Natura juridica a liberarii provizorii sub control judiciar. Cerinte prevazute de art. 136 alin.2 Cod procedura penala.

Natura juridica a liberarii provizorii sub control judiciar. Cerinte prevazute de art. 136 alin.2 Cod procedura penala.
Art.136 alin.2 Cod procedura penala

Multitudinea operatiunilor cu titei intreprinse de inculpat, calitatea sa de angajat chiar al societatii de unde combustibilul era sustras, cantitatea impresionanta de petrol cumparata si revanduta, reprezinta aspecte care nu pledeaza deloc in favoarea punerii in libertate a inculpatului, cu atat mai mult, cu cat din momentul validarii de catre Curte a detentiei acestuia, nu au trecut mai mult de 5 zile. (opinie majoritara)

Netinandu-se cont de natura juridica a liberarii provizorii sub control judiciar, dar si de elementele probatorii existente pana in prezent, care justifica pe deplin exercitarea acestui drept subiectiv de catre inculpatul recurent, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar si implicit a recursului declarat de catre inculpat  reprezinta un exces de putere  al instantei, deoarece se incalca garantii constitutionale importante privind libertatea individuala si siguranta persoanei. (opinie separata)

(Decizia nr. 420/R din 09 Mai 2012)

Prin incheierea nr.300 din 3 mai 2012, Tribunalul Arges, in baza dispozitiilor art. 160/8a alin. 6 Cod procedura penala, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulata de petentul - inculpat.
Analizand temeinicia cererii, prima instanta a retinut ca inculpatul a fost arestat preventiv pentru 29 zile, prin incheierea din 20.04.2012 a Tribunalului Arges, ramasa definitiva prin incheierea din 27.04.2012 a Curtii de Apel Pitesti.
Instanta de fond a apreciat, ca in fata circumstantelor reale retinute in cauza, elementele de ordin personal nu primeaza in fata interesului general de ocrotire a ordinii de drept, sociale si morale in colectivitate.
Prin decizia penala nr. 420/R din 9 mai 2012, Curtea de Apel Pitesti, cu majoritate, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea, in complet majoritar, a retinut urmatoarele:  
Multitudinea operatiunilor cu titei intreprinse de inculpat, calitatea sa de angajat chiar al societatii de unde combustibilul era sustras, cantitatea impresionanta de petrol cumparata si revanduta, reprezinta aspecte care nu pledeaza deloc in favoarea punerii in libertate a inculpatului, cu atat mai mult, cu cat din momentul validarii de catre Curte a detentiei acestuia, nu au trecut mai mult de 5 zile.
In opinia separata, s-a considerat ca solutia legala care se impunea in cauza este aceea de admitere a recursului, casarea incheierii si retinerea cauzei spre rejudecare.
Rejudecand se constata ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar este fondata.
In contradictie cu opinia majoritara trebuie reamintit faptul ca liberarea provizorie sub control judiciar nu este o simpla "vocatie" lasata la libera apreciere a judecatorului, ci, este mai mult decat un interes legitim, respectiv, este un drept subiectiv  garantat de dispozitiile art.23 din Constitutie si implicit de reglementarile in materie cuprinse in legea procesual penala. Aceasta distinctie este importanta pentru a sublinia doua aspecte:  judecatorul nu are o putere discretionara nelimitata pentru a dispune asupra temeiniciei si netemeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar. Magistratul  trebuie sa aiba in vedere conditiile de realizare a acestui drept subiectiv si in raport cu probele administrate  sa dispuna in mod adecvat.
Cel de-al doilea aspecte se refera la exercitarea acestui drept de catre inculpatul aflat in stare de arest preventiv.
Este evident ca legea procesual penala stabileste conditii si limite pentru exercitarea acestui drept, unele dintre acestea fiind de natura formala iar altele referindu-se la temeinicia dreptului in cauza. Instanta are obligatia de a realiza o interpretare stricta a dispozitiilor legale in acest sens si de a nu lipsi de substanta insasi dreptul subiectiv la liberare provizorie sub control judiciar daca  ajunge la concluzia ca o astfel de cerere nu este intemeiata in afara cadrului conferit de  conditiile impuse de lege.
In speta, din probele administrate in cauza, rezulta ca sunt indeplinite atat conditiile formale cat si cele de temeinicie pentru admiterea unei astfel de cereri.
Inculpatul este arestat preventiv alaturi de alti numerosi inculpati, impotriva acestora formulandu-se de catre parchet acuzatii similare, in principal, furt de produs petrolier, fara insa a se retine si constituirea unui grup infractional.
De mentionat ca din actele de urmarire penala efectuate pana in prezent, nu rezulta in mod clar elemente esentiale ale unei astfel de infractiuni, cum ar fi de exemplu cantitatea produsului petrolier sustras de fiecare inculpat. In lipsa, unor astfel de mentiuni acuzatia formulata are un caracter vag, nedeterminat, ceea ce implica o apreciere a eventualului pericol pe care persoana inculpatului l-ar putea reprezenta pentru ordinea publica, in favoarea acestuia.
Este semnificativ si faptul ca in cauza nu exista probe si nici cel putin indicii ca lasat in libertate inculpatul va incerca sa denatureze aflarea adevarului judiciar.
In raport cu aceste elemente probatorii, se constata cu usurinta ca sunt indeplinite si cerintele prevazute de art.136 alin.2 Cod procedura penala, in sensul ca liberarea provizorie sub control judiciar este o masura pe deplin adecvata scopului pentru care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului. In legatura cu acest aspect, trebuie mentionat ca liberarea provizorie sub control judiciar chiar daca vizeaza situatia juridica a inculpatului arestat preventiv  este o institutie juridica cu conditii procesuale specifice, diferite de aceea a inlocuirii sau reevocarii masurii arestarii preventive. Prin urmare, instanta este obligata sa aprecieze asupra unei astfel de cereri cu referire stricta la conditiile procesuale specifice, inclusiv prin prisma aplicarii dispozitiilor artz.136 alin.2 Cod proc. penala.
Fata de natura acuzatiei aduse inculpatului lipsita de gravitate deosebita, caracterul deficitar as actelor de urmarire penala realizate pana in prezent in ceea ce priveste determinarea infractiunii retinute in sarcina inculpatului, comportamentul pozitiv al recurentului este evident ca acesta nu poate prezenta pericol concret pentru ordinea publica, neputand afecta prin persoana sa relatiile si valorile sociale specifice unei societati democratice. Retinand elementele mai sus enumerate si temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive, inclusiv pericolul pentru ordinea publica, totusi, se constata ca masura liberarii provizorii sub control judiciar este pe deplin adecvata scopului pentru care sa-a dispus arestarea preventiva a inculpatului.
Apreciez ca, netinandu-se cont de natura juridica a liberarii provizorii sub control judiciar, dar si de elementele probatorii existente pana in prezent, care justifica pe deplin exercitarea acestui drept subiectiv de catre inculpatul recurent, respingerea cererii de liberare provizorii sub control judiciar si implicit al recursului declarat de catre inculpat  reprezinta un exces de putere  al instantei, deoarece se incalca garantii constitutionale importante privind libertatea individuala si siguranta persoanei.