Liberare provizorie

Prin cererea formulata la data de 25.05.2011, inculpatul A.E. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar motivand ca este nevinovat de comiterea infractiunilor pentru care este cercetat si nu i pare normal ca pentru 3 palme pe care i le-a dat victimei S.S. si care nu i-au pus viata in pericol sa fie privat de libertate de aproape 6 luni.
De asemenea, apreciaza ca termenul rezonabil al detentiei sale a fost depasit, iar incadrarea juridica a faptelor nu e corecta, leziunile cauzate partii vatamate C.A. nu i-au pus viata in primejdie.
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si dosarul de urmarire penala, constata urmatoarele:
Prin incheierea din 18.12.2010 a Tribunalului Bacau s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului A.E. pe o perioada de 29 zile, masura prelungita ulterior succesiv pana la 12.06.2011.
Instanta a avut in vedere la luarea acestei masuri existenta unor indicii temeinice ca inculpatul a comis infractiunea de tentativa la omor calificat, lovire si lipsire de libertate prevazuta de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.f Cod penal, art.180 al.1 Cod penal si art.189 al.1,2 Cod penal.
S-a retinut ca in ziua de 17.12.2010, inculpatul impreuna cu inculpatul I.M. le-au lipsit in mod ilegal de libertate timp de mai multe ore pe partile vatamate S.S. si C.A. si le-au aplicat mai multe lovituri cu mijloace contondente, cu o sticla si le-a fortat sa consume bauturi alcoolice, intentionand sa ucida pe una dintre victime, caruia i-au cauzat o fractura de baza de craniu.
Potrivit art.1602 al.1 Cod pr.pen.
liberarea provizorie sub control judiciare se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani.
La judecarea cererii de liberare sub control judiciar, instanta are in vedere nu numai conditiile prevazute de art.160 ind.2 alin.1 ci in mod obligatoriu si dispozitiile art.160 ind.2 alin.2 ale aceluiasi articol. Potrivit art.160 ind.2 alin.2 Cod pr.penala, liberarea provizorie sub control judiciare nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe acesta sa savarseasca alte infractiuni sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea partilor, alterarea ori distrugerea unor probe. In cazul in care aceasta conditie nu este indeplinita, liberarea sub control judiciar nu poate fi considerata admisibila, deoarece atat admisibilitatea in principiu a cererii cat si fondul presupun in mod obligatoriu si indeplinirea acesteia.
Analizand aceste texte de lege si prim prisma drepturilor CEDO, Tribunalul apreciaza ca cererea inculpatul este neintemeiata.
Una din infractiunile pentru care inculpatul I.M. este cercetat este tentativa la omor calificat prev. de art.20 rap.la art.174-175 din Codul penal, infractiune pentru care se prevede pedeapsa inchisorii pana la 25 ani, avandu-se in vedere dispozitiile deciziei nr.XXVIII/2006 a I.C.C.J. in recursul in interesul legii prin care se arata ca „… prin pedeapsa prevazuta de lege…se intelege pedeapsa prevazuta in textul care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata”, situatie care atrage neindeplinirea conditiei de liberare prev. de art.160/2 alin.1 din Codul de procedura penala.
In speta infractiunile pentru care este cercetat inculpatul aduc atingere unor valori importante ocrotite de legea penala, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o riposta ferma a societatii, ar intretine climatul infractional si ar crea faptuitorului impresia ca poate persista in sfidarea legii, ar echivala cu incurajarea tacita a acestuia si la savarsirea unor fapte similare si cu scaderea increderii populatiei in capacitatea de riposta a justitiei si protectie a statului.
In ceea ce priveste pericolul social al faptelor, se retine ca prin faptele comise au fost periclitate relatii sociale deosebit de importante, in buna desfasurare a carora este interesata intreaga societate, fiind esentiale pentru o convietuire normala a membrilor acesteia. Prin faptele comise de inculpat a fost lezata insasi ordinea publica in intelesul de caracteristica a societatii in care trebuie sa domine siguranta, securitatea, respectul fata de drepturile cetatenilor. Ordinea publica este echivalentul pacii si linistii interne, permite cetatenilor sa traiasca normal in societate in price loc din lume si de aceea infractiunile comise de inculpat au pus in pericol evident ordinea publica in toate elementele caracteristice aratate mai sus.
De asemenea potrivit dispozitiilor art. 5 din CEDO si art. 23 din Constitutie masura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci cand exista motive verosimile ca s-a savarsit o infractiune sau exista motive temeinice a crede in necesitatea de a impiedica sa se savarseasca o anumita infractiune fiind necesara, astfel, apararea ordinii publice a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea in bune conditii a procesului penal.
Totodata, potrivit jurisprudentei CEDO detentia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planeaza unul dintre urmatoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte: pericolul de savarsire a unor noi infractiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de disparitie a inculpatului  sau pericolul de a fi tulburata linistea publica.
 Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Ministri a Consiliului Europei prevede, la pct. 3, ca detentia provizorie nu poate fi ordonata decat daca persoana in cauza este banuita ca a savarsit o infractiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre urmatoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstructionare a justitiei ori acela ca acuzatul sa nu comita o noua infractiune grava. Pct.4 al recomandarii specifica in plus ca, daca existenta nici unuia dintre pericolele enuntate nu a putut fi stabilita, detentia provizorie s-ar putea, totusi, justifica, in mod exceptional, in anumite cazuri in care se comite o infractiune deosebit de grava.
Analizand aceste texte de lege prin prisma actelor si lucrarilor dosarului instanta constata ca la dosarul cauzei   exista dovezi certe privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atat de  Codul de procedura penala, Constitutia Romaniei, CEDO, cat si de Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Ministri ai Consiliului Europei ca fiind justificative pentru mentinerea  masurii arestului preventiv si anume  comiterea unor infractiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natura sa pericliteze bunul mers al societatii civile.
Pe de alta parte, avand in vedere stadiul cercetarii penale ( nefiind finalizata urmarirea penala ), pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal,instanta apreciaza ca se impune mentinerea masurii arestarii preventive,in detrimentul regulii judecarii in stare de libertate. In acest sens  s-a pronuntat si CEDO (cauza Tomassi c.Franta),statuand ca „protejarea libertatii individuale impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor nu trebuie sa stanjeneasca eforturile instantelor in administrarea probelor,desfasurarea procesului penal in bune conditii”.
Cu privire la durata rezonabila a masurii preventive, instanta constata ca aceasta nu a fost depasita in raport cu complexitatea cauzei, probatoriul administrat, precum si culpei exclusive a inculpatului care a formulat numeroase cereri de liberare provizorie sub control judiciar si care au impus pasivitatea autoritatilor pentru solutionarea acestora.
Aprecierea „limitelor rezonabile” ale unei detentii provizorii se face luandu-se in considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a se vedea in ce masura exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate, or, in speta, fapta inculpatului care aduce atingere bunei desfasurari a ordinii sociale si sigurantei raporturilor juridice reclama mentinerea starii de arest preventiv a acestuia.
Referitor la sustinerile inculpatului privind incadrarea juridica a faptei pentru care este cercetat, lipsa antecedentelor penale, reprezinta aspecte ce vizeaza in exclusivitate solutionarea fondului cauzei si individualizarea sanctiunilor penale asupra carora instanta se poate pronunta numai dupa finalizarea cercetarii judecatoresti.
Fata de toate acestea, instanta in baza art.1608a al.6 Cod pr.pen. va respinge ca nefondata cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul A.E..
Constatand culpa procesuala a acestuia, in baza art.192 al.2 Cod pr.penala va fi obligat sa plateasca statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.