Principiul contributivitatii. Posibilitatea valorificarii la stabilirea si recalcularea pensiei a formelor de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art.12 alin.1, lit. a din Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr.57/1974.

Principiul contributivitatii. Posibilitatea valorificarii la stabilirea si recalcularea pensiei a formelor de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art.12 alin.1, lit. a din Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr.57/1974.

Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Decizia Curtii Constitutionale nr.736 din 24 octombrie 2006

La data de 17 octombrie 2011, Inalta Curtea de Casatie si Justitie, s-a pronuntat in recurs, in interesul legii prin decizia nr.19/2011. Prin aceasta decizie, Inalta Curtea de Casatie si Justitie a statuat urmatoarele: in interpretarea  dispozitiilor art.2, lit.e, art.78 si art.164  alin.1 si 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi ale asigurarii sociale si ale art.1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din  fostul sistem al asigurarilor sociale de stat,  a stabilit ca, formele de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art.12 alin.1, lit.a din legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr.57/1974, vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse  in salariul brut, si pentru  acestea s-a platit contributie de asigurari sociale la sistemul public de pensii.
La pronuntarea solutiei, Inalta Curtea de Casatie si Justitie, a avut in vedere printre altele  si Decizia Curtii Constitutionale nr.736 din 24 octombrie 2006,  care  nu a exclus "de plano" posibilitatea  valorificarii veniturilor enumerate in mod  exhaustiv de O.U.G. nr.4/2005 ci a prevazut ca aplicativitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabileste de instanta, in functie de includerea sau nu a acestor venituri in baza de calcul al contributiilor de asigurari sociale.
Astfel, in opinia Curtii Constitutionale, problema daca aceste venituri au facut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor si daca s-a incasat sau nu contributie de  asigurari sociale de stat, pentru veniturile excluse de la pontajul anual, constituie  probleme de fapt si de  aplicare a legii a caror  solutionare intra  in competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
In concluzie, neluarea in considerare  a unor sume care  au constituit baza de calcul a contributiei  de asigurari sociale  echivaleaza cu o incalcare  a principiului contributivitatii, avand drept finalitate nerealizarea scopului avut in vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contributiei de asigurari sociale) si crearea unei discriminari intre persoanele  care au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, O.U.G. nr.4/2005 fiind emisa in considerarea atingerii scopului fundamental al inlaturarii inechitatilor dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977, in raport cu cele pensionate. sub imperiul Legii nr.19/2000, in ceea ce priveste  cuantumul acestor drepturi.
Astfel, in conditiile in care se constata de instanta investita cu cereri de recalculare a pensiilor, ca pentru sumele salariale, reprezentand venituri suplimentare pentru munca in acord, angajatorul a platit contributie de asigurari sociale la sistemul public de pensii, ca aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse in salariul de baza brut, ca bugetul asigurarilor sociale a fost alimentat cu contributie de asigurari sociale  platite de catre angajator, aferenta veniturilor salariale suplimentare obtinute de catre salariati, este firesc ca aceasta contributie sa fie avuta in vedere la recalcularea  drepturilor de pensie.
In conformitate cu dispozitiile  art.3307 alin.4 din Codul de procedura civila, deciziile pronuntate de Inalta Curtea de Casatie si Justitie in interesul legii, sunt obligatorii.
Aceasta concluzie este intarita de considerentele Curtii Europene a Drepturilor Omului, enuntate in cauza M. contra R. (Hotararea din 22 noiembrie 2002, paragraful 42) astfel: in ceea ce priveste obligatia judecatorilor de a se conforma  jurisprudentei stabilite de Sectiile Unite al Curtii Supreme de Justitie, Curtea  reaminteste ca reunirea Sectiilor Unite ale unei jurisdictii are drept scop sa confere  autoritate  deosebita celor mai importante  decizii de principiu pe care aceasta jurisdictie este chemata sa le pronunte, aceasta autoritate particulara, fiind vorba de o Curte suprema - se impune sectiilor acestei jurisdictii, ca si jurisdictiilor inferioare, fara a se aduce atingere dreptului si sarcinii lor de a examina, in totala independenta, cazurile concrete care le sunt  supuse  judecatii.
Decizia civila nr. 244/01.02.2012

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges la data de 14.02.2011, reclamanta N.L. a chemat in judecata pe parata Casa Judeteana de Pensii A., solicitand obligarea acesteia la recalcularea pensiei conform adeverintei nr.644/20.03.2009 eliberata de S.C. P.A. S.A.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca prin cererea nr.29889/19.01.2011 a solicitat paratei recalcularea drepturilor de pensie conform adeverintei nr.664/20.03.2009 eliberata de S.C. P.A. S.A, cerere la care a primit raspuns negativ.
A invederat reclamanta ca veniturile suplimentare mentionate in adeverinta nr.664/20.03.2009 au caracter permanent, ca urmare a aplicarii sistemului de acord global in Institutele de Proiectare.
In plus, reclamanta a aratat ca adeverinta emisa de fostul angajator atesta in mod expres ca in perioada indicata, aceste castiguri suplimentare au facut parte din fondul de salarii pentru care s-au retinut si platit la stat contributiile pentru asigurari sociale, conform legislatiei in vigoare la acea data.
S-a sustinut de catre reclamanta ca prin neluarea in considerare a castigurilor mentionate in adeverinta nr.664/20.03.2009 se incalca principiul contributivitatii prevazut de art.2 lit.c din Legea nr.19/2000.
In sustinerea actiunii formulate, reclamanta a anexat un set de inscrisuri (f.3-37 dosar fond).
La data de 29.09.2011 parata a depus la dosarul cauzei intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivarea intampinarii, s-a aratat ca prin cererea inregistrata la Casa Judeteana de Pensii A. sub nr.29889/19.01.2011, reclamanta a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie in baza adeverintei nr.664/20.03.2009.
Prin adresa nr.29889/C/31.01.2011 reclamantei i s-a comunicat ca nu sunt luate in calcul formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie sau dupa timp.
Parata a sustinut ca sumele incasate de reclamanta in baza acordului global in perioada ianuarie 1988 - decembrie 2000, evidentiate in continutul adeverintei nr. 664/20.03.2009, nu pot fi utilizate la determinarea punctajului mediu anual, deoarece nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 01.04.2001.
Referitor la dispozitiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, se arata ca acestea isi gasesc aplicabilitatea odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.19/2000, numai cu privire la persoanele asigurate care au obligatia sa plateasca contributia de asigurari sociale si au dreptul sa beneficieze de prestatii de asigurari sociale. Pentru perioada anterioara datei de 01.04.2001 sunt incidente dispozitiile art.164 din Legea nr.19/2000 care permit valorificarea in procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor obtinute ce au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, cu excluderea veniturilor rezultate din formele de retribuire in acord global.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr.19/2000 si OUG 4/2005.
Sub aspectul probatoriului, in cauza a fost incuviintata si administrata pentru ambele parti proba cu inscrisuri:
Prin sentinta civila nr.1977 din 20 octombrie 2011, pronuntata de Tribunalul A., s-a  admis actiunea formulata de reclamanta si a fost obligata parata sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei prin luarea in considerare a veniturilor obtinute in acord global, potrivit adeverintei nr.664/20.03.2009 eliberata de S.C. P.A. S.A.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamanta este beneficiara unei pensii pentru munca depusa si limita de varsta, pensie stabilita in temeiul Legii nr.19/2000, incepand cu data de 01.07.2005, asa cum rezulta din decizia nr.278223/01.09.2005 (fila 10).
Prin cererea inregistrata la Casa Judeteana de Pensii A., sub nr.29889/19.01.2011, reclamanta a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie conform adeverintei nr.664/20.03.2009 emisa de S.C. P.A. S.A.
Conform acestei adeverinte, in perioada ianuarie 1988 - decembrie 2000, reclamanta a beneficiat de sume de bani "reprezentand acord global cu caracter permanent conform Legii nr.57/1974, art.17 alin.3".
Potrivit aceleiasi adeverinte, in S.C. P.A. S.A. s-a utilizat permanent forma de retribuire in acord global, iar sumele de bani evidentiate in cuprinsul adeverintei au fost extrase din statele de plata pentru care angajatorul a virat CAS la bugetul de stat in conformitate cu legislatia in vigoare.
Prin adresa nr.29889/C/31.01.2011 parata a comunicat reclamantei ca nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie sau dupa timp, intrucat nu sunt considerate a fi sporuri cu caracter permanent
In raport de acest raspuns, care constituie practic un refuz de luare in calcul a veniturilor mentionate in adeverinta nr.664/20.03.2009, reclamanta a promovat prezenta actiune prin care a solicitat obligarea paratei la recalcularea drepturilor de pensie conform adeverintei nr.664/20.03.2009 eliberata de S.C. P.A., din care rezulta castigurile in acord global.
Cu privire la aceasta cerere, instanta retine ca potrivit dispozitiilor art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca baza  principiul contributivitatii, conform caruia, fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.
Acest principiu de baza, este reluat in modul de calcul al drepturilor de pensie, art.96 alin.1 si 2 din Legea nr.263/2010 statuand ca, "(1) Punctajul anual al asiguratului se determina prin impartirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate in anul calendaristic respectiv. (2) Punctajul lunar se calculeaza prin raportarea castigului salarial brut/solda bruta sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale, la castigul salarial mediu brut din luna respectiva, comunicat de Institutul National de Statistica."
Potrivit art.12 si urmatoarele si art.40 si urmatoarele din Legea nr.57/1974 a retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii, plata in acord, cat si depasirea planului pe sectie sunt, fie forme de salarizare, fie criterii in functie de care se stabileste retributia tarifara majorata.
Potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.3/1977, act normativ in vigoare pentru perioada 1988-2000 (perioada la care se refera adeverinta nr.664/20.03.2009 eliberata de S.C. P.A. S.A.), fondurile necesare platii pensiilor de asigurari sociale de stat se constituie din contributiile pe care le platesc angajatorii si din sumele alocate de la bugetul de stat.
Contributia individuala de asigurari sociale a fost reglementata prin Decretul nr.389/1972, care in art.1 a prevazut obligativitatea pentru angajator de a varsa la bugetul asigurarilor sociale de stat, o contributie de 15% asupra castigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califica la locul de munca sau care urmeaza cursuri de perfectionare profesionala, precum si asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai scolilor profesionale, pe timpul cat fac practica in productie, indiferent de forma in care se realizeaza aceste venituri, de fondul din care se platesc si de durata contractului de munca.
Textul de lege instituie obligatia varsarii la bugetul asigurarilor sociale de stat a contributiei asupra castigului brut realizat de angajat, indiferent de forma in care se realizeaza aceste venituri.
Distinct de aceasta, art.2 din Decretul nr.389/1972 enumera drepturile banesti pentru care nu se datoreaza contributia pentru asigurarile sociale de stat, iar intre ele nu se regasesc drepturile ce fac obiectul prezentei judecati, adica formele de retribuire in acord global.
Retributia tarifara micsorata sau majorata conform art.40 alin.(1) din Legea nr. 57/1974, obtinuta pentru munca in acord global este inclusa in castigul brut realizat de salariat, din care se retine, potrivit art.1 din Decretul nr.389/1972, o contributie de 15% la bugetul asigurarilor sociale de stat.
Prin urmare, pentru aceste sume, angajatorul reclamantei a calculat si virat contributii de asigurari sociale, aspect confirmat prin adeverinta nr.664/20.03.2009 eliberata de S.C. P.A. S.A.
Pensia pentru limita de varsta a reclamantei a fost stabilita in anul 2005 in baza prevederilor si principiilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.
In cauza de fata nu se pune problema recalcularii unei pensii stabilite in intervalul 1 iulie 1977 - 31.03.2001, astfel incat sa aiba relevanta interdictia din pct.VI, anexa la O.U.G. nr.4/2005, ci sunt incidente dispozitiile tranzitorii ale art.165 din Legea nr.263/2010, care se refera la alin.(1) la determinarea punctajului anual pentru perioada anterioara datei de 1 aprilie 2001 in functie de salariile brute sau nete, respectiv salariile realizate, si nu in functie de salariul tarifar de incadrare.
Respectarea acestei dispozitii legale tranzitorii impune valorificarea salariului realizat de reclamanta conform adeverintei nr.664/20.03.2009 la stabilirea drepturilor de pensie.
Reglementarea privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legile nr.19/2000 si nr.263/2010 este construita in jurul principiului contributivitatii, potrivit caruia orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in functie de reglementarea in vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Ceea ce intereseaza nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri (de altfel in adeverinta nr.664/20.03.2009 se mentioneaza in mod clar faptul ca in S.C. P.A. S.A. s-a utilizat permanent forma de retribuire in acord global), ci faptul ca statul si-a incasat drepturile la momentul cuvenit, iar cand vine randul asiguratilor sa primeasca o contraprestatie din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzatoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parti.
Impotriva sentintei civile nr.1977 din data de 20 octombrie 2011, pronuntata de Tribunalul Arges, a formulat in termen recurs parata Casa Judeteana de Pensii A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie in sensul motivului de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, respectiv aplicarea gresita a legii, urmand a fi avute in vedere si dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila.
In motivarea recursului parata arata ca hotararea pronuntata de tribunal, este  contrara prevederilor legale intrucat a dispus luarea in considerare  a veniturilor obtinute  in acord global potrivit adeverintei eliberate de S.C. P.A. S.A. Pitesti. Acestea nu puteau fi utilizate la determinarea punctajului mediu anual intrucat nu au facut parte din baza de calcul a pensiei conform legislatiei  anterioare.
De asemenea conform prevederilor legale  in vigoare, respectiv Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, acordul global nu reprezinta un spor cu caracter permanent si nu poate fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual.
Arata parata  ca sumele cu titlu de acord global nu reprezinta spor cu caracter permanent neregasindu-se in dispozitiile art.10 din Legea nr.3/1977, iar Legea nr.57/1974 si Legea nr.49/1992 prevad in continutul lor sporurile acordate si care sunt sporurile cu caracter permanent care fac parte din baza de calcul a pensiei.
In fine, parata precizeaza ca pentru perioada anterioara datei de 01 aprilie 2001, sunt incidente dispozitiile  art.165 din Legea nr.263/2010, care permit valorificarea  in procesul de stabilire a punctajelor anuale, doar a veniturilor obtinute  ce au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare, cu excluderea veniturilor rezultate prin formele de retribuire in acord global.
De aceea  in considerarea celor aratate mai sus, se solicita admiterea recursului si pe fond respingerea actiunii.
Reclamanta N.L. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii.
Examinand criticile formulate, Curtea a constatat ca nu sunt intemeiate, iar recursul nu este fondat.
Astfel, la data de 17 octombrie 2011, Inalta Curtea de Casatie si Justitie, s-a pronuntat in recurs, in interesul legii prin decizia nr.19/2011. Prin aceasta decizie, Inalta Curtea de Casatie si Justitie a statuat urmatoarele: in interpretarea  dispozitiilor art.2, lit.e, art.78 si art.164  alin.1 si 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi ale asigurarii sociale si ale art.1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din  fostul sistem al asigurarilor sociale de stat,  a stabilit ca, formele de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art.12 alin.1, lit.a din legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr.57/1974, vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse  in salariul brut, si pentru  acestea s-a platit contributie de asigurari sociale la sistemul public de pensii.
La pronuntarea solutiei, Inalta Curtea de Casatie si Justitie, a avut in vedere printre altele  si Decizia Curtii Constitutionale nr.736 din 24 octombrie 2006,  care  nu a exclus "de plano" posibilitatea  valorificarii veniturilor enumerate in mod  exhaustiv de O.U.G. nr.4/2005 ci a prevazut ca aplicativitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabileste de instanta, in functie de includerea sau nu a acestor venituri in baza de calcul al contributiilor de asigurari sociale.
Astfel, in opinia Curtii Constitutionale, problema daca aceste venituri au facut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor si daca s-a incasat sau nu contributie de  asigurari sociale de stat, pentru veniturile excluse de la pontajul anual, constituie  probleme de fapt si de  aplicare a legii a caror  solutionare intra  in competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
In concluzie, neluarea in considerare  a unor sume care  au constituit baza de calcul a contributiei  de asigurari sociale  echivaleaza cu o incalcare  a principiului contributivitatii, avand drept finalitate nerealizarea scopului avut in vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contributiei de asigurari sociale) si crearea unei discriminari intre persoanele  care au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, O.U.G. nr.4/2005 fiind emisa in considerarea atingerii scopului fundamental al inlaturarii inechitatilor dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977, in raport cu cele pensionate. sub imperiul Legii nr.19/2000, in ceea ce priveste  cuantumul acestor drepturi.
Astfel, in conditiile in care se constata de instanta investita cu cereri de recalculare a pensiilor, ca pentru sumele salariale, reprezentand venituri suplimentare pentru munca in acord, angajatorul a platit contributie de asigurari sociale la sistemul public de pensii, ca aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse in salariul de baza brut, ca bugetul asigurarilor sociale a fost alimentat cu contributie de asigurari sociale  platite de catre angajator, aferenta veniturilor salariale suplimentare obtinute de catre salariati, este firesc ca aceasta contributie sa fie avuta in vedere la recalcularea  drepturilor de pensie.
In conformitate cu dispozitiile  art.3307 alin.4 din Codul de procedura civila, deciziile pronuntate de Inalta Curtea de Casatie si Justitie in interesul legii, sunt obligatorii.
Aceasta concluzie este intarita de considerentele Curtii Europene a Drepturilor Omului, enuntate in cauza M. contra R. (Hotararea din 22 noiembrie 2002, paragraful 42) astfel: in ceea ce priveste obligatia judecatorilor de a se conforma  jurisprudentei stabilite de Sectiile Unite al Curtii Supreme de Justitie, Curtea  reaminteste ca reunirea Sectiilor Unite ale unei jurisdictii are drept scop sa confere  autoritate  deosebita celor mai importante  decizii de principiu pe care aceasta jurisdictie este chemata sa le pronunte, aceasta autoritate particulara, fiind vorba de o Curte suprema - se impune sectiilor acestei jurisdictii, ca si jurisdictiilor inferioare, fara a se aduce atingere dreptului si sarcinii lor de a examina, in totala independenta, cazurile concrete care le sunt  supuse  judecatii.
In ceea ce priveste  invocarea dispozitiilor Legii nr.263/2010 acestea au preluat, asa cum bine a retinut si tribunalul principiul contributivitatii, asa incat problema  invocata reprezinta in realitate  o problema de aplicare a legii, si care este de competenta instantei de judecata.
Asa fiind, avand in vedere cele aratate mai sus, Curtea a apreciat ca hotararea pronuntata de tribunal este legala si temeinica, astfel ca recursul a fost privit ca nefondat si in consecinta in baza art.312 Cod procedura civila, a fost respins.