Constata ca, prin actiunea
inregistrata la 6 iulie 2006, reclamantul A.P. a chemat
in judecata pe paratii Primarul Comunei Buzau, Consiliul
Local Buzau, Municipiul Buzau si SC P.S. SRL pentru a se
constata nulitatea absoluta a autorizatiei de
constructie nr.37/25.02.2003 si a se dispune suspendarea
efectelor acestui act administrativ, pana la
solutionarea actiunii de fond.
La 29 martie 2007, Tribunalul Buzau a admis
exceptia de litispendenta si a dispus trimiterea cauzei
spre solutionare la Tribunalul Arges - Sectia civila -
Completul specializat in contencios administrativ si
fiscal, retinandu-se ca pricina - ce se afla pe rolul
acestei instante in dosarul nr.2506/46/2006 - in urma
stramutarii ei prin incheierea nr.2085/2004 a Inaltei
Curti de Casatie si Justitie are acelasi obiect ca cea
de fata, aceeasi cauza si aceleasi parti, fiind
intrunite cerintele art.163 alin.3 Cod procedura civila.
Prin incheierea din 25 martie 2009,
Tribunalul Buzau a constatat ca dosarul inca nu a fost
trimis Tribunalului Arges, a dispus scoaterea lui de pe
rol si inaintarea la aceasta instanta.
Astfel investit Tribunalul Arges a pronuntat
sentinta civila nr.220/CA/2009 prin care a declinat
competenta de solutionare in favoarea Tribunalului
Buzau, retinand, pe de o parte, ca pricina la care urma
sa fie reunita cauza pentru litispendenta a fost deja
solutionata irevocabil, iar pe de alta parte, ca nu
exista indeplinite conditiile de litispendenta.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs
SC P.S. SRL, invocand dispozitiile art.312 alin.5 Cod
procedura civila si sustinand in esenta urmatoarele:
- dupa ce s-a admis exceptia de
litispendenta dosarul nu a fost inaintat de indata
Tribunalului Arges datorita unor incidente procedurale,
ceea ce a facut ca dosarul nr.2506/46/2006 sa fie
solutionat definitiv si irevocabil, insa, aceasta masura
a fost adoptata de Tribunalul Arges si respectiv Curtea
de Apel Pitesti, instante la care deja se dispusese
stramutarea. Intrucat exceptia de litispendenta fusese
deja admisa, ca efect al acesteia si al stramutarii si
dosarul nr.1723/114/2006 trebuie solutionat in prima
instanta de Tribunalul Arges;
- in sprijinul aceleiasi aprecieri vine si
faptul ca hotararea prin care s-a admis exceptia de
litispendenta a fost atacata cu recurs, recurs ce a fost
respins, asa incat el se bucura de autoritate de lucru
judecat, nemaifiind posibil sa se treaca peste
dispozitivul hotararii adoptate.
Examinand criticile formulate, Curtea a constatat ca ele
sunt nefondate pentru cele ce se vor arata mai jos.
Litispendenta la care se refera dispozitiile art.163 din
Codul de procedura civila exista atunci cand doua sau
mai multe instante deopotriva competente au fost
sesizate cu solutionarea aceluiasi litigiu, avand
acelasi obiect, aceeasi cauza si opunand aceleiasi
parti.
Asadar, in afara de existenta a doua litigii identice
este nevoie si ca acestea sa fie pendinte pe rolul a
doua instante deopotriva competente.
Este adevarat ca, la 29 martie 2007, atunci cand
Tribunalul Buzau a admis exceptia de litispendenta si a
dispus trimiterea pricinii spre solutionare la
Tribunalul Arges, si aceasta din urma instanta avea pe
rol o pricina ce ar fi putut intra in discutie pentru
retinerea triplei identitati.
Prin masura adoptata de Tribunalul Buzau nu a avut loc o
investire automata a Tribunalului Arges, instanta care a
primit cauza spre solutionare la 9 mai 2009, data la
care insa, nici pe rolul sau si nici pe rolul Curtii de
Apel Pitesti nu se mai afla dosarul nr.2506/46/2006.
In aceste conditii, trebuie retinut ca la data
investirii Tribunalului Arges, nu era indeplinita
cerinta aflarii pe rolul unor instante deopotriva
competente a doua pricini fata de care s-ar putea
discuta fie chiar si o litispendenta partiala.
Chiar daca s-ar trece peste acest aspect, ar urma sa se
observe ca Tribunalul Arges era in drept sa verifice, cu
ambele dosare in fata, indeplinirea conditiilor de
litispendenta si numai in masura in care ar fi admis ca
aceste cerinte sunt indeplinite s-ar fi investit efectiv
cu solutionarea lor (daca a fost prima instanta
investita).
Nu se poate retine ca incheierea din 29 martie 2007 este
obligatorie pentru Tribunalul Arges nici chiar daca se
adauga argumentul potrivit caruia ea ar fi facut
obiectul unei cenzuri intr-o cale de atac.
Desi este real ca impotriva acestei incheieri s-au
formulat recursuri (filele 29-30), cai de atac
solutionate prin decizia nr.719/2007, ar urma sa se
retina ca acestea au fost respinse ca inadmisibile
apreciindu-se ca nu intrerup cursul judecatii si,
implicit, ca aprecierea litispendentei se apropie mai
mult de conexitate decat de declinare.
      Asadar, chiar daca o astfel de cenzura s-ar
fi realizat, nu este infranta obligatia si dreptul
instantei investite de a-si verifica propria competenta
si a dispune cu privire la aceasta.
Concluzionand in sensul ca la data
investirii Tribunalului Arges nu se mai afla pendinte
cauza fata de care se stabilise litispendenta, in mod
corect aceasta instanta a retinut ca nu este competenta
sa solutioneze prezenta pricina si a luat masura
declinarii.
Pentru toate aceste considerente , recursul
a fost respins ca nefondat, in temeiul art. 312 al. 1
Cod pr. civila.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE
CU MINORI SI DE FAMILIE DREPT PENAL - PARTEA GENERALA

1. Indivizibilitate. Conexitate. Legala sesizare a
instantei.

Art.33 lit. a, art.34 lit. a si d Cod penal

Exista indivizibilitate si conexitate daca doi inculpati
sunt cercetati pentru savarsirea acelorasi infractiuni
prevazute de Codul penal iar unul dintre inculpati, cel
arestat in alta cauza, mai este cercetat si pentru
savarsirea unei infractiuni de coruptie ce atrage
competenta Directiei Nationale Anticoruptie.

(Incheierea nr.8/F/CC din 13 noiembrie 2009)