Exercitarea actiunii civile in cadrul procesului penal. Despagubirile acordate trebuie sa reprezinte o justa si integrala dezdaunare a persoanelor prejudiciate prin savarsirea infractiunii.

Exercitarea actiunii civile in cadrul procesului penal. Despagubirile acordate trebuie sa reprezinte o justa si integrala dezdaunare  a persoanelor prejudiciate prin savarsirea infractiunii.
Art.14 Cod procedura penala
Art.998 Cod civil

Sumele acordate atat ca despagubiri materiale cat si morale, sunt de natura sa compenseze prejudiciile cauzate prin decesul celor doua victime, neavand relevanta daca intre acestea exista vreun grad de rudenie  si daca aveau vocatie succesorala la averea defunctilor.
De asemenea, nu are relevanta contextul economic in care se acorda despagubirile civile. A proceda in acest sens ar insemna sa se incalce cu buna stiinta dispozitiile prevazute de art.998 Cod civil, care nu conditioneaza acordarea de despagubiri de calitatea de mostenitor a persoanei prejudiciata printr-un delict sau sa se introduca alte elemente de apreciere in legatura cu cuantumul prejudiciului si nu cel efectiv suferit.

(Decizia penala nr. 323/R din 10 aprilie 2012)

Prin sentinta penala nr.291 din 15 noiembrie 2011, pronuntata de Judecatoria Horezu, inculpatul A.F. a fost condamnat la un an si 6 luni inchisoare la care s-a adaugat un spor de 6 luni, in total 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2 si 5 Cod penal.
A fost obligat inculpatul, in solidar cu asiguratorul, sa plateasca despagubiri civile:
-suma de 10.000 lei, daune materiale partii civile T. M.;
-suma de 600.000 lei daune morale partii civile G.C.E.;
-suma de 2.500 lei daune morale partii civile C. S.;
-sumele de 2.500 lei daune materiale si 2.000 lei daune morale partii civila C. A.;
-sumele de 2.500 lei daune materiale si 2.500 lei daune morale partii civile G.S..
Spre a hotari astfel, in fapt, prima instanta a retinut urmatoarele:
La data de 29 decembrie 2007, inculpatul A.F. a condus pe drumurile publice un autovehicul si a produs un accident de circulatie soldat cu decesul a doua victime, T.C. si G.D.A.
Prima instanta a apreciat ca nu se impune aplicarea dispozitiilor art.320/1 Cod pr.penala, intrucat "la data inregistrarii prezentei cauze (4 februarie 2010) Legea nr.202/2010 (care a introdus articolul respectiv - s.n.) nu era adoptata, intrand in vigoare la data de 25 noiembrie 2010 si producand efecte numai pentru viitor".
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanta de fond a constatat ca au suferit prejudicii atat unitatile spitalicesti - Spitalul judetean de Urgenta Valcea si Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar Arseni Bucuresti, cat si persoanele fizice T.M., G.C. E., C. S., C. A. si G.S.care s-au aflat in anumite raporturi cu victimele T.C. si G. D.A.. Prin urmare, inculpatul a fost obligat la despagubirile amintite, in solidar cu asiguratorul.
Impotriva hotararii au formulat recurs Parchetul, inculpatul si asiguratorul.
Inculpatul a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand, printre altele, ca:
- in mod nelegal nu au fost aplicate dispozitiile prevazute de art.320/1 Cod pr. penala, cu consecinta reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute pentru infractiunea in baza careia a fost condamnat;
Asiguratorul de raspundere civila a criticat, de asemenea, sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand, printre altele ca:
- sumele acordate nu sunt in concordanta cu "conditiile socio-economice individuale ale partilor civile precum si cu nivelul general privind venitul mediu la nivel national";
- prima instanta a acordat in mod nelegal despagubiri civile partilor civile G. S. (unchiul victimei G.A.D.), C.A. (matusa victimei) si C.S. (unchiul victimei) fara a analiza daca acestea indeplinesc si conditiile legale spre a avea calitatea de mostenitori ai victimei;
Prin decizia penala nr. 323/R din 10 aprilie  2012, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, s-au admis recursurile parchetului, inculpatului si asiguratorului, cu consecinta inlaturarii sporului de 6 luni, precum si a aplicarii dispozitiilor art.74,76 Cod penal.
S-a facut aplicarea dispozitiilor art.320/1 Cod procedura penala si s-a majorat pedeapsa de la 1 an si 6 luni la 3 ani inchisoare.
Au fost mentinute celelalte  dispozitii ale sentintei.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea retine urmatoarele:
Prima instanta, in mod nelegal a respins cererea inculpatului de a se face aplicatiunea dispozitiilor art.320/1 Cod pr.penala, cu consecinta prevazuta in alin.7 de reducere cu o treimea limitelor de pedeapsa, desi erau indeplinite conditiile prevazute de acest text, in sensul ca pana la inceperea cercetarii judecatoresti, acesta a recunoscut savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei. Prin urmare, prima instanta trebuia ca in situatia tranzitorie respectiva, sa aplice corect la speta dispozitiile prevazute de textul de lege anterior citat si sa dea eficienta efectelor pe care acesta le producea asupra reducerii limitelor de pedeapsa.
Nelegalitatea sentintei va fi, astfel, inlaturata prin aplicarea dispozitiilor art.320/1 alin.7 Cod pr.penala, astfel ca pedeapsa va fi stabilita in noile limite impuse de acest text.
De asemenea, se constata ca este nelegal sporul de 6 luni inchisoare aplicat la pedeapsa de un an si 6 luni la care inculpatul a fost condamnat, fiind astfel interpretate in mod gresit dispozitiile prevazute de art.178 alin.5 Cod penal; potrivit textului aplicarea acestui spor nu se poate face separat, astfel cum este cazul stabilirii pedepsei, printre altele, la concursul de infractiuni, ci el face parte integranta din pedeapsa. Sub acest aspect, sunt dispozitiile textului de lege sus-citat (art.178 alin.5 Cod penal) care, in ceea ce priveste limita superioara a pedepsei o majoreaza cu inca 3 ani fata de limitele superioare de pedeapsa pentru faptele prevazute in alineatele precedente ale acestui articol.
Ca atare, instantele, confruntate cu aplicarea pedepsei in conformitate cu dispozitiile art.178 alin.5 (multitudinea de victime) nu pot aplica separat sporul, ci au numai posibilitatea de a "urca" pedeapsa pana la limita superioara data de majorarea acesteia cu inca 3 ani.
Si aceasta nelegalitate a fost corectata de catre instanta de recurs, prin inlaturarea sporului de 6 luni aplicat.
In legatura cu solutionarea laturii civile a cauzei, Curtea a retinut ca este neintemeiata sustinerea asiguratorului de raspundere civila, privind sumele acordate partilor civile mentionate.
Sub acest aspect se constata ca instanta de fond a facut, in primul rand, o aplicare corecta a dispozitiilor art.998 Cod civil (in vigoare la data savarsirii faptei), cat si a celor prevazute de art.14 Cod pr.penala. In conformitate cu dispozitiile art.998 Cod civil, orice fapta a omului aducatoare de prejudicii obliga la acoperirea acestora; tot astfel, din economia art.14 Cod pr.penala, care fixeaza obiectul si exercitarea actiunii civile in cadrul procesului penal, rezulta ca despagubirile acordate trebuie sa reprezinte o justa si integrala dezdaunare  a persoanelor prejudiciate prin savarsirea infractiunii. Sumele acordate atat ca despagubiri materiale cat si morale, sunt de natura sa compenseze prejudiciile cauzate prin decesul celor doua victime T.C. si G.D. A., neavand relevanta daca intre acestea exista vreun grad de rudenie  si daca aveau vocatie succesorala la averea defunctilor, astfel cum in mod neintemeiat sustine asiguratorul de raspundere civila. De asemenea, nu are relevanta contextul economic in care se acorda despagubirile civile. A proceda in acest sens ar insemna sa se incalce cu buna stiinta dispozitiile prevazute de art.998 Cod civil, anterior citat, care nu conditioneaza acordarea de despagubiri de calitatea de mostenitor a persoanei prejudiciata printr-un delict sau sa se introduca alte elemente de apreciere in legatura cu cuantumul prejudiciului si nu cel efectiv suferit, astfel cum este in prezenta cauza.