Raspunderea patrimoniala in cazul unui accident de circulatie produs de salariat. Inadmisibilitatea cererii de chemare in garantie a asiguratorului
(Decizie nr. 5734R din data de 19.10.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Raspunderea patrimoniala in cazul unui accident de circulatie produs de salariat. Inadmisibilitatea cererii de chemare in garantie a asiguratorului
In situatia in care, in timpul exercitarii atributiilor de serviciu angajatul a produs din vina sa un accident de circulatie in urma caruia au fost vatamate persoane si au fost avariate si autoturismele implicate in coliziune, respectiv si cel condus de parat pentru care acesta avea obligatia de a-l gestiona in mod corespunzator conform fisei postului, temeiul juridic al actiunii deduse judecatii il constituie dispozitiile art.270 din Codul muncii ce reglementeaza raspunderea patrimoniala a salariatilor, raspunderea ce isi are izvorul in contractul de munca incheiat intre parti.
Potrivit dispozitiilor art.60 alin.1 C.pr.civ., - partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul in care ar cadea in pretentii cu o cerere in garantie sau in despagubire.
Insa, in cadrul procedurii speciale de solutionare a conflictelor de munca raportul juridic existent intre parat si societatea de asigurari excede cadrului procesual, litigiile ce au ca parte o societate de asigurari fiind de drept comercial, conform dispozitiilor art.3 din Codul comercial.
DECIZIA CIVILA NR.5734/R/ 19 octombrie 2009
Prin sentinta civila nr.2314/19.03.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta SC A D SRL, in contradictoriu cu paratul FM, a fost obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 13.408,60 lei, reprezentand despagubiri, a fost respinsa, ca inadmisibila, cererea de chemare in garantie formulata de parat, in contradictoriu cu SC BT Asigurari T SA, si s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, prima instanta a retinut ca paratul a avut calitatea de salariat al reclamantei incepand cu data de 16.10.2003, in calitate de agent de vanzari, acesta desfasurandu-si activitatea la punctul de lucru al societatii din T.
Astfel, potrivit fisei postului, paratul avea ca atributii prezentarea firmei, a produselor si a serviciilor comercializate de firma, vizitarea clientilor, incasarea banilor de la acestia, precum si atributii de conducere, de efectuare a controlului si de intretinere a autovehiculului din dotare, conform regulamentului auto, de gestionare a bunurilor pe care le are in folosinta din partea societatii. Aceste atributii au fost cunoscute de salariat, actul prin care au fost enumerate purtand semnatura sa.
S-a mentionat ca raporturile de munca au incetat ia data de 25.09.2006, in baza deciziei nr. xxx/4.10.2006, emisa de reclamanta.
De asemenea, prin sentinta penala nr.778/23.11.2006 pronuntata de Judecatoria Lugoj, ramasa definitiva paratul a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa si, in temeiul art.1000 alin.3 cod civil, a fost obligat, in solidar cu reclamanta, la plata sumelor de 5000 euro, de 500 euro, de 9500 euro, de 1482 lei, de 654,58 lei cu titlu de despagubiri materiale si morale catre partile civile si la plata sumelor de 6558,6 lei, de 1200 lei, de 2500 lei, de 3000 lei si de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre partile civile si catre stat. In considerentele hotararii judecatoresti s-a retinut ca, in data de 30.09.2005, in timp ce se deplasa cu autoturismul aflat in proprietatea reclamantei, in interes de serviciu, pe directia Lugoj - Buzias, paratul a produs din vina sa accidentul de circulatie, in urma caruia au fost vatamate corporal doua persoane si au fost avariate doua autovehicule, printre care si cel condus de parat.
S-a constatat ca, reclamanta a achitat suma de 15.000 euro prin ordinul de plata emis de BRD la 27.12.2007, suma de 12.058,60 lei, prin ordinul de plata nr.3659/27.12.2007, suma de 150 lei prin ordinul de plata nr.3964/4.12.2007, suma de 1.100 lei prin ordinul de plata nr.4165/28.12.2007 si suma de 100 lei prin ordinul de plata nr.4166/28.12.2007, iar la data de 27.02.2008, prin ordinul de plata nr.3249, si a recuperat de la SC BT Asigurari T SA suma de 15.000 euro. Prin cererea dedusa judecatii a pretins obligarea paratului la plata sumelor achitate in baza hotararilor judecatoresti, care nu au fost recuperate de la asiguratorul sau.
S-a avut in vedere ca raportul juridic dintre reclamanta si parata are la baza contractul individual de munca, precum si faptul ca raspunderea contractuala are caracter special, derogator in raport cu raspunderea civila delictuala, obligatia pretinsa a fi incalcata si care a produs prejudicii fiind una concreta, stabilita prin contractul de munca, instanta apreciaza ca litigiul constituie conflict de munca, in sensul art.281 codul muncii, raportat la art.67 din legea nr. 168/1999, competenta de solutionare apartinand tribunalului, potrivit art.2 pct.1 lit.c cod procedura civila.
S-a considerat ca, art.270 din Codul muncii reglementeaza raspunderea patrimoniala a salariatilor, intemeiata pe principiile raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Astfel, avand in vedere ca prin faptele sale, de a nu-si indeplini in mod corespunzator sarcinile de serviciu ce erau stipulate in fisa postului, si anume de a nu gestiona in mod corespunzator bunurile aflate in patrimoniul reclamantei, astfel incat sa nu se produca daune, fapta care are caracter ilicit deoarece a fost savarsita cu incalcarea clauzei din contractul individual de munca incheiat cu reclamanta, lit.M art.1 pct.a, paratul a produs reclamantei un prejudiciu din vina sa, prejudiciu constand in suma de bani cu care a fost diminuat patrimoniul societatii, instanta apreciaza ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile ce are la baza contractul de munca incheiat intre parti. in consecinta, paratul va fi obligat sa despagubeasca reclamanta prin plata sumelor de bani ce reprezinta contravaloarea cheltuielilor judiciare datorate partilor civile din procesul penal si statului, astfel cum au fost stabilite prin hotararile judecatoresti mentionate, in conformitate cu dispozitiile legale mentionate.
S-a observat, in ceea ce priveste cererea de chemare in garantie a SC BT Asigurari T SA formulata de parat, ca aceasta este inadmisibila in contextul formularii in cadrul unui litigiu de munca, litigiu ce este supus unei proceduri speciale de solutionare, care are la baza drepturi decurgand din raportul de munca, solutia fiind impusa de caracterul personal al raportului de munca si implicit de faptul ca nu exista o legatura suficienta intre cererea principala si cererea de chemare in garantie.
Impotriva hotarari judecatoresti, pronuntate in cauza, a formulat recurs, in termen legal, paratul, criticand-o pentru nelegalitate si solicitand in principal casarea hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecarea pricinii primei instante, iar in subsidiar modificarea si admiterea cererii de chemare in garantie a SC BT Asigurari T SA.
Astfel, se sustine ca instanta de fond a apreciat, in mod gresit, ca raspunderea care intervine este una contractuala si nu una delictuala, fara sa fi solicitat reclamantului sa precizeze temeiul de drept al cererii formulate, desi in cauza reclamanta nu a solicitat recuperarea prejudiciului produs ca urmare a distrugerii autoturismului ci a solicitat recuperarea sumelor platite in calitate de comitent garant persoanei accidentate.
O alta critica vizeaza respingerea cererii de chemare in garantie a societatii de asigurare ca fiind inadmisibila intrucat litigiile de munca sunt supuse unei proceduri speciale.
Recurentul arata ca argumentul instantei de fond vine in sprijinul sustinerilor sale ca litigiul dedus judecatii nu este unul de munca, pe de o parte, iar pe de alta parte, se arata ca dispozitiile procedurale speciale in materia solutionarii litigiilor de munca permit formularea unei astfel de cereri pentru ca dispozitiile legii speciale se completeaza cu dispozitiile codului de procedura civila asa cum mentioneaza dispozitiile art.291 Codul muncii si art.282 Codul muncii.
Ca urmare, recurentul sustine ca societatea de asigurare poate fi parte in cadrul unui litigiu de munca, aceasta fiind titulara obligatiei de despagubiri, in temeiul Legii nr.136/1995.
Conform art.50 din Legea nr.136/1995 "despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare....", prin urmare, societatea de asigurare la care era asigurat autovehiculul in momentul producerii accidentului este obligata in mod direct sa suporte aceste cheltuieli. De altfel, aceasta a si achitat reclamantei suma de 15000 euro stabilita prin hotararea penala, refuzand insa in mod nejustificat sa achite reclamantei si celelalte sume solicitate sume reprezentand cheltuieli de judecata ale partilor vatamate, invocand in acest sens un Ordin nr.3108/2004, ordin care contravine flagrant cu dispozitiile cuprinse in Legea nr.136/1995.
Analizand actele si lucrarile de la dosarul cauzei, in raport de criticile formulate cat si de dispozitiile legale incidente in cauza, Curtea retine ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In mod corect instanta de fond a retinut ca raportul juridic dedus judecatii este un conflict de munca in sensul dispozitiilor art.270 si 281 Codul muncii.
Astfel, paratul, potrivit contractului individual de munca, a avut calitatea de salariat in cadrul reclamantei, fiind agent de vanzari.
In timpul exercitarii atributiilor de serviciu a produs din vina sa un accident de circulatie in urma caruia au fost vatamate doua persoane si au fost avariate si autoturismele implicate in coliziune, respectiv si cel condus de parat pentru care acesta avea obligatia de a-l gestiona in mod corespunzator conform fisei postului.
Ca urmare, temeiul juridic al actiunii deduse judecatii il constituie dispozitiile art.270 din Codul muncii ce reglementeaza raspunderea patrimoniala a salariatilor, raspunderea ce isi are izvorul in contractul de munca incheiat intre parti.
De altfel, desi recurentul sustine ca instanta de fond nu a pus in vedere reclamantului sa precizeze temeiul de drept al actiunii formulate, dispozitiile legale ale art.270 Codul muncii sunt precizate in mod expres in cererea introductiva de instanta.
In ceea ce priveste critica vizand respingerea cererii de chemare in garantie ca fiind inadmisibila, Curtea, retine ca instanta de fond in mod corect a respins cererea formulata de catre parat.
Potrivit dispozitiilor art.60 alin.1 C.pr.civ., - partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul in care ar cadea in pretentii cu o cerere in garantie sau in despagubire.
Insa, in cadrul procedurii speciale de solutionare a conflictelor de munca raportul juridic existent intre parat si societatea de asigurari excede cadrului procesual, litigiile ce au ca parte o societate de asigurari fiind de drept comercial, conform dispozitiilor art.3 din Codul comercial.
Fata de aceste considerente, Curtea urmeaza ca in baza dispozitiilor art.312 alin.1 C.pr.civ. sa respinga recursul ca fiind nefondat.
1
In situatia in care, in timpul exercitarii atributiilor de serviciu angajatul a produs din vina sa un accident de circulatie in urma caruia au fost vatamate persoane si au fost avariate si autoturismele implicate in coliziune, respectiv si cel condus de parat pentru care acesta avea obligatia de a-l gestiona in mod corespunzator conform fisei postului, temeiul juridic al actiunii deduse judecatii il constituie dispozitiile art.270 din Codul muncii ce reglementeaza raspunderea patrimoniala a salariatilor, raspunderea ce isi are izvorul in contractul de munca incheiat intre parti.
Potrivit dispozitiilor art.60 alin.1 C.pr.civ., - partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul in care ar cadea in pretentii cu o cerere in garantie sau in despagubire.
Insa, in cadrul procedurii speciale de solutionare a conflictelor de munca raportul juridic existent intre parat si societatea de asigurari excede cadrului procesual, litigiile ce au ca parte o societate de asigurari fiind de drept comercial, conform dispozitiilor art.3 din Codul comercial.
DECIZIA CIVILA NR.5734/R/ 19 octombrie 2009
Prin sentinta civila nr.2314/19.03.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta SC A D SRL, in contradictoriu cu paratul FM, a fost obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 13.408,60 lei, reprezentand despagubiri, a fost respinsa, ca inadmisibila, cererea de chemare in garantie formulata de parat, in contradictoriu cu SC BT Asigurari T SA, si s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, prima instanta a retinut ca paratul a avut calitatea de salariat al reclamantei incepand cu data de 16.10.2003, in calitate de agent de vanzari, acesta desfasurandu-si activitatea la punctul de lucru al societatii din T.
Astfel, potrivit fisei postului, paratul avea ca atributii prezentarea firmei, a produselor si a serviciilor comercializate de firma, vizitarea clientilor, incasarea banilor de la acestia, precum si atributii de conducere, de efectuare a controlului si de intretinere a autovehiculului din dotare, conform regulamentului auto, de gestionare a bunurilor pe care le are in folosinta din partea societatii. Aceste atributii au fost cunoscute de salariat, actul prin care au fost enumerate purtand semnatura sa.
S-a mentionat ca raporturile de munca au incetat ia data de 25.09.2006, in baza deciziei nr. xxx/4.10.2006, emisa de reclamanta.
De asemenea, prin sentinta penala nr.778/23.11.2006 pronuntata de Judecatoria Lugoj, ramasa definitiva paratul a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa si, in temeiul art.1000 alin.3 cod civil, a fost obligat, in solidar cu reclamanta, la plata sumelor de 5000 euro, de 500 euro, de 9500 euro, de 1482 lei, de 654,58 lei cu titlu de despagubiri materiale si morale catre partile civile si la plata sumelor de 6558,6 lei, de 1200 lei, de 2500 lei, de 3000 lei si de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre partile civile si catre stat. In considerentele hotararii judecatoresti s-a retinut ca, in data de 30.09.2005, in timp ce se deplasa cu autoturismul aflat in proprietatea reclamantei, in interes de serviciu, pe directia Lugoj - Buzias, paratul a produs din vina sa accidentul de circulatie, in urma caruia au fost vatamate corporal doua persoane si au fost avariate doua autovehicule, printre care si cel condus de parat.
S-a constatat ca, reclamanta a achitat suma de 15.000 euro prin ordinul de plata emis de BRD la 27.12.2007, suma de 12.058,60 lei, prin ordinul de plata nr.3659/27.12.2007, suma de 150 lei prin ordinul de plata nr.3964/4.12.2007, suma de 1.100 lei prin ordinul de plata nr.4165/28.12.2007 si suma de 100 lei prin ordinul de plata nr.4166/28.12.2007, iar la data de 27.02.2008, prin ordinul de plata nr.3249, si a recuperat de la SC BT Asigurari T SA suma de 15.000 euro. Prin cererea dedusa judecatii a pretins obligarea paratului la plata sumelor achitate in baza hotararilor judecatoresti, care nu au fost recuperate de la asiguratorul sau.
S-a avut in vedere ca raportul juridic dintre reclamanta si parata are la baza contractul individual de munca, precum si faptul ca raspunderea contractuala are caracter special, derogator in raport cu raspunderea civila delictuala, obligatia pretinsa a fi incalcata si care a produs prejudicii fiind una concreta, stabilita prin contractul de munca, instanta apreciaza ca litigiul constituie conflict de munca, in sensul art.281 codul muncii, raportat la art.67 din legea nr. 168/1999, competenta de solutionare apartinand tribunalului, potrivit art.2 pct.1 lit.c cod procedura civila.
S-a considerat ca, art.270 din Codul muncii reglementeaza raspunderea patrimoniala a salariatilor, intemeiata pe principiile raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Astfel, avand in vedere ca prin faptele sale, de a nu-si indeplini in mod corespunzator sarcinile de serviciu ce erau stipulate in fisa postului, si anume de a nu gestiona in mod corespunzator bunurile aflate in patrimoniul reclamantei, astfel incat sa nu se produca daune, fapta care are caracter ilicit deoarece a fost savarsita cu incalcarea clauzei din contractul individual de munca incheiat cu reclamanta, lit.M art.1 pct.a, paratul a produs reclamantei un prejudiciu din vina sa, prejudiciu constand in suma de bani cu care a fost diminuat patrimoniul societatii, instanta apreciaza ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile ce are la baza contractul de munca incheiat intre parti. in consecinta, paratul va fi obligat sa despagubeasca reclamanta prin plata sumelor de bani ce reprezinta contravaloarea cheltuielilor judiciare datorate partilor civile din procesul penal si statului, astfel cum au fost stabilite prin hotararile judecatoresti mentionate, in conformitate cu dispozitiile legale mentionate.
S-a observat, in ceea ce priveste cererea de chemare in garantie a SC BT Asigurari T SA formulata de parat, ca aceasta este inadmisibila in contextul formularii in cadrul unui litigiu de munca, litigiu ce este supus unei proceduri speciale de solutionare, care are la baza drepturi decurgand din raportul de munca, solutia fiind impusa de caracterul personal al raportului de munca si implicit de faptul ca nu exista o legatura suficienta intre cererea principala si cererea de chemare in garantie.
Impotriva hotarari judecatoresti, pronuntate in cauza, a formulat recurs, in termen legal, paratul, criticand-o pentru nelegalitate si solicitand in principal casarea hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecarea pricinii primei instante, iar in subsidiar modificarea si admiterea cererii de chemare in garantie a SC BT Asigurari T SA.
Astfel, se sustine ca instanta de fond a apreciat, in mod gresit, ca raspunderea care intervine este una contractuala si nu una delictuala, fara sa fi solicitat reclamantului sa precizeze temeiul de drept al cererii formulate, desi in cauza reclamanta nu a solicitat recuperarea prejudiciului produs ca urmare a distrugerii autoturismului ci a solicitat recuperarea sumelor platite in calitate de comitent garant persoanei accidentate.
O alta critica vizeaza respingerea cererii de chemare in garantie a societatii de asigurare ca fiind inadmisibila intrucat litigiile de munca sunt supuse unei proceduri speciale.
Recurentul arata ca argumentul instantei de fond vine in sprijinul sustinerilor sale ca litigiul dedus judecatii nu este unul de munca, pe de o parte, iar pe de alta parte, se arata ca dispozitiile procedurale speciale in materia solutionarii litigiilor de munca permit formularea unei astfel de cereri pentru ca dispozitiile legii speciale se completeaza cu dispozitiile codului de procedura civila asa cum mentioneaza dispozitiile art.291 Codul muncii si art.282 Codul muncii.
Ca urmare, recurentul sustine ca societatea de asigurare poate fi parte in cadrul unui litigiu de munca, aceasta fiind titulara obligatiei de despagubiri, in temeiul Legii nr.136/1995.
Conform art.50 din Legea nr.136/1995 "despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare....", prin urmare, societatea de asigurare la care era asigurat autovehiculul in momentul producerii accidentului este obligata in mod direct sa suporte aceste cheltuieli. De altfel, aceasta a si achitat reclamantei suma de 15000 euro stabilita prin hotararea penala, refuzand insa in mod nejustificat sa achite reclamantei si celelalte sume solicitate sume reprezentand cheltuieli de judecata ale partilor vatamate, invocand in acest sens un Ordin nr.3108/2004, ordin care contravine flagrant cu dispozitiile cuprinse in Legea nr.136/1995.
Analizand actele si lucrarile de la dosarul cauzei, in raport de criticile formulate cat si de dispozitiile legale incidente in cauza, Curtea retine ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In mod corect instanta de fond a retinut ca raportul juridic dedus judecatii este un conflict de munca in sensul dispozitiilor art.270 si 281 Codul muncii.
Astfel, paratul, potrivit contractului individual de munca, a avut calitatea de salariat in cadrul reclamantei, fiind agent de vanzari.
In timpul exercitarii atributiilor de serviciu a produs din vina sa un accident de circulatie in urma caruia au fost vatamate doua persoane si au fost avariate si autoturismele implicate in coliziune, respectiv si cel condus de parat pentru care acesta avea obligatia de a-l gestiona in mod corespunzator conform fisei postului.
Ca urmare, temeiul juridic al actiunii deduse judecatii il constituie dispozitiile art.270 din Codul muncii ce reglementeaza raspunderea patrimoniala a salariatilor, raspunderea ce isi are izvorul in contractul de munca incheiat intre parti.
De altfel, desi recurentul sustine ca instanta de fond nu a pus in vedere reclamantului sa precizeze temeiul de drept al actiunii formulate, dispozitiile legale ale art.270 Codul muncii sunt precizate in mod expres in cererea introductiva de instanta.
In ceea ce priveste critica vizand respingerea cererii de chemare in garantie ca fiind inadmisibila, Curtea, retine ca instanta de fond in mod corect a respins cererea formulata de catre parat.
Potrivit dispozitiilor art.60 alin.1 C.pr.civ., - partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul in care ar cadea in pretentii cu o cerere in garantie sau in despagubire.
Insa, in cadrul procedurii speciale de solutionare a conflictelor de munca raportul juridic existent intre parat si societatea de asigurari excede cadrului procesual, litigiile ce au ca parte o societate de asigurari fiind de drept comercial, conform dispozitiilor art.3 din Codul comercial.
Fata de aceste considerente, Curtea urmeaza ca in baza dispozitiilor art.312 alin.1 C.pr.civ. sa respinga recursul ca fiind nefondat.
1
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Asigurari auto si alte asigurari
Accident de circulatie. Obligarea societatii de asigurare - Sentinta civila nr. 102 din data de 12.02.2015Raspunderea asuguratorului in procesul penal in situatia in care accidentul a fost cauzat de o remorca neasigurata atasata unui cap tractor asigurat. - Decizie nr. 240 din data de 09.12.2009
IN CADRUL CONTRACTELOR DE ASIGURARE, OBLIGATIA RECLAMANTEI DE A PLATI SUMA REPREZENTAND PRIMA DE ASIGURARE ESTE INDEPLINITA IN CONDITIILE IN CARE PLATA A FOST FACUTA VALABIL PRIN MANDATARUL BENEFICIARULUI PLATII - Decizie nr. 5/Ap din data de 24.01.2006
Daune - Decizie nr. 476/R din data de 01.06.2012
Admis recurs despagubiri asigurare. - Sentinta civila nr. 106/R din data de 23.10.2009
Asigurarii sociale. Decizie de debit emisa urmare a savarsirii unei infractiuni de catre beneficiar. - Decizie nr. 1 din data de 13.01.2014
Masura asiguratorie. Cerere de restituire a autoturismului de catre cumparator. - Decizie nr. 458 din data de 21.07.2005
Contract de asigurare. Aplicabilitatea dispozitiilor art.37 din legea nr.32/2000. - Decizie nr. 242/A din data de 01.10.2004
Pretentii - Sentinta civila nr. 1243 din data de 04.05.2009
Cheltuielile judiciare suportate de pagubit revin in sarcina asiguratorului - Decizie nr. 163 din data de 17.02.2011
Stabilirea punctajului mediu anual conform Legii nr. 19/2000. Spor privind lucrul sistematic peste program. - Decizie nr. 1367 din data de 04.11.2009
AGENT DE ASIGURARE. RASPUNDEREA PENTRU NEPREDAREA IN TERMEN A ASIGURARILOR INCHEIATE SI PRIMELOR INCASATE. CAUZA CONTRACTUALA - Decizie nr. 69 din data de 11.10.2005
pretentii intre societati de asigurare - Sentinta civila nr. 8405 din data de 29.09.2008
pretentii intre societati de asigurare - Sentinta civila nr. 8777 din data de 06.10.2008
CONSTRACT DE ASIGURARI-DESPAGUBIRI - Sentinta comerciala nr. 28 din data de 13.01.2010
Sinteza penala nr. 950/a/23.11.2006 - Sentinta penala nr. 950/a/23.11.2006 din data de 15.05.2008
Pretentii - asigurare auto - Sentinta civila nr. 270 din data de 18.01.2013
Pretentii asigurare locuinta parte - Sentinta civila nr. 2019 din data de 23.04.2013
Refuzul asiguratorului de a acorda despagubiri pentru prejudiciul cauzat de persoana asigurata unei ter?e persoane - Sentinta civila nr. 2520 din data de 07.10.2011
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017