfel, au fost analizate cu ocazia analizei recursului declarat de comisia judeteana.
    Motivul de recurs privind calitatea de persoane indreptatite a reclamantilor si cu privire la solicitarea de teren intravilan, au fost analizate pe larg in cadrul recursului formulat de comisia judeteana, motiv pentru care nu vom relua aceste considerente, ele fiind valabile si in cazul recursului comisiei locale.
      In ce priveste motivul de recurs referitor la amplasamentul suprafetei de teren de 347,87 ha in perimetrul identificat de expertiza efectuata in cauza, retinem ca acesta este intemeiat. Intr-adevar, prin expertiza efectuata de expert F. I. D., si insusita de instanta prin hotararea pronuntata, acesta a fost investit de instanta sa raspunda la un singur obiectiv, acela daca terenurile terenurilor identificate sub nr. tarla 86, 98, 100, 109, 113, 114 sunt libere sau au fost afectate de masuri reparatorii. Din concluziile acestui raport rezulta ca o mare parte din terenurile expertizate nu sunt libere, ci au fost puse in posesie si emise titluri de proprietate, iar altele sunt in patrimoniul A.D.S., aflate in curs de parcelare si intocmire a documentatiei de emitere a titlurilor de proprietate. Fara a tine seama de aceasta stare de fapt, instanta de fond, cu incalcarea prev. art.11 si 14 din legea 18/1991, potrivit carora reconstituirea se poate face pe vechile amplasamente doar daca nu au fost atribuite legal, altor persoane, a dispus obligarea celor doua comisii de fond funciar sa efectueze formalitatile necesare in vederea reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantilor pe amplasamentele identificate de expert ca fiind libere.
    Nu in ultimul rand trebuie sa aratam concluziile expertului topograf P. M., care in expertiza si in suplimentele la expertiza a aratat, pe de o parte, ca unele din terenurile solicitate de reclamanti au fost atribuite altor persoane, carora li s-au emis titluri de proprietate, alte terenuri sunt proprietatea Agentiei Domeniilor Statului si sunt destinate rezolvarii celorlalte cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, iar pe de alta parte, ca, mai mult, unele, cele din anexa 4, sunt proprietatea reclamantilor, pentru care acestia au primit titlurile de proprietate in anul 2001.
            Din copiile acestor titluri, depuse la dosar, rezulta ca reclamantului F. T. i s-a reconstituit prin titlul de proprietate nr. 2001/1/17.01.2001, dreptul de proprietate dupa defuncta F. E., pentru suprafata de 50 ha, iar reclamantului Z. M., prin titlul de proprietate nr. 2002/1/17.01.2001 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 42 ha dupa defuncta Z. H., dupa care reclamantul a solicitat reconstituirea si in prezenta cauza.
         Mai este de remarcat faptul ca instanta de fond a redactat sentinta reproducand  aproape cuvant de cuvant, pasaje intregi din sustinerile reclamantilor din concluziile scrise.
       Fata de toate aceste imprejurari s-a constatat ca sentinta atacata este total nelegala si netemeinica, motiv pentru care, potrivit art. 312 c.pr.civ. instanta a admis recursurile si a modificat in totalitate, in sensul respingerii actiunii reclamantilor.