Succesiune. Acceptare, prin formularea cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate

      
      Succesiune. Acceptare, prin formularea cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate
      
Constata ca prin sentinta civila nr. 1780/2008, pronuntata de Judecatoria Zarnesti a fost  admisa in parte  actiunea formulata de reclamantul N I impotriva paratilor T A, B E si P A si a fost admisa in parte cererea reconventionala formulata de paratele reclamante-reconventional T A,  B E si P A si-n consecinta:
S-a constatat ca reclamantul impreuna cu paratele  au calitatea de mostenitori legali dupa defunctul T A, fiecare in cota de ? parte.
S-a constatat ca masa succesorala ramasa dupa acest defunct se compune din imobilul inscris in TP nr. 33375/2003.
S-a dispus iesirea din indiviziune asupra imobilului sus mentionat, conform variantei I (fila 82 dosar) din raportul de expertiza topografica nr. 337203/2007.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate astfel dobandit in CF pe numele partilor asupra imobilului sus mentionat.
Au fost compensate cheltuielile de judecata.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut urmatoarele:
      In cauza sunt aplicabile dispozitiile  art. 8 alin. 3 din L 18/1991, potrivit carora stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin  eliberarea unui titlu de proprietate, care, potrivit art. 13 alin 3 din Legea nr. 18/1991, actualizata,  - se emite cu privire la suprafata de teren determinata pe numele tuturor mostenitorilor, urmand ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun -, acesta facand dovada deplina asupra dreptului de proprietate cat si asupra calitatii de mostenitor.
      Chiar daca paratele apreciaza ca  au vocatie  exclusiva la mostenirea defunctului  T A,  pentru dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilelor, obiect al legilor fondului funciar, legiuitorul a prevazut o singura conditie, si anume, formularea   unor  cereri, in acest sens fiind dispozitiile art. 13 alin.3 din Legea nr. 18/1991.
      Prin art. II din Legea nr. 167/1997 s-a urmarit asigurarea stabilitatii circuitului  civil prevazand-se ca prin aplicarea acelei noi reglementari nu se putea aduce „atingere in nici un fel titlurilor si altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data intocmirii lor”, TP in speta nefiind atacat de catre parate cu privire la calitatea de persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, a reclamantului , astfel ca acesta isi pastreaza valabilitatea.
      Potrivit art. 650 Cod procedura civila, succesiunea  se defera sau prin lege sau dupa vointa omului, prin testament, iar potrivit art.651 Cod procedura civila – succesiunile se deschid prin moarte, descendentii avand dreptul sa posede succesiunea din momentul mortii defunctilor.
           Instanta de fond a constatat ca partile din proces indeplinesc conditiile generale cerute pentru  a succede,  prevazute in art. 694, 650 Cod civil.
      Potrivit art. 728 Cod civil -  nimeni  nu poate fi obligat a ramane in indiviziune … - .
      Intrucat partile nu au ajuns la o intelegere cu privire la impartirea bunului , instanta a  facut aplicarea dispozitiilor art. 673 ind 5 Cod procedura civila,  la formarea loturilor tinand seama de criteriile aratate in  cuprinsul art.673 ind.9 Cod procedura civila.
      Tinand seama ca toti coproprietarii au solicitat partajul, instanta de fond a incuviintat proba cu expertiza topografica judiciara. Astfel, expertul a aratat ca terenul reprezinta de fapt doua loturi de teren extravilan, pasune, in zona B,  pentru formarea  loturilor s-a tinut cont de intelegerea dintre coproprietari, fiind necesare operatii de dezmembrare.
      Chiar daca martorii propusi de parate au declarat  ca nici mama reclamantului si nici reclamantul nu au folosit terenul in litigiu, aceasta stare de fapt nu are relevanta fata de obiectul pricinii, putand fi utila, eventual, in cadrul unui proces de dezbatere succesorala.
      Aceeasi concluzie o putem trage si din raspunsurile date de parti la interogatoriu.
      Asa fiind, instanta de fond a  admis actiunea si in parte cererea reconventionala,  tinand seama si de pozitia procesuala a paratilor.
      Impotriva acestei sentinte s-a declarat apel de apelanta T A, care a fost solutionat prin decizia civila nr. 21/2012, pronuntata de Tribunalul Brasov, in sensul respingerii acestuia si mentinerii sentintei atacate ca legala si temeinica.
      Pentru a pronunta aceasta decizie instanta a retinut urmatoarele:
      Instanta de fond a fost investita cu o cerere de constatare ca masa succesorala dupa defunctul T A se compune din terenul cuprins in titlul de proprietate 33375/2003, si nu putea analiza daca in masa succesorala sunt cuprinse si alte terenuri, contrar sustinerilor apelantelor.
      Acest petit a fost admis, asa cum a fost formulat, iar in apel nu se poate schimba obiectului litigiului, conform prevederilor art. 294 cod procedura civila.
      Astfel fiind, motivul de apel prin care s-a sustinut ca instanta de fond a retinut in mod gresit componenta masei succesoarele nu este intemeiat.
      Instanta de fond a retinut ca partile din prezentul litigiu sunt mostenitori legali dupa defunctul T A, in cota de ? parte fiecare.
      Aceasta constatare vizeaza terenul din titlul executoriu 33375/2003 deoarece in acest titlu sunt mentionati atat reclamantul cat si paratele ca avand calitate de mostenitori dupa defunctul T A.
      Retinandu-se tuturor calitatea de mostenitori legali cu cota de ? parte, este evident ca nu a fost retinuta calitatea apelantei T A de mostenitoare testamentara, astfel ca nu se poate retine ca instanta nu s-a pronuntat asupra acestui aspect.
      Cu privire la corectitudinea acestei solutii retinem urmatoarele:
      Apelanta parata T A a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, in calitate de mostenitoare a defunctului T A, indicand in cerere, cu titlu de mostenitori pe B E,  P A, N I si N M.
      Prin aceasta, apelanta parata a recunoscut calitatea de mostenitor a reclamantului N I.
      T A este bunicul reclamantului si tatal paratelor. Acesta a decedat la data de 21.01.1988.
      La dosar nu s-a depus certificat de mostenitor dupa defunctul T A care sa ateste ca apelanta T A a exprimat dreptul de optiune succesorala dupa acesta, in termen, din care sa rezulte ca aceasta a inteles sa dea eficienta testamentului lasat in favoarea sa de autorul comun al partilor.
      Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu are ca efect repunerea in termenul de optiune succesorala cu privire la acest teren, insa din cererea formulata nu rezulta ca aceasta a formulat cererea in calitate de mostenitor testamentar, ci de mostenitor legal.
      Optiunea succesorala este un act irevocabil. Mostenitorul care a exercitat dreptul de optiune succesorala nu mai poate reveni asupra alegerii facute.
      Prin cererea formulata in temeiul Legii 18/1991, apelanta T A a acceptat calitatea de mostenitor legal cu privire la acest teren, in cazul terenurilor ce constituie obiect al acestei legi optiunea fiind divizibila, si nu este indreptatita sa revina asupra alegerii facuta.
      Titlul de proprietate a fost emis in anul 2003, pe numele tuturor mostenitorilor legali si nu a fost contestat anterior formularii de catre reclamant a cererii de chemare in judecata inregistrata in prezentul dosar.
      Cererea de constatare a  nulitatii absolute a titlului de proprietate, formulata de apelanta T A, pana la solutionarea careia a fost suspendata solutionarea prezentului apel, a fost respinsa.
      Existand acest titlu de proprietate in care toate partile sunt mentionate drept mostenitori ai defunctului T A si ca beneficiare a dreptului de proprietate ce a apartinut acestuia, apararea formulata de parate in fata instantei de fond in sensul ca reclamantul nu are calitate de mostenitor nu poate fi primita.
      In calitate de mostenitori legali,  partilor li s-a stabilit corect cotele de proprietate deoarece paratele au calitatea de fiice ale defunctului, iar reclamantul este mostenitorul celei de a patra fiica, T M, casatorita N, decedata la data de 14.08.1985.
      Deoarece mama reclamantului a decedat inaintea tatalui sau, acesta a venit la mostenirea bunicului prin reprezentare, luand locul mamei sale.
      Instanta a analizat probele administrate si a retinut in mod corect ca prezentul litigiu nu este o dezbatere succesorala propriu zisa, deoarece in prezentul litigiu s-a stabilit intinderea cotei de proprietate a fiecarui proprietar din titlul de proprietate si s-a dispus iesirea din indiviziune.
      Faptul ca terenul in litigiu a fost folosit pana in prezent de catre parate nu este de natura a impiedica pe reclamant sa solicite partajarea terenului, deoarece o astfel de actiune este imprescriptibila.
      Criteriile prevazute de art. 673 ind. 9 cod procedura civila se refera la formarea si atribuirea loturilor, insa nu impun ca, in cazul in care unul din coproprietari nu foloseste nici o parte din imobilul supus partajarii,  acestuia sa nu ii fie atribuit nici un lot. Mai mult, ca prim criteriu de partajare este marimea cotei parti a fiecaruia, efectuarea investitiilor fiind mentionat ultimul din criteriile prevazute de lege, iar acestea nu au caracter limitativ.
      Instanta a manifestat rol activ, in limitele impuse de art. 129 cod procedura civila, fara insa a incalca principiul disponibilitatii, principiu care guverneaza procesul civil.
      Desi s-a sustinut de catre apelante ca nu s-a administrat de catre instanta de fond probatoriu necesar solutionarii cererii reconventionale, in apel nu s-a solicitat administrarea de noi probe.
      Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de recurenta T A, criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
      In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca astfel a fost incalcata vointa expresa a tatalui T A autorul mostenirii, materializata prin testamentul autentic din data de 15.06.1970, in care era prevazut expres ca se testeaza intreaga avere mobila si imobila ce se va gasi la decesul sau, fiicei sale T A, domiciliata la aceeasi adresa instituindu-o legatara universala. Pentru ca acesta sa produca efecte, este necesar a fi indeplinite urmatoarele conditii: testamentul sa nu fi fost revocat si mostenitorul sa fi acceptat succesiunea. Ambele conditii sunt indeplinite, intrucat testamentul nu a fost revocat, potrivit mentiunii de pe exemplarul original, in coltul din dreapta sus, iar acceptarea mostenirii de catre recurenta s-a facut in mod expres prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu.
      Instanta de apel in mod eronat a apreciat ca prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate s-a renuntat la beneficul testamentului, apreciind astfel prin adaugare la lege, ca cererea a fost facuta in calitate de mostenitor legal. Se mai arata ca nu putea sa depuna certificat de mostenitor dupa autorul sau, intrucat nu a existat nicio dezbatere succesorala in acest sens, iar odata cu aparitia legii 18/1991, recurenta se considera repusa de drept in termenul de acceptare a succesiunii prin cererea adresata comisiei locale de fond funciar.
      Recurenta mai arata ca nu avea niciun motiv sa depuna odata cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate si testamentul in discutie atata timp cat Comisiile de reconstituire a dreptului de proprietate nu au atributii privind dezbaterea succesorala.
      In concluzie se arata de catre recurenta, ca ne aflam in prezenta unei devolutiuni testamentare si in calitate de legatara universala, este indreptatita sa dobandeasca in proprietate intregul imobil – teren, care a apartinut tatalui sau.
      Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate instanta apreciaza ca recursul nu este intemeiat si in consecinta va fi respins iar decizia atacata va fi mentinuta ca legala si temeinica, in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:
      Problema care se pune in prezenta speta, este aceea daca ne aflam in prezenta unei mosteniri testamentare sau a unei mosteniri legale.
      Rezolvarea data de instantele de fond si apel, este una corecta, acestea pronuntand solutii legale si temeinice, la adapost de orice critici si aplicand in mod judicios textele de lege incidente in cauza.
      Astfel, se poate constata din cererea adresata de recurenta catre Comisia Locala pentru aplicarea Legii nr. 18/1990 Z, ca solicitarea pentru reconstituirea terenului,  a fost facuta de recurenta T A, in nune propriu si in numele celorlalti mostenitori, B E, P A, N I si N M.(fila 99 din dosarul de apel).
      Titlul de proprietate in discutie s-a emis pe numele tuturor mostenitorilor, mai putin pe numele numitului N M, care nu este parte in prezentul proces.
      Impotriva acestui titlu de proprietate s-a purtat separat un proces, cu nr. de dosar, 3139/338/2010 al Judecatoriei Zarnesti, a carui solutionare,  a determinat  suspendarea prezentei cauze.
      Prin decizia civila nr. 988/2011, pronuntata de Tribunalul Brasov, in acel dosar, a fost admis recursul declarat de recurentul N I impotriva sentintei civile 690/2011 a Judecatoriei Zarnesti si a fost respinsa cererea formulata de reclamanta T A in contradictoriu cu paratii N I si Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate B.
      In esenta s-a retinut cu putere de lucru judecat, ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulata de prezenta recurenta, s-a intemeiat pe prezumtia mandatului tacit al celorlalti mostenitori, inclusiv a mostenitorului T I si „cata vreme in cerere a fost mentionat ca mostenitor si paratul nepot de sora, respectiv de fiica predecedata, la rubrica aferenta altor mostenitori, a recunoscut si acestuia calitatea de mostenitor dupa defunctul T A. Aceasta inseamna ca, T A, nu a inteles sa se prevaleze de testamentul autentificat sub nr. 5831/15.06.1970 prin care a fost instituita legatara universala de catre tatal sau, avand reprezentarea ca formuleaza cererea si in numele acestor comostenitori, imprejurare dovedita si de atitudinea acesteia anterior si ulterior emiterii titlului de proprietate, precum si de starea de fapt, mai sus descrisa”.
      Prin urmare instantele de judecata, au analizat aceasta chestiune, care a intrat de altfel,  in puterea lucrului judecat si asupra careia nu mai poate fi purtata o alta judecata.
      Renuntarea la beneficiul testamentului, este evidenta, atata timp cat recurenta din prezenta cauza, avea posibilitatea sa faca cerere in nume propriu, si sa se prevaleze de dispozitiile testamentare, lucru pe care nu l-a facut. Este adevarat ca legea 18/1990, a repus toate partile  in termenul de acceptare a succesiunii, insa nimic nu o impiedica pe acesta, sa faca cerere numai in numele sau prin excluderea celorlalti mostenitori. Mentionandu-i si pe  ceilalti  mostenitori, in mod evident a recunoscut si acestora drepturile succesorale si in consecinta titlul de proprietate a fost emis in mod legal pe numele tuturor mostenitorilor. Asadar ne aflam in prezenta unei devolutiuni succesorale legale si nu testamentare, cum de altfel s-a retinu cu putere de lucru judecat si prin decizia civila sus amintita.
      Asa fiind criticile din recurs nu sunt intemeiate si in consecinta vor fi respinse iar decizia pronuntata in apel va fi mentinuta ca legala si temeinica, in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila urmand ca in baza dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila partea recurenta sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata in recurs.


            Decizia civila nr. 827/R/20 aprilie 2012 red. N.G.