Asigurari

Asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Inexistenta unui raport de solidaritate intre autorul faptei ilicite si asiguratorul de raspundere civila, in raport cu creditorul obligatiei de despagubire. Limitele despagubirii in raport cu normele speciale din materia asigurarilor.
(sent. civ. nr. 13524/2012 a Judecatoriei Arad, irevocabila, dos. nr. 13524/55/2012)

- extras -

           Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele.
1. La 15.07.2012 agentul constatator din cadrul IPJ Arad a dresat procesul verbal seria ... ; conform acestuia, parata de ordinul 1, conducand autovehiculul inmatriculat sub nr. ... pe DN7, a schimbat directia de mers spre stanga fara sa se asigure, intrand astfel in coliziune cu autoturismul inmatriculat sub nr. ... , condus de reclamant, autoturism care se afla in depasire (f. 22). Ca urmare si intrucat autovehiculul inmatriculat sub nr. ... , proprietatea paratei de ordinul 3,  facea obiectul unui contract de asigurare obligatorie pentru raspundere civila subscris de parata de ordinul 2, aceasta a constituit un dosar de dauna in care a concluzionat, la 24.08.2012, ca reclamantului i se cuvine plata unei sume de  ... lei, cu titlu de despagubire; argumentul principal al paratei de ordinul 2 a fost acela ca ambii conducatori sunt vinovati de producerea accidentului auto.(f. 23, 24, 66 - 133).
Reclamantul a incheiat, la 20.08.2012 si in calitate de locatar, un contract de inchiriere a unui autoturism, pe o durata de 6 luni si pentru pretul de 100 de lei pe zi (f. 8 - 9).
In raportul de expertiza auto intocmit de expertul ... s-a aratat ca reclamantul s-a angajat in depasirea autovehiculului condus de parata, iar ulterior aceasta s-a angajat intr-un viraj la stanga; ca reclamantul a incercat o evitare a impactului prin marirea vitezei si viraj la stanga; ca autovehiculul condus de parata de ordinul 1 a acrosat cu coltul din stanga fata usa din dreapta si oglinda retrovizoare a autoturismului condus de reclamant; ca reclamantul, in aceste conditii, a pierdut controlul volanului, a iesit de pe carosabil, a trecut cu roata din stanga fata peste un sant cu adancimea de 45 cm si cu latimea de 90 cm  si s-a lovit de un pom; ca impactul dintre cele doua autoturisme putea fi evitat daca parata de ordinul 1 se uita in oglinda laterala, unde putea sa vada autoturismul care intrase in depasire; ca reclamantul nu ar fi putut evita impactul (f. 211 - 262).
2. Cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata, este fondata, insa doar in parte, cum se va arata.
a) In primul rand se va sublinia, date fiind apararile principale  ale paratelor de ordinul 1 si 2, ca este exclus a se concluziona ca si reclamantul a avut vreo culpa in producerea accidentului.
Astfel, este lipsit de dubiu, date fiind cele relevate in raportul de expertiza,  a se retine ca parata a fost cea care s-a angajat prima in virarea la stanga, iar reclamantul a fost cel care, ulterior, a intrat pe sensul opus de mers, pentru depasire, si, astfel, a produs accidentul. Asa fiind, vinovatia paratei de ordinul 1 este evidenta si exclusiva. Aceasta deoarece potrivit art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicata "conducatorul de vehicul care executa o manevra de (_) virare spre dreapta ori spre stanga (_) este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic".
Or, fata de aceste prevederi si fata de starea de fapt, astfel cum a fost retinuta, este irelevant daca a functionat sau nu sistemul de semnalizare al autovehiculului paratei de ordinul 1 ori daca acesta a fost folosit de aceeasi parata, cata vreme este dovedit ca la momentul angajarii sale in schimbarea directiei de mers reclamantul nu avea posibilitatea de a evita impactul. Mai mult, imprejurarea ca, de principiu, ambilor conducatori auto le incumbau reguli de conducere distincte in raport cu situatia in care se aflau, mai exact cele prescrise de art. 54  din OUG nr. 195/2002, republicata, respectiv de art. 45 alin. 2 si alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicata, nu reprezinta vreun motiv suficient spre a se concluziona ca, in speta, culpa este comuna, cata vreme ipoteza de fapt este aceea ca reclamantul se afla deja in depasire cand parata de ordinul 1 a demarat, cu sau fara semnalizare, manevra de virare la stanga. De altfel, in cadrul interogatoriului, parata de ordinul 1 a aratat "chiar inainte de a vira la stanga am facut o greseala, in sensul ca nu m-am mai asigurat inca o data" (f. 156); or, astfel cum rezulta cu claritate din art. 54 din OUG nr. 195/2002, republicata, parata trebuia si putea sa se asigure ca poate executa manevra ce implica schimbarea directiei de mers, desigur in imediata proximitate temporala a acesteia din urma, eventuala semnalizare a intentiei nefiind oricum exoneratoare.
Nu in ultimul rand, este de subliniat ca in analiza incidentei in cauza a celor doua norme de conduita rutiera anterior enuntate  este relevant si principiul tertului exclus; aplicandu-se aceasta regula se va observa ca in situatia data  - un conducator auto ce initiaza ori se afla in manevra de depasire si un conducator auto, aflat in fata primului, ce initiaza ori se afla manevra de virare la stanga - pot fi luate in considerare doar doua solutii, vinovatia unuia ori a altuia, fiind exclusa o terta solutie, vinovatia ambilor.
b) In ceea ce priveste persoanele responsabile pentru prejudiciul suferit de reclamant, se va retine in primul rand ca nu i se poate conferi o astfel de calitate paratei de ordinul 3, ... ; din probele administrate nu rezulta decat aceea ca aceasta este proprietara autovehiculului inmatriculat sub nr. ... , or nicio norma incidenta nu stipuleaza existenta vreunei obligatii fondate exclusiv pe dreptul de proprietate; la fel, nu exista vreun temei faptic spre a fi analizata in privinta acestei parate incidenta raspunderii reglementate de art. 1 373 C. civ..
Nefondat s-a solicitat de catre reclamant obligarea paratei de ordinul 1, in solidar cu parata de ordinul 2, la plata despagubirii ce i se cuvine. Astfel, este adevarat ca aceasta este autoarea faptei ilicite a carei victima a fost, insa in cauza sunt relevante normele speciale continute de art. 54 din L. nr. 36/1995 si de art. 1 alin. 2 din anexa nr. 1 la Ordinul CSA nr. 14/2011, care prescriu ca drepturile persoanelor pagubite prin accidente rutiere se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, iar autorii accidentelor pot avea doar calitatea de intervenienti fortati.
Rezulta asadar, date fiind si prevederile art. 49 si ale art. 55 alin. 1 din L. nr. 136/1995, ca se impune a fi obligata doar parata de ordinul 2 la plata unei sume de bani pentru repararea prejudiciului ce i s-a cauzat reclamantului.
c) Referitor la valoarea prejudiciului se va  invedera ca cel produs prin accidente rutiere are un mod de reglementare special, defipt, printre altele,  de art. 53 din L. nr. 136/1995 in coroborare cu art. 26 alin. 1 si art. 50 din anexa nr. 1 la Ordinul CSA nr. 14/2011.
Potrivit acestora si astfel cum s-a aratat in raportul de expertiza depus la dosarul cauzei, pentru avarierea autoturismului reclamantului i se cuvine suma de ... lei, ce reprezinta diferenta dintre valoarea acestuia la data producerii accidentului si valoarea epavei; nu poate fi primita pretentia reclamantului de a fi despagubit cu valoarea reparatiei, intrucat aceasta este mai mare decat cea a autoturismului, iar art. 50 alin. 12 din anexa nr. 1 la Ordinul CSA nr. 14/2011 stabileste aceea ca despagubirile nu pot  depasi, in cazul daunei totale,  diferenta dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului si valoarea ramasa, unde notiunea de dauna totala inseamna situatia in care cuantumul pagubei depaseste 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.
Apoi, vazandu-se ca reclamantul a inchiriat un autoturism in 20.08.2012, la pretul de 100 de lei pe zi, precum si aceea ca despagubirile se acorda, potrivit art. 26 alin. 1 lit. c) din anexa nr. 1 la Ordinul CSA nr. 14/2011, si pentru pagube reprezentand consecinta lipsei de folosinta a vehiculului avariat, va fi obligata parata de ordinul 2 si la plata sumei de  ... de lei.
Este nefondata apararea acestei parate in sensul ca, intrucat reclamantul nu ar fi dovedit producerea unor vatamari corporale, acestuia nu i se cuvin daune morale; acordarea acestora in cazul accidentelor rutiere este expres prevazuta de art. 26 alin. 1 lit. a) din anexa nr. 1 la Ordinul CSA nr. 14/2011, fara a se putea considera, din simplul fapt ca sunt enumerate alaturi de astfel de vatamari, ca ar fi conditionate de existenta acestora din urma. Ca urmare, considerand ca un accident precum cel a carui victima a fost reclamantul produce o suferinta psihica semnificativa, prin el insusi si chiar in lipsa vreunei vatamari a sanatatii,  aceasta va fi compensata, in baza art. 253 alin. 4 C. civ., cu suma de  ... de lei, instanta apreciind ca suma solicitata prin cererea de chemare in judecata este rezonabila.
Vor fi respinse restul pretentiilor reclamantului. Astfel, in cauza nu s-a dovedit plata vreunei sume cu titlu de pret al remorcarii si depozitarii autoturismului avariat, si nici a vreuneia cu titlu de pret a unor servicii medicale ori medicamente achizitionate in considerarea consecintelor accidentului. Nu vor fi acordate nici sumele ce reprezinta costul asigurarii de raspundere civila avand ca obiect autoturismul avariat si valoarea impozitului auto, ambele cerute pentru perioada 15.07.2012 - 31. 12.2012, intrucat nu pot fi acestea considerate daune produse prin neutilizarea autoturismului, in sensul art. art. 26 alin. 1 lit. c) din anexa nr. 1 la Ordinul CSA nr. 14/2011, ele reprezentand doar obligatii propter rem ale proprietarului unui autovehicul, ce pot fi solicitate doar titularilor drepturilor corelative.
Parata de ordinul 2 va fi obligata si la plata daunelor interese moratorii in cuantum de 0, 2% pe zi de intarziere, pana la plata efectiva a despagubirii, insa nu de la data de 30.07.2012, astfel cum a solicitat reclamantul, ci dupa expirarea unui termen de 10 zile  de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari. Aceasta deoarece potrivit art. 36 alin. 5 din anexa 1 la Ordinul CSA nr. 14/2011 despagubirea se plateste de catre asigurator in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, solicitat in scris de catre asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca; conform art. 37 din aceeasi norma,  daca asiguratorul nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute la art. 36 sau si le indeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea, la suma de despagubire cuvenita, care se plateste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,2%, calculata pentru fiecare zi de intarziere.
3. a) Asa fiind, va fi admisa in parte prezenta cerere de chemare in judecata; va fi obligata parata ... sa plateasca reclamantului  suma de 33 267 lei, cu titlu de indemnizatie de asigurare; va fi obligata parata ...  sa plateasca reclamantului  daune moratorii in cuantum de 0, 2% din suma de 33 267 lei pe zi, pana la plata acestei din urma sume, daune ce vor incepe sa curga dupa un termen de 10 zile de la data pronuntarii prezentei hotarari; se vor respinge restul pretentiilor, ca nefondate.
b) In considerarea art. 274 C. pr. civ., va fi obligata parata  ... sa plateasca reclamantului  suma de  ... lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru, timbru judiciar, onorariul expertului si onorariu avocatial. In privinta cererii paratei de ordinul 1  de a fi obligata parata de ordinul 2 la plata cheltuielilor sale de judecata, se constata ca aceasta nu a fost formulata pe o cale procedurala  apta de a atrage incidenta art. 274 C. pr. civ., parata de ordinul 2 necazand in pretentii in raport de parata de ordinul 1 .
c) Date fiind prescriptiile art. 282 ind. 1 alin. 1 C. pr. civ., va fi mentionat recursul drept cale de atac.