Validare poprire. Putere de lucru judecat fata de hotararea judecatoreasca formulata in cadrul actiunii avand ca obiect contestatie la executare.

      
      La data de 17.11.2010, creditoarea T. E. a solicitat validarea popririi si obligarea tertului poprit Trezoreria Municipiului Craiova sa ii plateasca  suma de 31392,56  lei, reprezentand debit  conform titlului executoriu si cheltuieli de executare stabilite prin procesul-verbal nr.327/E/2009 din data de 07.04.2009 .
          In fapt, creditoarea a aratat ca prin titlul executoriu, debitorul Casa de Asigurari de Sanatate Dolj ii datoreaza  suma de 31392,56  lei, inclusiv cheltuieli de executare.
      Pentru acoperirea acestei sume s-a emis debitoarei somatia cu  nr.327/E/2009 din data de 07.04.2009,  dupa care   s-a  dispus infiintarea popririi  la tertul poprit Trezoreria Craiova, aceasta fiind comunicata la data de 11.11.2010 .
          Creditoarea a mentionat ca, intrucat s-a primit raspuns negativ din partea tertului poprit cu privire la infiintarea popririi, a solicitat validarea acesteia si amendarea tertului poprit.
      La data de 24.01.2011, debitorul Casa de Asigurari de Sanatate Dolj  a depus intampinare prin care a solicitat respingerea validarii popririi.
      In motivare, debitorul a aratat ca, in conformitate cu prevederile  OUG   nr.71/2009,  cu modificarile si completarile ulterioare, in cursul termenelor prevazute in acest act normativ, orice procedura de executare  silita se suspenda de drept, astfel ca orice sume  prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar urmeaza a fi platite conform acestui act normativ.
      Debitoarea a mai aratat ca  la momentul la care i s-a comunicat adresa de infiintare a popririi, executarea silita era suspendata de drept, Trezoreria Craiova neavand obligatia legala de a efectua poprirea, fiindu-i interzis de lege sa efectueze acte de  executare cu privire la sumele  respective.
      Prin sentinta civila nr. 162126/31.10.2011, pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosar nr. 33681/215/2010,  a fost admisa  actiunea formulata de creditoarea T. E., in contradictoriu cu CAS Dolj si tertul poprit Trezoreria Craiova.
      A fost  validata poprirea infiintata de BEJ Talpa si Terpovici la data de 01.11.2010, in dosarul de executare silita nr.327/E/2009 pana la concurenta sumei de 31.392,56 lei( treizeci si unu mii trei sute nouazeci si doi si cincizeci si sase bani )in mainile tertului poprit Trezoreria Craiova  asupra conturilor debitoarei CAS Dolj, in beneficiul creditoarei T. E.
      Pentru a pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:
      Prin decizia civila nr. 2559/04.12.2008, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, in dosarul nr.11648/63/2008, ramasa irevocabila, s-a dispus ca debitorul  CAS Dolj,  sa plateasca creditoarei T. E suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare  in procent de 25% pentru fiecare supliment, incepand cu data de 23.04.2005.
       Executorul judecatoresc a emis, la data de 07.04.2009, conform dispozitiilor Codului de procedura civila, adresa de infiintare a popririi catre tertul poprit Trezoreria Municipiului Craiova, acesta din urma a raspuns restituind in original titlul executoriu nr.327/E/2009, cu mentiunea ca trebuie respectate  dispozitiile O.U.G. nr. 71/2009 art. 1 alin. 2.
      Conform art. 460 Cod pr. civ. "daca tertul poprit nu-si mai indeplineste obligatiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv in cazul in care, in loc sa consemneze suma urmaribila a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, in termen de 3 luni de la data cand tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza instanta de executare, in vederea validarii popririi. Instanta  citat creditorul urmaritor, debitorul si tertul poprit si, daca din probele administrate a rezultat ca tertul poprit datoreaza sume de bani debitorului, va da o hotarare de validare a popririi prin care va obliga tertul poprit sa plateasca creditorului, in limita creantei, suma datorata debitorului, iar in caz contrar, va hotari desfiintarea popririi (...). Daca sumele sunt datorate periodic, poprirea se valideaza atat pentru sumele ajunse la scadenta, cat si pentru cele care vor fi scadente in viitor, validarea producandu-si efectele numai la data cand sumele devin scadente".
      Analizand  inscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanta a retinut  ca executarea silita a fost pornita la data de 07.04. 2009, prin cererea creditoarei T. E, formandu-se dosarul de executare nr. 327/E/2009 al BEJ Talpa Neacsu si Terpovici.
           Deci,  sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura, obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca.
      Cat priveste drepturile salariale cuvenite creditoarei, instanta a retinut ca art.6 paragraful 1 din Conventia (Europeana) pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale protejeaza dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, in materie civila si penala.
      Acest drept ar ramane iluzoriu daca nu ar include si faza de executare a hotararilor judecatoresti definitive. Conventia are in vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg in jurisprudenta sa, incepand cu cauza Artico vs. Italia (1980).
         Statul si institutiile publice au indatorirea, reprezentand autoritatea publica, de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de a executa de bunavoie hotararea judecatoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de solutionare prevazut de art.6 din Conventie fiind aplicabil si in faza executarii silite (de exemplu, cauza Ruianu contra Romaniei, Pini si Bertani, Manera si Atripaldi contra Romaniei, Sandor contra Romaniei, V. Ionescu contra Romaniei, Sabin Popescu contra Romaniei).
      Intarzierea in executarea unei sentinte, imputabila autoritatilor care nu furnizeaza o justificare valabila in acest sens, aduce atingere si dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei.
      In Cauza Sandor contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca: "Administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca ori intarzie in executarea acesteia, garantiile art.6 de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi".
      Curtea a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva statului sau altei institutii publice sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie.
      Curtea a concluzionat ca, prin refuzul de a executa sentinta, autoritatile nationale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justitie in faza de executare, fiind incalcat art.6 alin.1 din Conventie.
      Asadar, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei.
      Pentru ca o astfel de privare sa fie in acord totusi cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ar trebui "sa fie prevazuta de lege", "sa urmareasca un scop legitim", iar ingerinta in dreptul de proprietate ar trebui sa raspunda criteriului proportionalitatii (a se vedea in acest sens paragrafele 78 din Hotararea pronuntata de CEDO in Cauza Brumarescu impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 414/2000).
      Trecand peste faptul ca este nefiresc ca statul sa isi creeze prin acte normative situatii in care sa fie exceptat de la obligatia de executare silita a unei hotarari judecatoresti, instanta a constatat ca ingerinta este prevazuta de lege.
      Insa cerinta de a corespunde interesului legitim public, nu este indeplinita; astfel, aprobarea ordonantei este motivata de necesitatea "mentinerii echilibrelor bugetare si in mod implicit nerespectarea angajamentelor interne si internationale asumate de Guvernul Romaniei, inclusiv in ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar", insa jurisprudenta CEDO mentioneaza constant ca "complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natura sa exonereze statul de la obligatia sa prevazuta de Conventie de a garanta tuturor dreptul de a fi executate intr-un termen rezonabil acele hotarari judecatoresti care sunt obligatorii si executorii"; ca nu este permis autoritatilor statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuza pentru a nu onora debitul stabilit prin hotarare judecatoreasca; ca este obligatia statelor contractante de a-si organiza sistemul juridic, in asa fel incat autoritatile competente sa isi poata executa obligatiile.
           Nici cerinta proportionalitatii masurii nu este indeplinita, fiind de natura a distruge echilibrul just dintre protectia proprietatii individuale si cerintele interesului public.
          Dispozitiile derogatorii ale O.U.G. nr.71/2009 favorizeaza statul in raporturi de drept privat (raporturile de drept al muncii intra in sfera dreptului privat), acolo unde statul trebuie sa se gaseasca pe pozitii de deplina egalitate cu orice alta persoana fizica sau juridica. Un debitor, privit generic, nu poate nicicand invoca lipsa fondurilor, putand fi urmarit silit inclusiv asupra locuintei, in cazul persoanei fizice sau pana la intrarea in insolventa, in cazul persoanei juridice.
           Pentru cheltuielile de executare, stabilite prin procesul - verbal din data de 07.04.2009 nu sunt aplicabile dispozitiile O.U.G. 71/2009.
        Impotriva acestei sentinte a formulat apel debitoarea C.A.S. Dolj, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii contestatiei la  executare privind infiintarea  popririi.
      In esenta, apelanta a aratat ca, in mod gresit, prima instanta a respins contestatia la executare, intrucat actul normativ invocat in apararea recurentei, respectiv O.U.G. nr. 71/2009 este in concordanta cu pactele si tratatele privitoare la drepturile  fundamentale  ale  omului, la care Romania este parte.
      O.U.G. nr.71/2009 si modificarile si completarile ulterioare este in concordanta cu pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte. In cauza Petro contra Romaniei este subliniat faptul ca intarzierea in executare a unei sentinte este imputabila autoritatilor care in speta nu au furnizat nicio justificare valabila pentru ingerinta suportata de reclamanti. Notorietatea crizei economice mondiale si implicit nationale, ofera insa o justificare valabila intarzierii in executarea hotararii judecatoresti, fiind subliniata in insasi partea introductiva a O.U.G. nr.71/2009.
      In continuare, apelanta a aratat ca in speta sunt indeplinite cele trei conditii la care face referire cauza Brumarescu contra Romaniei: amanarea este prevazuta de lege, fiind reglementata de O.U.G. nr. 71/2009, act normativ declarat constitutionala de catre Curtea Constitutionala a Romaniei; privarea urmareste un interes legitim - posibilitatea platii drepturilor banesti intr-un termen rezonabil fara a afecta bugetul asigurarilor sociale de sanatate, fara a limita accesul asiguratilor la servicii medicale si medicamente din cauza diminuarii fondurilor cu aceasta destinatie; cerinta proportionalitatii masurii este indeplinita prin faptul ca norma legala reglementeaza raportat la interesul public esalonarea si nu exonerarea de la plata; in plus, pentru a inlatura situatia in care persoana in cauza ar putea suporta o sarcina speciala si exorbitanta (cauza Sporrong si Lonnroth impotriva Suediei), O.U.G. nr.71/2009 mentioneaza si actualizarea debitului cu indicele de inflatie comunicat de Institutul National de Statistica.
      Apelanta a aratat, de asemenea, ca instanta de fond nu a tinut cont nici de deciziile Curtii Constitutionale a Romaniei nr.188/02.03.2010 si nr.190/02.03.2010, prin care au fost respinse  exceptiile de neconstitutionalitate ale prevederilor O.U.G. nr.71/2009 si nu a facut nici un fel de referire la acestea, ceea ce a condus la solutionarea gresita a cauzei.
      Prin decizia civila nr. 66 din 10 februarie 2012, pronuntata de Tribunalul Dolj, in dosarul nr. 33681/215/2010, s-a respins apelul formulat de debitoarea C.A.S. DOLJ, impotriva sentintei civile nr. 162126/31.10.2011, pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosar nr. 33681/215/2010, in contradictoriu cu creditoarea T. E. si tertul poprit  TREZORERIA CRAIOVA.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut ca instanta de fond a interpretat in mod corect prevederile legale incidente in cauza.
Astfel, aceasta a retinut in mod corect ca, in cauza, au prioritate la aplicare prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului fata de prevederile legale interne, acelasi principiu fiind inscris si in art. 20 din Constitutie.
In acest sens, asa cum in mod constant s-a decis in jurisprudenta CEDO, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare hotararilor judecatoresti ce constituie titluri executorii incalca atat prev. art. 1 Protocolul 1, cat si prevederile art. 6 CEDO, text legal conform cu care statele membre sunt tinute a asigura executarea silita a hotararilor judecatoresti, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat de intarziere a acestei executari.
Acelasi principiu se regaseste si in cauzele Broniowski contra Poloniei - Hotararea Marii Camere din 22,06,2004, Hornsby contra Greciei, Ruianu contra Romaniei, Pini, Bertani, Manera si Atripaldi contra Romaniei, Sandor contra Romaniei, Sabin Popescu contra Romaniei, in toate aceste cauze Curtea Europeana a Drepturilor Omului retinand ca administratia publica are obligatia de a executa voluntar hotararile judecatoresti, orice omisiune a acesteia in executare sau intarziere  in executare lipsind de eficacitate prev. art. 6 CEDO.
Justificarile recurentei ca OUG 71/2009 se incadreaza in situatia de exceptie in care ingerinta statului in drepturile patrimoniale ale cetatenilor este justificata, deoarece in cauza sunt intrunite toate cele 3 conditii ale unei asemenea situatii de exceptie  - privarea de bun este prevazuta de lege, urmareste un interes legitim si este respectata cerinta proportionalitatii dintre interesul public care a dictat o asemenea masura, modalitatea in care s-au restrans drepturile cetatenilor si interesul privat al cetateanului supus unei asemenea masuri - nu sunt nici reale, nici conforme cu situatia de fapt.
Astfel, in cauza Bourdov contra Rusiei s-a rezolvat de catre CEDO  o situatie similara, reclamantul beneficiind de asemenea de creante impotriva statului, creante care nu au fost onorate de administratia financiara din cauza lipsei banilor in cont.
      S-a stabilit cu acea ocazie ca "o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultata dintr-o hotarare judecatoreasca. Sigur, o intarziere in executarea unei hotarari poate fi justificata in circumstante speciale, dar intarzierea nu poate avea drept consecinta o atingere adusa substantei dreptului protejat de art. 6 paragraful 1(35). In cauza, reclamantul nu trebuia sa fie in imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care viza repararea unei vatamari a sanatatii sale, din pricina dificultatilor financiare ale statului (36)."
      Hotararea este importanta  pentru ca expune cu claritate obligatia statului de a executa din oficiu, intr-un termen rezonabil, hotararile pronuntate impotriva sa.
      Complexitatea procedurii interne de executare silita sau a sistemului bugetar al statului nu poate scuti statul de obligatia sa, in baza Conventiei, de a garanta fiecarei persoane dreptul la executarea unei hotarari judecatoresti definitive si executorii intr-un interval rezonabil. Autoritatile nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotarari judecatoresti.
      S-a statuat ca autoritatea parata avea obligatia de a lua toate masurile necesare, fie singura, fie in cooperare cu alte autoritati responsabile federale sau locale pentru a se asigura ca fondurile necesare erau disponibile in vederea executarii obligatiei Statului.
Recurenta a apreciat ca existenta crizei mondiale justifica in planul Conventiei Europene a Drepturilor Omului neexecutarea obligatiilor banesti care ii revin fata de salariatii din sistemul bugetar.
O asemenea sustinere este lipsita de substanta si neconforma cu starea de fapt, astfel:
Recurenta a ajuns in situatia obligarii sale la plata acestor sume din propria culpa, deoarece a refuzat sa le acorde in mod voluntar salariatilor din sistemul bugetar drepturile salariale cuvenite prin lege.
Incidenta crizei mondiale este suportata in final de omul simplu, acesta fiind in situatia de a-si schimba dramatic modul de viata fie ca  urmare a pierderii locului de munca, fie ca urmare a diminuarii considerabile a veniturilor.
A-l forta tot pe acesta sa suporte greutatea crizei mondiale prin neonorarea de catre stat a creantelor pe care le are fata de el atinge insasi substanta dreptului la proprietate al acestuia.
In conditiile in care, ca urmare a crizei mondiale, cetateanul roman nu mai beneficiaza decat de conditii minimale de asistenta medicala sau de servicii de asigurari sociale, insa trebuie sa-si onoreze cu promptitudine datoriile catre stat, catre furnizorii de servicii de intretinere, si de multe ori catre institutii de credit, in situatia in care, asa cum se demonstreaza statistic prin cresterea somajului si prin reducerea veniturilor prin lege, cetateanul simplu nu mai are loc de munca sau are venituri diminuate, amanarea platii de catre stat a sumelor pe care i le datoreaza rupe justul echilibru care trebuie sa existe intre stat si cetatea, punand intreaga povara a crizei pe umerii acestuia si punandu-l in imposibilitate de a-si onora la randul sau datoriile sau chiar de a-si sustine nevoile de intretinere proprii si ale familiei sale.
Ca atare, justificarea legalitatii ingerintei statului in dreptul de proprietate al cetateanului prin incidenta crizei mondiale nu este nici legala, nici morala si nu poate fi retinuta ca un motiv temeinic de reesalonare a acestor plati, statul trebuind sa gaseasca alte solutii de rezolvare a unei situatii financiare dificile decat aceea de neonorare a obligatiilor sale.
In ce priveste speta de fata, s-a constatat ca Statul nu si-a executat obligatiile de plata catre intimata, desi creanta  este scadenta deja de aproape 2 ani, decizia Curtii de Apel, ce constituie titlu executoriu fiind pronuntata la data de 04.12.2008.
In ce priveste critica vizand neaplicarea deciziilor nr. 188/2010 si respectiv nr. 190/2010 ale Curtii Constitutionale ale Romaniei, care au constatat ca sunt constitutionale prev. O.U.G. nr. 71/2009, s-a retinut ca daca legea interna contine dispozitii contrare Conventiei Europene a Drepturilor Omului se aplica cu prioritate dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
      Tribunalul a constatat ca prima instanta in mod legal a verificat compatibilitatea prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, fata de circumstantele concrete ale spetei, cu dispozitiile art. 6 din Conventie, art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie si jurisprudenta constanta a CEDO in materia executarii hotararilor judecatoresti care are o aplicare directa in dreptul intern
Conform art. 20 din Constitutie, legile interne vor fi interpretate in conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care Romania este parte.
Curtea de la Strasbourg este interpreta suprema a Conventiei, care se aplica direct in statele membre ale Consiliului Europei, inclusiv in Romania, astfel ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului are o aplicare directa in dreptul intern, urmand ca judecatorul national sa dea eficienta acesteia.
In lumina jurisprudentei CEDO deja mentionate, s-a concluzionat ca, atat in situatia in care un stat se bucura de imunitate de executare silita, cat si in situatia in care in dreptul intern este posibila executarea silita a statului, refuzul sau intarzierea nejustificata  de a plati suma de bani la care a fost obligat printr-o hotarare judecatoreasca este de natura sa incalce atat dreptul la un proces echitabil protejat de art. 6 al Conventiei, cat si dreptul de proprietate protejat de art. 1 al Protocolului nr. 1.
In conditiile in care art. 44 alin.1 din Constitutie garanteaza creantele asupra statului si a lipsei dovedirii din partea institutiei debitoare a demersurilor pe care a incercat sa le intreprinda pentru a indeplini obligatia de plata, sustinerile recurentei privind intarzierea justificata in executarea hotararii judecatoresti, sunt neintemeiate
      De altfel, pentru perioada 04 12 2008,(cand s-a pronuntat decizia Curtii de Apel, ce constituie titlu executoriu) si pana la aparitia OUG nr.71/17 iunie 2009, contestatoarea nu a furnizat nicio justificare pentru intarzierea executarii.
      Impotriva acestei decizii a formulat recurs debitoarea Casa de Asigurari de Sanatate Dolj, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, deoarece in mod gresit instanta de apel a respins apelul formulat.
      In motivare a invocat prevederile art. 460 alin. 1 Cod pr. civila, potrivit carora, daca tertul poprit nu-si mai indeplineste obligatiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv in cazul in care, in loc sa consemneze suma urmaribila a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, in termen de 3 luni de la data cand tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza instanta de executare, in vederea validarii popririi.
      Conform prevederilor OUG nr. 71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, in cursul termenelor prevazute in acest act normativ, orice procedura de executare silita se suspenda de drept. Astfel, sumele prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar urmeaza a fi platite conform acestui act normativ.
      Din textul de lege enuntat, a rezultat ca, la momentul la care i s-a comunicat adresa de infiintare a popririi, tertul poprit trebuia sa aiba "obligatia" de a efectua poprirea. Ori, la acea data, executarea silita era suspendata de drept, Trezoreria Craiova neavand obligatia legala, ci, dimpotriva,  fiindu-i interzis de lege sa efectueze acte de executare cu privire la sumele respective.
      In acest context, a rezultat ca o cerere de validare a popririi solicitata cu privire la un act de executare, respectiv poprirea, suspendat printr-o ordonanta de urgenta, este nelegala.
       Referitor la motivarea deciziei pronuntate de catre instanta de apel pe dispozitiile Conventiei si al jurisprudentei Curtii de la Strassbourg, a considerat ca, in mod gresit aceasta a respins apelul declarat, intrucat actul normativ invocat in apararea CAS Dolj, respectiv OUG nr. 71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare este in concordanta cu pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte.
      Aceasta afirmatie este sustinuta de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conform carora "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."
      Cu privire la notiunea suspendarii de drept a oricarei proceduri de executare silita dispusa prin OUG 71/2009, in raport cu norma si jurisprudenta comunitara, a aratat ca actul normativ in cauza nu contravine acestora avand in vedere aprecierile Curtii in cazul "Paicu vs. Romania", potrivit carora, omisiunea autoritatilor, fara o justificare prealabila, de a executa intr-un termen rezonabil o hotarare definitiva pronuntata impotriva lor reprezinta o incalcare a dreptului de acces la o instanta, precum si a dreptului la respectarea bunurilor. Astfel, insasi promovarea actului normativ in cauza prin care se dispune plata esalonata a sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, constituie dovada certa a intentiei statului de a pune in executare hotararile judecatoresti intr-un termen rezonabil si strict delimitat. Prin urmare, a considerat ca avand in vedere asigurarea stabilitatii economice a tarii, statul a procedat corect promovand actul normativ in cauza si oferind in acelasi timp o justificare prealabila pertinenta cu privire la executarea esalonata a hotararilor judecatoresti. In raport cu cele aratate mai sus, a considerat ca o incalcare a jurisprudentei comunitare s-ar fi produs daca statul ramanea indiferent, fara a promova actul normativ in cauza, neoferind astfel o justificare prealabila nepunerii in executare a hotararilor judecatoresti.
      De asemenea, in cauza "Petro contra Romanie" s-a subliniat faptul ca "intarzierea in executarea unei sentinte este imputabila autoritatilor care, in speta nu au furnizat nici o justificare valabila pentru aceasta ingerinta suportata de reclamanti". Notorietatea crizei economice mondiale si, implicit, nationale, ofera insa o justificare valabila intarzierii in executarea hotararii judecatoresti, fiind subliniata in insasi partea introductiva a OUG nr. 71/2009, cuprinzand motivarea necesitatii emiterii acestui act normativ.
      Referitor la situatia de exceptie la care face referire cauza "Brumarescu impotriva Romaniei‘‘, cu privire la conditiile in care poate opera o astfel de masura fara a se incalca prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, a considerat ca, in speta de fata, sunt indeplinite toate cele trei conditii, respectiv:
      - privarea (in speta amanarea) este prevazuta de lege, fiind reglementata de OUG nr. 71/2009, act normativ declarat constitutional de catre Curtea Constitutionala a Romaniei;
      - privarea urmareste un interes legitim. Aceasta ofera posibilitatea platii drepturilor banesti intr-un termen rezonabil, fara a afecta, in speta de fata, bugetul asigurarilor sociale de sanatate, respectiv fara a limita accesul asiguratilor la servicii medicale si medicamente din cauza diminuarii fondurilor cu aceasta destinatie;
      - cerinta proportionalitatii masurii este indeplinita prin faptul ca norma legala reglementeaza, raportat la interesul public, esalonarea si nu exonerarea de la plata; in plus, pentru a inlatura situatia in care persoana in cauza ar putea suporta o sarcina speciala si exorbitanta (Cauza "Sporrong si Lannroth impotriva Suediei‘), OUG nr. 71/2009 mentioneaza si actualizarea debitului cu indicele de inflatie comunicat de Institutul National de Statistica.
      In aceste conditii, jurisprudenta CEDO invocata in motivarea hotararii nu face decat sa sublinieze legalitatea, legitimitatea si proportionalitatea masurii reglementate prin OUG nr. 71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.
      S-a mai subliniat si faptul ca prin deciziile Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 188/02.03.2010 si nr. 190/02.03.2010, au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate ale prevederilor OUG nr. 71/2009, Curtea constatand ca acest act normativ urmareste un scop legitim - asigurarea stabilitatii economice a tarii si pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere - executarea esalonata a hotararilor judecatoresti in cauza. De altfel, deciziile Curtii Constitutionale sunt motivate pe jurisprudenta CEDO, respectiv cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic in scolile belgiene" impotriva Belgiei, 1968, Marckx impotriva Belgiei, 1979, Rasmussen impotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz impotriva Austriei, 1996, Larkos impotriva Cipru, 1999, Bocancea si altii impotriva Moldovei, 2004. Instanta nu a tinut cont de deciziile Curtii Constitutionale a Romaniei mentionate mai sus si nu a facut nici un fel de referire la acestea, fapt care a condus la solutionarea gresita a cauzei.
      Din expunerea de motive mentionata mai sus, a rezultat ca prevederile art. 11 alin. 2 si art. 20 din Constitutia Romaniei nu sunt aplicabile in prezenta cauza, nefiind vorba despre "neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte", si OUG. nr. 71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. In aceasta situatie, dreptul intern, respectiv dispozitiile OUG. nr. 71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare au aplicabilitate in cauza si au fost inlaturate in mod nelegal de catre instanta de fond.
      A solicitat admiterea recursului, modificarea atat a deciziei cat si a sentintei, cu consecinta  respingerii cererii de validare a popririi.
      In drept, si-a intemeiat recursul pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila raportat la art.399 alin.2 Cod pr. civ.
      Recursul nu este fondat.
      Prin motivele de recurs,debitoarea Casa de Asigurari de Sanatate Dolj a invocat dispozitiile OUG 71/2009 care dispun suspendarea executarii silite in perioada prevazuta in actul normativ, aratand ca aceste dispozitii sunt in conformitate cu pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului ,la care Romania este parte.
      Prin adresa nr.327/1.11.2010 Biroul Executorului Judecatoresc Tapla Neacsu si Terpovici  a dispus infiintarea popririi in mainile tertului poprit Trezoreria Craiova asupra contului debitoarei Casa de Asigurari de Sanatate Dolj pentru acoperirea sumei ce reprezinta debit conform titlului executoriu ce-l constituie decizia nr.2559/4.12.2008 data de Curtea de Apel Craiova,plus cheltuieli de executare .
      Prin adresa nr.22654/9.11.2010 emisa de tertul poprit a fost restituit titlul executoriu cu motivarea ca in conformitate cu dispozitiile OUG 71/2009 orice procedura de executare silita se suspenda de drept in perioada prevazuta de lege.
      Prin cererea inregistrata la data de 22.11.2010 pe rolul Judecatoriei Craiova ,debitoarea Casa de Asigurari De Sanatate Dolj  a formulat contestatie la executare impotriva actului de executare privind infiintarea popririi ,datat in 1.11.2010 privind pe creditoarea T. E. ,solicitand anularea acestuia si suspendarea executarii potrivit art.403 cod procedura civila.
      In motivarea contestatiei la executate  au fost invocate aceleasi dispozitii ale OUG 71/2009  .
      Prin sentinta civila nr. 2384/7.02.2011 a Judecatoriei Craiova irevocabila prin decizia civila nr. 1154/30.05.2011 a Tribunalului Dolj a fost respinsa atat contestatia la executare formulata cat si cererea de suspendare a executarii silite.
      In motivarea hotararilor ,cele doua instante care au solutionat cauza privind contestatia la executare formulata,au analizat compatibilitatea legii interne  cu   dispozitiile  Conventiei Europene a Drepturilor Omului retinand ca  OUG 71/2009 contravine art.6 din Conventie si art.1 din Protocolul aditional nr.1 la Conventie ,incalcand dreptul la un proces echitabil si dreptul la respectarea bunurilor proprii ,intrucat ingradesc executarea hotararilor definitive care constata creante ale persoanelor fizice si juridice impotriva statului si institutiilor sale. 
      In consecinta in ceea ce priveste suspendarea executarii in cauza de fata si compatibilitatea legii interne ,in speta OUG 71/2009 cu pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte Curtea constata ca ,raportat la sentinta 2384/7.02.2011 a Judecatoriei Craiova irevocabila prin  decizia 1154/30.05.2011 a Tribunalului Dolj exista putere de lucru judecat  ,aceste aspecte fiind analizate si transate in mod irevocabil.    
      Principiul puterii de lucru judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat avand acelasi obiect ,aceeasi cauza si purtat intre aceleasi parti ci si contrazicerile intre doua hotarari judecatoresti ,in sensul ca drepturile recunoscute unei parti printr-o hotarare  definitiva sa nu fie contrazise printr-o alta hotarare posterioara ,pronuntata intr-un alt proces.
      In cauza de fata obiectul este diferit (validare poprire si nu contestatie la executare)insa prin motivele invocate de catre debitoarea Casa de Asigurari Dolj  scopul final urmarit este acelasi.
      Potrivit dispozitiilor art.460 cod procedura civila ,validarea popririi  consta in verificarea de catre instanta a conditiilor legale pentru obligarea directa pe cale judecatoreasca a tertului poprit fata de creditorul popritor ,creditorul trebuind sa faca dovezi corespunzatoare privitoare la existenta raportului de creante dintre debitorul sau si tertul poprit.
      Cum prin recursul formulat nu au fost invocate alte critici referitoare la aceste conditii legale de  obligare directa pe cale judecatoreasca a tertului poprit fata de creditorul popritor,ci numai motive analizate deja in litigiul avand ca obiect "contestatie la executare "Curtea a urmat sa il respinga.