Majorare capital. Actiune in anulare a operatiunii de majorare capital. Conditii

Majorare capital. Actiune in anulare a operatiunii de majorare capital. Conditii

Art.117 alin.8 si art.132 din Legea nr.31/1990
 Art.1361, din Legea nr.297/2004

Majorarea sau reducerea capitalului social reprezinta modificari ale actelor constitutive ale societatilor comerciale, fiind prevazute ca atare de art. 212 - 221 din Titlul IV al Legii nr.31/1990 ( Modificarea actului constitutiv).
Or, potrivit art.204 din aceeasi lege actul constitutiv poate fi modificat prin hotarare a adunarii generale ori a consiliului de administratie, respectiv directoratului, adoptata in temeiul art.114 alin.1), sau prin hotararea instantei judecatoresti, in conditiile art.223 alin.3) si ale art.226 alin.2).
In speta, tribunalul a constatat ca, cele doua majorari de capital si reducerea ulterioara, au fost realizate prin hotararile adunarilor generale extraordinare ale actionarilor mentionate in actiune.
In masura in care nu erau de acord cu aceste hotarari, reclamantii si intervenientii le puteau ataca in justitie, insa actiunea trebuia sa imbrace formele prescrise de art. 132, respectiv fie o actiune in anulare, fie in constatarea nulitatii absolute, dupa natura nulitatii respective.

(Decizia nr.1601/R-COM/18 iunie 2012)

Prin actiunea inregistrata la data de 15.03.2010, reclamantii G. C. si N. Gh.G. au chemat in judecata pe parata SC T. SA Rm.Valcea, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta in cauza sa se constate nulitatea absoluta a operatiunilor de capital inregistrate de parata si repunerea partilor in situatia anterioara, precum si plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii au aratat ca parata a inregistrat operatiuni succesive de capital, reprezentand majorari de capital, micsorari de capital si transferari ale actiunilor detinute de asociatia salariatilor PAS T. catre persoane fizice, altele decat membrii asociatiei, operatiuni luate prin hotarari AGA care au fost atacate in instanta si anulate irevocabil, iar aceste sentinte nu au fost respectate de catre administratorii societatii, nefiind operate corectiile necesare la ORC, la Regisco SA si nici la CNVM, incalcand astfel prevederile art.21 lit.h) si art.22 alin.1 din Legea nr.26/1990-R.
Mai mult, operatiunile de capital susmentionate, desi nule, produc inca efecte juridice si au fost utilizate ca baza de plecare pentru alte operatiuni nelegale, materializate in Hotararile AGEA nr.5/16.09.2005, nr.2/29.02.2008, nr.3/26.05.2008, nr.5/22.09.2008, care  incalca dispozitiile Legii nr.31/1990-R.
Toate aceste operatiuni financiare au la baza acelasi dispret fata de lege si proprietarii de drept ai actiunilor, fiind facute in interesul administratorului SC T. SA.
S-a mai aratat ca in cauza nu au fost respectate dispozitiile art.15324 din Legea nr.31/1990, in sensul ca nu s-au parcurs toate etapele privind inregistrarea pierderilor dupa cum nici ale dispozitiilor art.283 alin.1 si art.204 alin.1 din Legea nr.297/2004, cat priveste oferta publica de cumparare adresata tuturor detinatorilor de actiuni.
La data de 10 mai 2010, s-a formulat cerere de interventie in interes propriu de catre numitii U. I.G., U. I., U. C. N. si U. M.C., solicitand constatarea nulitatii absolute a operatiunilor de capital efectuate de SC T. SA si repunerea partilor in situatia anterioara efectuarii acestor operatiuni.
In motivarea cererii s-a aratat ca, sunt membrii ai asociatiei salariatilor PAS, calitate in care, prin Programul actiunilor salariatilor, au dobandit actiuni prin subscrierea de fonduri banesti pentru cumpararea de actiuni la SC T., unde au lucrat ca salariati.
Odata cu privatizarea acestei societati, noii proprietari (fratii C.) au folosit diverse artificii pentru a inlatura din societate membrii asociatiei PAS.
La data de 14 mai 2010, s-a formulat cerere de interventie de catre numitii U. M. C. si N. G., cu acelasi temei si aceeasi motivare ca si cererea anterioara.
Ulterior, la 14 iunie 2010, reclamantii au depus completari si precizari privind actiunea formulata, in sensul ca solicita readucerea capitalului social la nivelul existent la data de 12 martie 2002, asa cum rezulta din datele publicate la Bursa de Valori Bucuresti, iar pentru a se ajunge la acest stadiu este necesara constatarea nulitatii absolute privind majorarea capitalului social, in temeiul Hotararii AGEA nr.5/16.09.-2005 (f.35) a majorarii capitalului social in temeiul AGEA nr.2/29.02.2008 si nr.3/26.05.2008, precum si diminuarea capitalului social, in baza AGEA nr.5/22.09.2008.
Temeiul de drept a fost indicat ca fiind prevederile art.132, art.118 alin.8 si art.1361 si art.210 din Legea nr.297/2004 si ale art.44 alin.3 din Constitutia Romaniei.
Prin intampinarea formulata la 26 august 2010, parata a solicitat respingerea actiunii cu motivarea ca, toate actiunile de modificare a capitalului social intreprinse in perioada 2002-2008, au indeplinit conditiile legale, legalitatea acestora fiind verificata de catre Registrul Comertului, prin intermediul judecatorului delegat, care a emis hotararea judecatoreasca vizand mentiunile respective.
Inclusiv instantele de judecata au constatat irevocabil legalitatea documentelor intocmite in legatura cu modificarea capitalului social.
S-a mai sustinut ca nici unul dintre reclamanti nu este actionar al SC T. SA, ca atare, nu aveau dreptul sa conteste modificarile de capital social, ceea ce face actiunea acestora inadmisibila, iar in ceea ce-i priveste pe intervenienti, acestia precizeaza participarea lor la o asociatie a salariatilor si nu la actionariatului SC T. SA, ceea ce face, de asemenea, ca acestia sa nu aiba calitate procesuala in cauza.
La data de 13 septembrie 2010, la interpelarea instantei, reclamantii au aratat ca prin prezenta actiune au solicitat sa se constate nulitatea operatiunilor privind cele doua majorari si diminuarea ulterioara de capital, dar nu au atacat prin prezenta actiune hotararile AGA prin care s-au operat majorari si diminuari, deoarece nu ar mai fi fost in termen pentru a promova actiuni in anulare.
Tribunalul Valcea, prin sentinta nr.1539/4.10.2010, a respins actiunea reclamantilor ca neintemeiata, precum si cererile de interventie formulate de intervenienti.
Pentru a se pronunta in sensul aratat, instanta de fond a retinut ca, din precizarile scrise si verbale ale reclamantilor, tribunalul a constatat ca  obiectul actiunii, asa cum a fost conturat, il reprezinta o actiune  in constatarea nulitatii unor acte juridice efectuate de catre societatea parata constand  in majorarea sau diminuarea  capitalului social, emisiunea de noi actiuni sau reducerea  numarului acestora, incheierea de acte aditionale  modificatoare ale actului constitutiv precum si operatiunile  de inregistrare a acestor acte in Registrul Comertului; astfel, s-a concluzionat ca din acest complex de actiuni reclamantii au exclus insa hotararile AGEA prin care s-au aprobat respectivele operatiuni.
Mai precis, reclamantii au solicitat repunerea partilor in situatia participatiilor la capitalul social existenta la nivelul anului 2002, fara a se anula insa si hotararile AGA prin care capitalul social si structura acestuia au fost modificate ; cu alte cuvinte reclamantii solicita  desfiintarea efectelor  unor hotarari AGEA, fara ca acestea sa fie anulate sau declarate nule prin hotarare judecatoreasca.
Privita in acest context actiunea reclamantilor a fost apreciata ca nefondata.
S-a mai retinut ca, societatea comerciala fiind, in esenta, un contract, existenta si functionarea ei  sunt generate de vointa contractantilor (asociati/actionari), vointa ce se manifesta prin adunarile generale ale actionarilor.
Hotararile adunarii generale reprezinta conversia vointelor individuale in vointa sociala ca manifestare a persoanei juridice.
Potrivit art.132 din Legea nr.31/1990 hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
Ca atare, hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie, in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei.
Cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata si de orice persoana interesata.
Majorarea sau reducerea capitalului social reprezinta modificari ale actelor constitutive ale societatilor comerciale, fiind prevazute ca atare de art. 212 - 221 din Titlul IV al Legii nr.31/1990 ( Modificarea actului constitutiv).
Or, potrivit art.204 din aceeasi lege actul constitutiv poate fi modificat prin hotarare a adunarii generale ori a consiliului de administratie, respectiv directoratului, adoptata in temeiul art.114 alin.1), sau prin hotararea instantei judecatoresti, in conditiile art.223 alin.3) si ale art.226 alin.2).
In speta, tribunalul a constatat ca, cele doua majorari de capital si reducerea ulterioara, au fost realizate prin hotararile adunarilor generale extraordinare ale actionarilor mentionate in actiune.
In masura in care nu erau de acord cu aceste hotarari, reclamantii si intervenientii le puteau ataca in justitie, insa actiunea trebuia sa imbrace formele prescrise de art. 132, respectiv fie o actiune in anulare, fie in constatarea nulitatii absolute, dupa natura nulitatii respective.
Insa, reclamantii nu au facut dovada intentarii actiunii prevazute de art. 132 iar in prezenta cerere au declarat expres ca obiectul actiunii nu include si atacarea hotararilor adunarii generale.
In ce priveste celelalte operatiuni (intocmirea actelor aditionale, inregistrarea in registrul comertului), s-a apreciat ca acestea sunt subsecvente adoptarii hotararilor AGEA, validitatea lor depinzand de validitatea acestor hotarari. Anularea printr-o actiune distincta a acestor acte subsecvente ar putea interveni numai in situatia in care ar fi afectate de o cauza de nulitate proprie actului respectiv, independenta de raportul de cauzalitate in temeiul carora au luat nastere.
Insa motivele de nulitate invocate de reclamanti, se refera la viciile convocarii, majorarea artificiala a participatiei administratorului C. P. prin emiterea de noi actiuni la o valoare nominala inferioara celor existente, incalcarea dreptului de preferinta privesc exclusiv modalitatea de adoptare si continutul hotararilor AGEA; aceste motive puteau fi invocate insa numai in actiunea specifica prevazuta de art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Este adevarat ca, in motivarea in drept a actiunii reclamantii, invoca dispozitiile art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990 care reglementeaza actiunea in constatarea nulitatii absolute a hotararii adunarii generale. Insa, obiectul actiunii nu este formulat in acesti termeni, ci intr-o exprimare generica (nulitatea operatiunilor de capital). Or, existenta si functionarea societatilor comerciale sunt guvernate de o reglementare proprie, astfel incat actiunile judiciare privind aceste aspecte trebuie exercitate in forma prevazuta de aceasta reglementare, respectiv Legea nr.31/1990. In exercitarea rolului activ instanta a cerut reclamantilor sa-si precizeze cererea de chemare in judecata, iar acestia au invederat expres ca nu inteleg sa atace si hotararile AGEA (fila 102 dosar).
Asa fiind, prin excluderea hotararilor AGEA din obiectul actiunii, tribunalul a constatat ca nu exista si nici nu s-au invederat motive de nulitate proprii actelor subsecvente atacate,motiv pentru care a apreciat actiunea ca nefondata.
Pe cale de consecinta, si cererile de interventie au primit aceeasi dezlegare, intrucat intervenientii nu invoca alte cauze de nulitate, ci se raporteaza la motivarea actiunii principale.
Impotriva acestei hotarari, s-a formulat recurs, de catre reclamanti si intervenienti, cale de atac calificata de catre instanta de control, in temeiul art.84 Cod procedura civila, ca fiind apel,  avand in vedere dispozitiile Legii nr.31/1990-R.
Curtea de Apel Pitesti, prin decizia nr.7/A-C/4.02.2011 a admis apelul formulat, a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a se pronunta astfel, Curtea a retinut ca atat reclamantii, cat si intervenientii, au investit instanta de judecata cu actiune in constatarea nulitatii operatiunilor succesive de capital, operatiuni care, insa, sunt materializate in hotararile adunarii generale a societatii parate, singurele actele supuse controlului jurisdictional. Prin urmare, ca aceste operatiuni sa poata produce efecte juridice, in ceea ce priveste modificarea structurii capitalului societatii comerciale, trebuie sa exprime vointa sociala a societatii, care nu poate fi exprimata decat sub forma hotararii AGA sau AGEA.
Sub acest aspect, argumentul instantei de fond vizand faptul ca obiectul actiunii il reprezinta constatarea nulitatii unor acte juridice efectuate de societatea parata constand in majorarea sau diminuarea capitalului social, emisiunea de noi actiuni sau reducerea numarului acestora, incheierea de acte aditionale modificatoare ale actului constitutiv, precum si operatiunile de inregistrare a acestor acte in registrul comertului, nu poate fi primita deoarece, asa cum s-a aratat, aceste operatiuni sunt materializate in hotararile AGEA si, ca atare, numai acestea din urma puteau constitui obiect al actiunii intemeiate pe disp.art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990-R.
Or, asa cum corect a retinut initial instanta de fond, motivarea in drept a actiunii reclamantilor este intemeiata pe aceasta dispozitie legala, dar ajunge, totusi, la concluzia ca obiectul actiunii este exprimat in termeni generici, ceea ce ar conduce la concluzia ca vointa reclamantilor si a intervenientilor nu a fost in sensul de a se constata nulitatea hotararilor prin care au fost efectuate aceste operatiuni.
Actiunea vizand constatarea nulitatii absolute a hotararilor AGEA este imprescriptibila, astfel ca ea poate fi introdusa oricand si de orice parte interesata in conditiile legii.
De asemenea, observand precizarea facuta de reclamanti in data de 14 iunie 2010, rezulta clar ca obiectul actiunii il reprezinta nulitatea absoluta a hotararilor AGEA prin care au fost dispuse operatiunile de majorare si diminuare a capitalului social, astfel ca nu s-a putut sustine inexistenta unor motive de nulitate proprii fie a actelor principale, fie a actelor subsecvente atacate.
Avand in vedere ca instanta de fond s-a pronuntat intr-o exceptie care nu este incidenta cauzei, fara a antama fondul acesteia, s-a retinut ca fiind indreptatite criticile apelantilor si s-a dispus reluarea judecatii cauzei de catre aceeasi instanta de fond.
Impotriva acestei decizii s-a formulat recurs de catre parata, iar prin decizia nr.2121/27.09.2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat nulitatea cererii de recurs.
In rejudecarea cauzei dupa desfiintarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, Tribunalul Valcea a respins cererea si cererile de interventie, retinandu-se in esenta ca:
Reclamantii au precizat ca nu ataca hotararile A.G.A. prin care s-a dispus majorarea, apoi diminuarea capitalului social al paratei S.C. T. S.A., pentru ca nu mai sunt in termenul legal.
Or, conform dispozitiilor art.132 din Legea nr.31/90, raportat la art.8 si art.113 si 190 din Legea nr.31/90, modificarile de capital, care sunt modificari ale actului constitutiv al societatii pe actiuni trebuie sa aiba o forma materializata, in hotararea AGEA. Chiar art.113 din Legea nr.31/90 stabileste ca adunarea generala extraordinara ia hotarari privind majorarea capitalului social sau diminuarea acestui capital.
Reclamantii din acest proces, numai pentru ca au pierdut termenul de 15 zile de la publicarea in M.O. a acelor hotarari, au recurs la prezenta cerere.
S-a mai retinut ca reclamantii au recunoscut ei insisi ca au pierdut acest termen, atat in primul ciclu procesual al dosarului nr.107/90/2010 al Tribunalului Valcea, cat si cu prilejul rejudecarii cauzei.
Din acest motiv, cererea formulata si precizata la dosar a fost respinsa. Urmare a acestei solutii, a fost respinsa si cererea de interventie.
S-a mai retinut ca, pentru a putea cere instantei sa analizeze anumite operatiuni ale societatii, art.136 din Legea nr.31/1990 impune si o conditie pe care reclamantii nu o indeplinesc, aceea de a detine individual sau impreuna, cel putin 10% din capitalul social, iar conform actelor de la dosar, actionarii persoane fizice au un procent mai mic in capitalul social al paratei.
Impotriva sentintei civile nr.188/26.01.2012 pronuntata de Tribunalul Valcea au formulat recurs reclamantii G. C. si N.G., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie prin prisma urmatoarelor motive de recurs:
Instanta a retinut in mod eronat ca actiunea a vizat hotararile A.G.A. din 8.09.2003 de majorare a capitalului social si din 19.07.2004 de reducere a capitalului social si ca nu mai sunt in termenul legal de a ataca aceste doua hotarari. Aceasta interpretare a precizarilor este gresita, avand in vedere ca prin actiunea formulata s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a operatiunilor de capital inregistrate de parata, iar nu anularea actelor juridice, iar constatarea nulitatii absolute nu este legata de un termen expres prevazut in lege.
Instanta nu a precizat la care hotarari A.G.A. se refera in considerentele sentintei. Recurentii arata ca s-a facut precizarea ca hotararea A.G.E.A. din 8.09.2003 de majorare a capitalului social si din 19.07.2004 de reducere a capitalului social au fost anulate irevocabil si deci nu se necesita rediscutarea lor. Au fost prezentate in actiune pentru a se observa ca acestea produc inca efecte juridice, ceea ce este inadmisibil.
Recurentii mai arata ca au cerut expres sa se constate nulitatea absoluta a hotararilor A.G.A. nr.5/16.09.2005, nr.2/29.02.2008, nr.3/26.05.2008 de majorare a capitalului si nr.5/22.09.2008 de diminuare a capitalului si a actelor subsecvente, deoarece incalca prevederile imperative ale legii, inclusiv art.44 alin.3 din Constitutia Romaniei.
Instanta nu a raspuns la aceasta cerere, apreciind ca cererea reclamantilor este cauzata numai de pierderea termenului de 15 zile de la publicarea hotararilor in Monitorul Oficial si nu de prejudicierea lor si de existenta dreptului imprescriptibil stabilit de lege.
Mai mult, instanta a dat o interpretare gresita a art.136 din Legea nr.31/1990, conditionand admisibilitatea actiunii de o detinere de cel putin 10% din capitalul social. Aceasta conditie ar limita insasi apararea dreptului de proprietate, consfintit de art.44 din Constitutie si ar fi in contradictie cu Legea nr.31/1990, art.132 alin.2. In realitate art.136 din Legea nr.31/1990 nu este aplicabil in acest litigiu, pentru ca nu au solicitat verificarea unor aspecte legate de gestiunea societatii. Nulitatea absoluta este reglementata de Legea nr.31/1990, in art.132 alin.3.
Curtea de Apel Pitesti, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, prin decizia nr.1601/R-Com/18 iunie 2012, a admis recursul formulat de reclamanti, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin decizia de casare nr.7/AC/4.02.2011 a Curtii de Apel Pitesti, ramasa irevocabila prin anularea recursului prin decizia nr.2821/27.09.2011, s-a dat instantei de fond dezlegarea in drept obligatorie cu privire la imprescriptibilitatea constatarii nulitatii absolute a hotararilor A.G.E.A. si indicatia ca judecata cauzei sa fie reluata, trecand peste exceptia care nu este incidenta cauzei si cauza sa fie analizata in raport de probatoriul administrat si de dispozitiile legale aplicabile.
In rejudecarea cauzei dupa desfiintarea sentintei cu trimitere spre rejudecare, instanta de fond a respins actiunea cu motivarea ca reclamantii din acest proces, numai pentru ca au pierdut termenul de 15 zile de la publicarea in M.O. a acelor hotarari, au recurs la prezenta cerere si ca reclamantii au recunoscut ei insisi ca au pierdut acest termen.
Or, o astfel de sentinta echivaleaza cu solutionarea cauzei pe aceeasi exceptie ca si cea retinuta initial, in primul ciclu procesual, prin sentinta nr.1539/4.10.2010, sentinta care a fost desfiintata cu trimiterea cauzei spre rejudecare prin decizia nr.7/AC/4.02.2011 a Curtii de Apel Pitesti.
Prin urmare, instanta de fond a pronuntat o sentinta cu nesocotirea indicatiilor instantei de casare care ii impusese obligatia dezlegarii cauzei pe fond, cu analiza probatoriului administrat si a dispozitiilor legale aplicabile, analiza de fond inexistenta in sentinta atacata.
Si in ceea ce priveste dispozitiile legale aplicabile, instanta de fond a savarsit o eroare, referindu-se la conditiile art.136 din Legea nr.31/1990, care reglementeaza o actiune de protejare a drepturilor actionarilor minoritari, aceasta motivare fiind straina de natura prezentei cauze, care a fost intemeiata pe dispozitiile art.132 din Legea nr.31/1990 si are ca obiect o actiune in anularea unei hotarari A.G.E.A.
Este adevarat ca reclamantii au depus o precizare la dosarul de fond, insa in aceasta precizare au aratat ca isi intemeiaza actiunea pe dispozitiile art.117 alin.8 si art.132 din Legea nr.31/1990 si ale art.1361, din Legea nr.297/2004.
Prin urmare, instanta de fond a fost in eroare cu privire la temeiul de drept al precizarii facute de reclamant, acestia invocand dispozitiile art.1361 din Legea nr.297/2004, iar nu pe cele ale art.136 din Legea nr.31/1990, asa cum se arata in mod eronat in sentinta atacata.
Intrucat instanta de fond s-a pronuntat, cu nerespectarea indicatiilor deciziei de casare pe o exceptie care nu este incidenta cauzei si analiza unor dispozitii legale straine de natura prezentului litigiu, ceea ce echivaleaza cu nepronuntarea asupra fondului cauzei, Curtea urmeaza ca in baza dispozitiilor art.312 alin.5 Cod procedura civila, sa admita recursul si sa caseze sentinta cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, cu mentinerea indicatiilor din prima decizie de casare, respectiv nr.7/AC/4.02.2011 a Curtii de Apel Pitesti.
Prin urmare, instanta de fond urmeaza sa se pronunte asupra actiunii in anulare a hotararilor A.G.E.A. cu care a fost investita, in raport de motivele invocate de reclamanti in temeiul principiului disponibilitatii si de materialul probator administrat in cauza.