Teren proprietate privata a statului. Procedura de concesionare initiata de agentia domeniilor statului. Excluderea competentei instantelor de contencios administrativ.

Teren proprietate privata a statului. Procedura de concesionare initiata de
agentia domeniilor statului. Excluderea competentei instantelor de
contencios administrativ.
Art. 4 din Legea nr. 268/2001,
Art. 2 din H.G. nr. 626/2001

      Agentia Domeniului Statului nu se comporta ca o autoritate publica in
raporturile cu celelalte subiecte de drept pentru concesionarea terenurilor
aflate in domeniul privat al statului ci doar ca mandatar al statului, in
numele caruia actioneaza pentru exercitarea drepturilor ce decurg din
calitatea de actionar la societatile comerciale. Coroborand  dispozitiile din
cele doua acte normative  referitoare la atributiile ADS(art. 4 alin. 2 din
Legea nr. 268/2001, art. 2 din H.G. nr. 6266/2001) cu definitia data acesteia,
ca fiind institutie cu caracter financiar si comercial, rezulta indubitabil ca,
pentru ipoteza data, cenzura actelor cade in competenta instantelor de drept
comercial,  nu ale celor de contencios administrativ. Raporturile dintre parti
sunt incluse in sfera dreptului privat si nicidecum in  sfera dreptului public,
pentru a fi aplicabile dispozitiile Legii nr.554/2004.
      (Decizia nr. 1027/21 octombrie 2009)

      Prin sentinta nr.564/CAF din 14 aprilie 2009 Tribunalul Valcea - Sectia
comerciala si contencios administrativ si fiscal  a admis actiunea formulata de
reclamanta  C.S.M.C.V. in contradictoriu cu Agentia Domeniilor Statului,  a anulat
actele administrative: procesul-verbal preliminar din data de 17.09.2008, decizia nr.4
din 22.09.2008, procesul verbal nr.4 din 22.09.2008 si procesul verbal de adjudecare
din 26.09.2008.
      Prin aceeasi sentinta a respins cererea de obligare a paratului sa reia
procedura de licitare prin concesionarea terenului, obligand-o pe parata sa restituie
reclamantei suma de 6785,19 lei garantie si 2380 lei valoarea caietului de licitatie,
precum si sa-i plateasca suma de 4,3 lei ron cheltuieli de judecata.
      Pentru a se pronunta in sensul celor de mai sus,  instanta a retinut ca in data
de 08.08.2008 intr-un cotidian national si in altul local a fost publicat anuntul de
concesionare a terenului cu destinatie agricola aflat in exploatarea SC A SA RM
VALCEA, prin metoda licitatiei cu strigare la sediul paratei, termenul depunerii
documentelor de participare la licitatie si data deschiderii documentelor de
participare fiind 17.09.2008, ora 9.00..
      Reclamanta, in termen, a cumparat caietul de sarcini, a depus garantia de
participare precum si documentele de participare solicitate de initiatorul licitatiei, in
speta parata, insa a fost eliminata de la licitatie cu motivarea ca nu s-a prezentat la
ora fixata in anunt..
          In contextul celor aratate, instanta a retinut ca potrivit pct.2.7 din caietul de
sarcini, neprezentarea ofertantilor la ora si data prevazuta in anuntul publicitar
conduce la eliminarea acestora de la licitatie, insa art.12 din Legea nr.219/2008
privind regimul concesiunilor reglementeaza principiile care stau la baza selectarii
ofertantilor si a incheierii contractelor de concesiune,  astfel ca masura impusa de
autoritatea publica prin caietul de sarcini nu era nici necesara, nici corespunzatoare
naturii contractului, tinand seama ca licitatia publica prin natura ei reprezinta o
procedura care se succede in timp, presupunand scurgerea unei perioade de timp
pentru realizarea etapelor necesare ale acesteia.
      Doar NOTA IV din caietul de sarcini, care nu impune prezentarea la o
anumita ora, corespunde principiului proportionalitatii, pentru ca prezenta
obligatorie a ofertantului priveste numai operatiunile care sunt strict in sarcina sa,
respectiv ofertarea redeventei in conditii de concurenta prin strigare.
      Prin urmare, eliminarea reclamantei a fost apreciata ca nelegala, in conditiile
in care contravine principiilor legale enuntate mai sus.
      Mai mult, prima instanta a constatat ca reprezentantul legal a fost prezent la
sediul paratei in data de 17.09.2008 ora 8.57, asa cum rezulta din ordinul de
deplasare certificat chiar de parata prin semnatura si stampila ( fila 27 dosar ).
      S-a mai retinut ca nu exista nici o dovada ca parata a anuntat ofertantilor
locul unde se afla comisia de licitatie in cadrul sediului, fiind deci in culpa si sub
acest aspect, iar eliminarea reclamantei dupa un criteriu formal a condus la
incalcarea liberei concurente, in conditiile in care adjudecatoarea nu a avut cu cine
concura, celalalt ofertant neoferind redeventa minima din caietul de sarcini despre
care a avut cunostinta inainte de inscrierea la licitatia publica cu strigare.
      In schimb, s-a apreciat ca petitul 5 din actiune este neintemeiat, deoarece
conform art. 6 din Legea nr.219/1998 si art. 18 din Legea nr. 268/2001, reluarea
procedurii de concesionare a terenului in litigiu ramane  la latitudinea sa .
      Impotriva sentintei, in termen legal a formulat recurs parata Agentia
Domeniilor Statului, care a sustinut ca:
      1.-  in mod gresit a fost respinsa exceptia necompetentei teritoriale si
functionale a Tribunalului Valcea - sectia comerciala si contencios administrativ
fiscal, pentru ca, potrivit art.5 Cod pr.civila, cererea se face la instanta domiciliului
paratului. Cum, art.4 din Legea nr.268/2001 defineste Agentia Domeniului Statului
ca fiind o institutie publica, cu caracter comercial si financiar, ce intra in raporturi 
de drept comercial cu persoane fizice sau juridice prin incheierea de contracte
pentru exploatarea eficienta a terenurilor aflate in patrimoniu -  terenul in cauza
facand parte din domeniul privat al statului -,  cauza are caracter comercial, fiindu-i
aplicabile dispozitiile dreptului comun ce impun declinarea competentei in favoarea
Tribunalului Bucuresti - sectia comerciala.
      2.- gresit a fost respinsa exceptia necompetentei materiale a instantei,  pentru
ca daca s-ar fi retinut ca litigiul are caracterul unei actiuni in contencios
administrativ, cauza trebuia declinata in favoarea Curtii de Apel Pitesti - Sectia de
contencios administrativ si fiscal, in temeiul art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, dat
fiind faptul ca  parata este o institutie publica centrala, aspect retinut chiar si de
catre instanta de fond.
      3.- gresit a fost respinsa exceptia lipsei plangerii prealabile, reglementata de
art.7 din Legea nr.554/2004;
      4.-  solutia instantei de fond s-a intemeiat pe disp.Legii nr.219/1998, care
este abrogata  din data de 30.06.2006;
      5.-  hotararea este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii (art.304 pct.9
Cod pr.civila), pentru ca Legea nr.268/2001 si HG nr.626/2001 constituie cadrul
legal special incident activitatii paratei pentru concesionarea terenurilor cu destinatie
agricola din domeniul privat al statului, nefiind aplicabile disp.OUG nr.54/2006 sau
ale  Legii nr.219/1998, intrucat acestea privesc strict regimul  contractelor de
concesiune de bunuri proprietate publica, din a carei sfera nu face parte terenul in
litigiu. Or, relevante erau  prevederile din caietul de sarcini, care prevedeau
eliminarea ofertantilor care nu     s-au prezentat la ora si data stabilita, motiv pentru
care excluderea reclamantului de la licitatie a fost legala si temeinica, cu atat mai
mult cu cat neprezentarea la ora fixata a fost consemnata in procesul preliminar
nr.15778/17.09.2008, iar mentiunea din ordinul de deplasare apartine
reprezentantului reclamantei.
      La data de 21 octombrie 2009, pentru cand a fost amanata pronuntarea, 
intimata - reclamanta a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea
recursului ca nefondat,  sustinand in esenta ca actele in speta nu sunt comerciale, ca
recurenta nu este autoritate publica centrala, ca in speta nu era nevoie sa se
formuleze plangere prealabila, iar prima instanta a dat o corecta rezolvare litigiului.
      Examinand sentinta, cu prioritate, prin prisma motivelor de recurs ce vizeaza
exceptia de necompetenta a Tribunalului Valcea - sectia comerciala si  contencios
administrativ fiscal (motiv incadrat in disp.art.304 pct.3 Cod pr.civila),  Curtea
constata urmatoarele:
      Initial, actul normativ care reglementa regimul concesiunilor,  care avea in
vedere atat bunuri proprietate publica cat si proprietate privata a statului, judetului,
orasului sau comunei, a fost Legea nr.219/1998,  abrogata insa anterior promovarii
actiunii, prin OUG nr.34/2006,  privind atribuirea contractelor de achizitie publica,
a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de
servicii.
      In privinta celorlalte contracte de concesiune de bunuri proprietate publica (
altele decat cele prevazute de OUG nr.34/2006) este aplicabil un alt act normativ:
OUG nr.54/2006.
          In speta, asa cum rezulta din anuntul de participare din 8.08.2008 publicat in
Romania Libera si Curierul de Valcea, ca si din caietul de sarcini privind
concesionarea suprafetei de teren de 590,14 ha, terenul in cauza se afla in domeniul
privat al statului, ci nu in domeniul public pentru a-i fi aplicabile,  dupa caz,
dispozitiile OUG nr.34/2006 sau OUG nr.54/2006 ( retinandu-se ca Legea
nr.219/2008 era abrogata deja prin OUG nr.34/2006, astfel incat in mod nelegal s-
a facut trimitere de catre prima instanta la acest act normativ). Fiind vorba despre
un teren aflat in domeniul privat al statului, in speta erau incidente dispozitiile Legii
nr.268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare
terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea
Agentiei Domeniilor Statului si ale HG nr.626/2001 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001. Or, art.4 din Legea nr.268/2001
defineste Agentia Domeniilor Statului ca fiind institutie de interes public cu
personalitate juridica, cu caracter financiar si comercial,  finantata din surse extra
bugetare, in subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, avand ca
atributii, printre altele: exercitarea in numele statului a prerogativelor dreptului de
proprietate asupra terenurilor cu destinatie agricola apartinand domeniului privat al
statului, gestionarea si exploatarea eficienta a patrimoniului de stat, al carui
proprietar mandatat este, concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinatie
agricola apartinand domeniului public sau privat al statului, aflate in exploatarea
societatilor nationale, a institutelor si statiunilor de cercetare si productie agricola si
a unitatilor de invatamant agricol si silvic. Si in art.2 din HG nr.626/2001 se reiau
dispozitiile privitoare la calitatea de mandatar al ADS, ceea ce conduce la concluzia
ca aceasta institutie actioneaza in numele statului,  pentru exercitarea prerogativelor
de actionar al statului la societatile comerciale.
Agentia Domeniului Statului nu actioneaza ca o autoritate publica in
raporturile cu celelalte subiecte de drept pentru concesionarea terenurilor aflate in
domeniul privat al statului ci doar ca mandatar al statului, in numele caruia
actioneaza pentru exercitarea drepturilor ce decurg din calitatea de actionar la
societatile comerciale. Coroborand  dispozitiile din cele doua acte normative 
referitoare la atributiile ADS cu definitia data acesteia, ca fiind institutie cu caracter
financiar si comercial, rezulta indubitabil ca, pentru ipoteza data, cenzura actelor
cade in competenta instantelor de drept comercial,  nu ale celor de contencios
administrativ.
Raporturile dintre parti sunt incluse in sfera dreptului privat si nicidecum in 
sfera dreptului public, pentru a fi aplicabile dispozitiile Legii nr.554/2004.
Drept urmare, competenta este stabilita potrivit dreptului comun, in speta
impunandu-se  declinarea competentei  in favoarea Tribunalului Bucuresti - sectia
comerciala, data fiind natura litigiului si valoarea obiectului acestuia, de 145418,75
lei        - calculat dupa prevederile cap.4  (4.1), cap.5 (5.1.6.),  dupa formula 21 kg. x
0,5867 lei/kg x 590,14 ha x 20 ani.
Sintetizand considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea, a admis
recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre competenta solutionare la Tribunalul
Bucuresti - sectia comerciala, in a carui raza teritoriala isi are sediul parata,     
observandu-se faptul ca s-a invocat aceasta exceptie la primul termen de judecata de
la fond.