LEGEA NR.10/2001. REGULI APLICABILE IN PRIVINTA DOVEDIRII DREPTULUI DE PROPRIETATE AL PERSOANEI INDREPTATITA A SOLICITA RESTITUIREA IMOBILELOR.

LEGEA NR.10/2001. REGULI APLICABILE IN PRIVINTA
DOVEDIRII DREPTULUI DE PROPRIETATE AL
PERSOANEI INDREPTATITA A SOLICITA RESTITUIREA
IMOBILELOR.
 
   Art.22 din Legea nr.10/2001

         Potrivit art.22 din Legea nr.10/2001, "actele doveditoare
ale dreptului de proprietate, precum si in cazul mostenitorilor, cele
care atesta aceasta calitate vor fi depuse ca anexe la notificare _".
         Deoarece textul citat nu contine prevederi speciale in
privinta dovedirii dreptului de proprietate al persoanei indreptatite
asupra imobilelor solicitate si, eventual, a calitatii sale de
mostenitor al fostului ori adevaratului proprietar, inseamna ca sunt
aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele intalnite in
materia actiunii in revendicare imobiliara.

         (Decizia civila nr.364/A din 18 octombrie 2007, pronuntata
de Curtea de Apel Pitesti - Sectia civila pentru cauze privind conflicte de
munca si asigurari sociale si pentru cauze cu minori si de familie).
         
         Prin actiunea inregistrata la data de 24 iulie 2006, D.C.C. a
formulat contestatie impotriva dispozitiei nr.2202/2006 emisa de
Primarul Municipiului Pitesti prin care a solicitat, in temeiul Legii
nr.10/2001, restituirea in natura a imobilului situat in Pitesti, B-dul 
Eroilor, nr.43, iar, in caz  contrar, sa i se acorde despagubiri banesti in 
echivalent.
         Contestatorul a aratat ca este unicul mostenitor al defunctilor
D.I.C.  si D.E.-E., iar autoarea sa,  a fost  expropriata  prin deciziunea de
expropriere nr.15/1943 a Curtii de Apel Bucuresti, cu suprafata de 396
m.p., ramanandu-i in proprietate in anul  1943 suprafata de 4390 mp.
         Din acest teren i s-a atribuit 2490 m,p. si i s-a eliberat titlu de
proprietate, iar diferenta de 1900 m.p. a solicitat-o in temeiul Legilor
nr.10/2001 si nr.247/2005.
         Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.165 din17 mai 2007,
a admis contestatia, a anulat dispozitia nr.2202/2006 emisa de Primarul
Municipiului P. si a dispus restituirea in natura a imobilului situat in
Pitesti, B-dul Eroilor, nr.43, compus din teren de 1900 m.p.
         Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut  urmatoarele:
         Contestatorul este unicul mostenitor al defunctilor D.I.C. si
D. E. E. si persoana indreptatita la reconstituire.
         Prin decizia de expropriere nr.15/08.12.1943 a Curtii de Apel
Bucuresti  a fost expropriata  suprafata de 396 m.p., ramanandu-i in
proprietate 4390 m.p. la nivelul anului 1943, suprafata care, desi nu a
facut obiectul exproprierii, a fost preluata abuziv de stat, fara a primi in
schimb nici o despagubire.
         Din  totalul de 4390 m.p. i-a fost reconstituit deja dreptul de
proprietate pentru 2490 m.p. si diferenta de 1900 m.p. a solicitat-o
printr-o notificare in temeiul Legii nr.10/2001, iar prin dispozitia
nr.2202/2006 ce a fost contestata i-a fost respinsa cererea formulata, pe
motiv ca petentul nu a depus acte de proprietate pentru acest teren si ca
terenul in litigiu se afla in proprietatea altor persoane.
         Din cuprinsul raportului de expertiza efectuat in cauza a
rezultat ca terenul in litigiu de 1900 m.p. este in circuitul civil,  nu face
parte din domeniul public sau privat al acestuia, fapt ce rezulta din
arhivele Primariei Pitesti ce au fost avute in vedere de expert, nu este
afectata suprafata in litigiu de constructii sau lucrari de utilitate publica.
         Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal,
Primarul Municipiului P., invocand urmatoarele:
         Comisia Locala de aplicare a Legii nr.10/2001 a hotarat, in
mod intemeiat, respingerea cererii avand in vedere faptul ca  petentul nu
prezentat acte de proprietate  pentru terenul solicitat.  Se mai sustine ca
in cauza a fost administrata si proba cu expertiza tehnica de specialitate,
din cuprinsul careia rezulta ca a fost identificata suprafata de teren de
4390 m.p., constatandu-se ca aceasta suprafata de teren se afla in circuitul
civil in proprietatea mai multor persoane fizice si juridice.
         Se mentioneaza ca aceste gospodarii au fost edificate pe
terenul sus-mentionat inainte de anul 1990, an de referinta pentru
aplicarea legilor proprietatii, iar in zona respectiva nu au fost aplicate
decrete de expropriere.
         Instanta de fond, in mod gresit, a retinut ca terenul in
suprafata de 1900 m.p. se afla in circuitul civil si poate fi restituit,
intrucat, asa cum reiese si din motivarea sentintei civile atacate, nu a facut
nici o precizare cu privire la localizarea terenului respectiv, limitandu-se
la un singur aspect, respectiv faptul ca terenul nu se afla in domeniul
public si nici in cel privat al statului si pe cale de consecinta poate fi
restitui, nementionandu-se insa nici amplasamentul, nici eventualele
vecinatati si de asemenea netinand cont nici de actele de proprietate
depuse la dosar ale persoanelor care detin acele terenuri.
         In motivarea hotararii instantei de fond,  nu s-a putut,  sa se 
indice clar limitele amplasamentului restituit reclamantului.
         Or, in aceste conditii in care instanta de fond a trecut in mod
cu totul nejustificat peste actele de proprietate ale persoanelor care detin
terenuri pe acest amplasament solicitat si de reclamant si, de asemenea,
avand in vedere faptul ca terenul atribuit reclamantului nu poate fi
practic identificat si nici delimitat, ci doar se face referire la faptul ca
reclamantul este indreptatit la restituirea unei suprafete de 1900 m.p. pe
vechiul amplasament, se apreciaza ca in mod netemeinic si nelegal
instanta de fond a pronuntat sentinta atacata.
         Se solicita admiterea apelului, desfiintarea in totalitate a
solutiei instantei de fond, in sensul respingerii actiunii si mentinerii
Dispozitiei Primarului Municipiului P. nr.2202/2006.
         Apelul este fondat.
         Legea nr.10/2001 nu contine prevederi speciale in privinta
dovedirii dreptului de proprietate al persoanei indreptatita a cere
restituirea imobilelor, fiind  aplicabile regulile de drept comun, respective
cele intalnite in materia actiunii in revendicare imobiliara. Dupa
efectuarea procedurii prealabile prevazuta de Legea nr.10/2001,
reclamantul s-a adresat instantei de judecata pentru a se dispune
restituirea in natura a unui imobil teren in suprafata de 1900 m.p. care a
apartinut in proprietate autoarei  sale  - si pe care o succede ca unic
mostenitor.
         In dovedirea actiunii reclamantul a depus la dosar o copie a
deciziunii de expropriere nr. 15 din 8 decembrie 1943, in care se
mentioneaza ca autoarea sa a fost expropriata cu suprafata de 394 m.p.,
ramanandu-i o suprafata in proprietate de 4390 m.p.
         Potrivit art.22 din Legea nr.10/2001, "actele doveditoare ale
dreptului de proprietate, precum si in cazul mostenitorilor, cele care
atesta aceasta calitate vor fi depuse ca anexe la notificare _".
         Deoarece textul citat nu contine prevederi speciale in privinta
dovedirii dreptului de proprietate al persoanei indreptatite asupra
imobilelor solicitate si, eventual, a calitatii sale de mostenitor al fostului
ori adevaratului proprietar, inseamna ca sunt aplicabile regulile de drept
comun, respectiv cele intalnite in materia actiunii in revendicare
imobiliara.
         Intrucat textul vorbeste de “actele doveditoare ale dreptului
de proprietate", prin acestea se inteleg inscrisurile constatatoare ale unui
act juridic civil, jurisdictional sau administrativ cu efect constitutiv,
translativ sau declarativ de proprietate si care genereaza o prezumtie
relativa de proprietate in favoarea persoanei care il invoca. Astfel,
constituie titluri de proprietate: actele juridice translative precum
vanzarea-cumpararea, schimbul, donatia, contractul de intretinere, etc.;
actele juridice declarative, ca imparteala judiciara sau tranzactia; hotararile
judecatoresti de partaj, de constatare a uzucapiunii imobiliare (acte
jurisdictionale declarative), ordonantele de adjudecare, hotararile
judecatoresti prin care este suplinit consimtamantul debitorului obligatiei
de a incheia un contract etc.
         Din aceasta perspectiva, deciziunea  de expropriere depusa de
reclamant nu reprezinta in sensul legii “act doveditor al dreptului de
proprietate",  pentru terenul neexpropriat, care nu a facut obiectul
analizei in cauza respectiva.  Se  atesta o simpla situatie  de fapt, respectiv
suprafata ramasa dupa expropriere   in urma masuratorilor, fara insa a se
analiza dreptul de proprietate, care de altfel este retinut prin deciziunea 
mentionata ca fiind aparent.  Desigur, inscrisul exhibat de reclamant
poate fi folosit in completarea probatoriului in masura in care se
intregeste cu inscrisuri originale (titluri de proprietate), dar aceasta
deciziune de expropriere, nu poate avea forta probanta a actelor juridice
enuntate,  mai sus.
         Expertiza efectuata in cauza a evidentiat faptul ca intreaga
suprafata revendicata de intimat este in proprietatea unor persoane fizice,
care au dobandit terenurile in anii 1954, 1956 si 1959, prin cumparare de
la alte persoane fizice.  Astfel  N.I.L., a cumparat in anul 1956 suprafata
de 700 mp, de la vanzatorul  A.I. care la randul sau a dobandit acelasi
teren prin cumparare de la o alta persoana fizica in anul 1947.( fila 29
fond). In inscrisul de la fila 31 se mentioneaza ca suprafata de 280 mp. a
fost instrainata de sotii  G.  in anul 1959, familiei  S.. Vanzatorii au 
cumparat  terenul  in anul 1956 iar autorii lor l-au dobandit in timpul
casatoriei  prin actul de vanzare-cumparare din  anul 1933, anterior
exproprierii autoarei reclamantului.
         Cealalta suprafata de 866 mp, ce a fost restituita
reclamantului  a fost dobandita prin cumparare in anul 1957 de N.H. , 
de la numitii M.,  proprietari ai ternului  de peste 30 ani, pe care l-au
dobandit  prin mostenire de la autoarea lor.
         Este cert ca terenurile ce au fost restituite reclamantului nu
au fost preluate abuziv de stat, de la autoarea acestuia, deoarece aceste
terenuri au apartinut altor persoane, astfel ca in mod gresit prima instanta
a admis contestatia reclamantului, care nu a reusit sa faca dovada
dreptului de proprietate in conditiile art. 22 din Legea nr.10/2001, cu atat
mai mult cu cat a rezultat clar din concluziile raportului de expertiza ca
suprafata solicitata este in proprietatea unor persoane fizice.
Fata de aceste considerente, apelul paratei a fost privit ca fondat si,
urmare a admiterii lui potrivit dispozitiilor art.296 Cod procedura civila, a
fost schimbata  sentinta atacata in sensul  respingerii contestatiei.