Liberare provizorie sub control judiciar. Omisiunea de a dispune asupra admisibilitatii in principiu a cererii si de a proceda la ascultarea inculpatului. Nelegalitate.

       Liberare provizorie sub control judiciar. Omisiunea de a dispune asupra admisibilitatii in principiu a cererii si de a proceda la ascultarea inculpatului. Nelegalitate.
        
        Solutionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar fara a analiza admisibilitatea in principiu a acesteia, astfel cum prevede art. 160 ind. 2 al. 1 si 2 Cod procedura penala, precum si omisiunea de a proceda la ascultarea inculpatului, conform dispozitiilor art. 160 ind. 8a Cod procedura penala, echivaleaza cu incalcarea flagranta a dreptului la aparare, garantat de art. 6 Cod procedura penala, hotararea pronuntata in atare conditii fiind nelegala.
        
        Sectia penala - Decizia penala nr. 592/08 octombrie  2009
        
        Prin cererea inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub nr. 4768/97/2009, inculpatul Z.V.M. a solicitat liberarea sa sub control judiciar motivat de faptul ca nu prezinta pericol social , este cap de familie , are in ingrijire un copil de 11 luni , la data comiterii faptei a lucrat zilier, iar in arest a dat dovezi de indreptare.
        Prin incheierea nr. 40 din 05 octombrie 2009 Tribunalul, in baza art. 160/8  alin. 3 Cod procedura penala, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpat.
        Impotriva acestei solutii a declarat recurs inculpatul solicitand casarea incheierii atacate si in rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, in temeiul art. 1602 Cod procedura penala.
        Recursul inculpatului este fondat.
        Instanta de fond nu a analizat admisibilitatea in principiu a cererii formulate de inculpat prin prisma dispozitiilor prev. de art.160 indice 2 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala. In cuprinsul intregii incheieri nu exista nici macar o referire la calificare juridica a faptei pentru care este cercetat inculpatul si nici la pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta, astfel ca din aceasta perspectiva hotararea tribunalului este nemotivata.
        De asemenea,  instanta de fond nu a respectat nici dispozitiile legale imperative referitoare  la ascultarea inculpatului. Astfel, instanta nu a luat o declaratie inculpatului astfel cum prevad dispozitiile art. 160 indice 8a din Codul de procedura penala.
        Neprocedand la ascultarea inculpatului  instanta a incalcat flagrant dreptul la aparare al acestuia, drept garantat  de  art.6 din Codul de procedura penala, astfel ca hotararea pronuntata este nelegala.
        In consecinta, in cauza sunt incidente temeiurile de casare prevazut de art.385 indice 9 punctul 9 si 10 din Codul de procedura penala.
        Fata de cele ce preced, in temeiul art. 385 indice 15  alin 2litera c teza I din Codul de procedura penala, Curtea a casat incheierea recurata si a trimis cauza spre rejudecare aceleasi instante de fond, cu ocazia rejudecarii instanta urmand a solutiona cauza cu respectarea dispozitiilor procedurale prevazute de art.160 indice 8 si 160 indice 8 a din Codul de procedura penala, pronuntandu-se asupra admisibilitatii in principiu a acesteia si procedand la ascultarea inculpatului.