Cheltuielile judiciare suportate de pagubit revin in sarcina asiguratorului

Prin decizia penala nr. 291/AP/28.10.2010 a Tribunalului Neamt, in baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, s-a admis apelul declarat de asiguratorul U.A. S.A. impotriva sentintei penale nr. 340 din 25.05.2010, pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt.
In baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partile civile M.M., M.M. si J.D. impotriva sentintei penale nr. 340 din 25.05.2010, pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt.
S-a desfiintat sentinta apelata si, judecand cauza:
S-a inlaturat obligarea asiguratorului la plata sumei de 7.500 lei cheltuieli judiciare catre partea civila M.M.
In baza art. 193 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul B.I. sa plateasca partii civile M.M. suma de 7.500 lei, cheltuieli judiciare.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
S-a respins cererea inculpatului de prelungire a dreptului de circulatie.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala, a fost obligat fiecare parte civila apelanta sa plateasca statului cate 10 lei, cheltuieli judiciare avansate.
  Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul Neamt a retinut:   
Prin sentinta penala nr.340 din 25.05.2010, pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, a fost condamnat inculpatul B.I., pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prev. de art. 178 al. 2 Cod penal,  la pedeapsa de 3 (trei) ani  inchisoare.
In temeiul art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a si lit. b Cod penal pe perioada prev. de art. 71 al. 2 Cod penal.
      Potrivit art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe o perioada de 5 ani, conform art. 82 Cod penal.
      In baza art. 81 Cod penal si art. 71 al. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83  Cod penal.
In temeiul art. 14 Cod procedura penala, raportat la art. 55 alin. 1 din Legea 136/1995, modificata si art. 26, 48, 49 din Anexa 1 la Ordinul 8/2008 al C.S.A., s-au admis in parte pretentiile civile formulate de partile civile si a fost obligat asiguratorul SC U.A. SA Bucuresti sa plateasca partilor civile:
- M.M. suma de 40.000 lei cu titlu de despagubiri civile si suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale;
- M.M.C. suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale;
- J.D. suma de 30.000 lei daune morale.
- S.A.N. suma de 469,95 lei cu titlu de cheltuieli de transport.
S-au respins ca neintemeiate celelalte daune morale.
Conform art. 193 Cod procedura penala, raportat la art. 50 din Legea 136/1995, modificata, a fost obligat asiguratorul SC U.A. SA Bucuresti sa plateasca partii civile M.M. suma de 7.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
In baza art. 191 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Piatra Neamt nr. 4021/P/4.08.2009, a fost trimis in judecata inculpatul B.I. pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 al. 2 Cod penal.
Inculpatul, prezent in instanta, s-a prevalat de dispozitiile art. 70 Cod pr. Penala, nedorind sa dea o noua declaratie, mentinandu-si declaratiile date in cursul urmaririi penale – fila 67 ds. In declaratiile date la urmarirea penala inculpatul a recunoscut si regretat savarsirea acestei fapte, aratand totodata ca nu a putut evita accidentarea victimei deoarece aceasta a traversat in fuga, aparandu-i in fata in ultimul moment, astfel incat nu a mai putut frana, accidentand-o mortal.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
La data de 01.09.2008, in jurul orei 1450, inculpatul B.I. conducea autoutilitara marca Peugeot Boxer, cu nr. de inmatriculare NT-05-AUB, pe DN 15, pe raza orasului Roznov, pe directia Bacau – Piatra Neamt, avand ca ocupant al scaunului dreapta fata pe martorul A.C.R. Pe strada N. Roznovanu, la Km. 327+900, in dreptul trecerii pentru pietoni din fata imobilului BCR – Sucursala Roznov, inculpatul B.I., dupa intersectarea cu un autovehicul care circula din sens opus, a fost surprins de angajarea in traversarea drumului public, de la stanga la dreapta pe directia sa de mers, a victimei M.I., care circula pe marcajul trecere pentru pietoni.
Datorita distantei reduse de la care a observat pietonul, inculpatul B.I. nu a dispus de timpul necesar efectuarii manevrelor de evitare prin franare sau schimbare a directiei de mers, M.I. continuandu-si deplasarea dupa marcajul longitudinal continuu de delimitare a sensurilor de mers, astfel incat impactul nu a putut fi evitat, victima fiind acrosata cu partea frontala zona de mijloc a autoutilitarei, transportata cca. 25 m, proiectata apoi in fata autovehiculului si tarata sub autoutilitara pana la oprirea acesteia, pe o distanta de aproximativ 16 m. Datorita leziunilor produse in urma impactului cu autoturismul, precum si antrenarea si tararea pana la oprirea acestuia, victima M.I. a decedat, ramanand sub autovehiculul oprit pana la sosirea organelor de politie.
Dupa impact, datorita socului psihic, inculpatul B.I. nu a franat imediat, ruland liber pe o distanta de cca. 27 m si franand apoi pana la oprirea autoutilitarei, dupa care, impreuna cu ocupantul scaunului dreapta fata, a coborat din autovehicul pentru a vedea starea victimei si a acorda primul ajutor, ramanand la locul accidentului.
Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, prin buletinul de analiza toxicologica alcoolemie nr. 1941/03.09.2008 stabilindu-se ca prezenta o alcoolemie de 0,00 %o.
Prin raportul de constatare medico-legala privind necropsia efectuata asupra victimei M.I. s-a concluzionat ca moartea acesteia a fost violenta, datorandu-se insuficientei cardio-respiratorii acute de origine centrala, consecutiv unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie difuza si fractura de bolta craniana, iar leziunile traumatice constatate au putu fi produse prin lovire – proiectare, in conditiile accidentului rutier, intre leziuni si deces existand legatura de cauzalitate. In sangele recoltat de la victima a fost pusa in evidenta o concentratie de 0,4 g %o alcool etilic.
In cauza s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, iar prin raportul de expertiza s-a stabilit ca autoturismul condus de inculpat circula, in momentul imediat premergator producerii accidentului, cu o viteza de aproximativ 47 Km/h. De asemenea, s-au stabilit drept cauze care au determinat producerea evenimentului rutier neacordarea de prioritate de catre conducatorul auto B.I. fata de pietonul M.I., angajata in traversarea drumului public de la stanga la dreapta in directia de mers Bacau - Piatra Neamt, prin spatele unui autovehicul care circula in directia Piatra Neamt – Bacau, intersectarea autovehiculul respectiv obturandu-i campul de vizibilitate al inculpatului, precum si continuarea deplasarii dupa marcajul longitudinal de delimitare a sensurilor de mers de catre pietonul M.I., in fuga, la apropierea autoutilitarei marca Peugeot, fara a aprecia, in functie de distanta la care se afla autoutilitara si viteza de deplasare a acesteia, daca dispune de timpul necesar traversarii sensului de mers Bacau – Piatra Neamt. S-a concluzionat ca evitarea accidentului s-ar fi putut face in conditiile in care autovehiculul s-ar fi deplasat cu o viteza de cel mult 27,4 Km/h, in locul respectiv autoturismele din categoria celui in cauza putand circula cu 50 Km/h. S-a mai aratat ca accidentul putea fi evitat de victima daca nu se deplasa in fuga si se asigura cand a patruns pe sensul de mers Bacau – Piatra Neamt.
Inculpatul B.I. avea obligatia, conform art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, sa acorde prioritate de trecere pietonului care traverseaza drumul public prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator  ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului. De asemenea, victima M.I. avea obligatia sa respecte dispozitiile art. 72 alin. 3 din OUG 195/2002, care stabilesc ca traversarea drumului public de catre pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitati, pe la coltul strazii, numai dupa ce s-au asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si pentru ceilalti participanti la trafic.
Fiind audiat, inculpatul B.I. a declarat ca nu a putut preveni producerea accidentului, deoarece victima a traversat strada in fuga, din spatele autoutilitarei care trecuse pe contrasens, neavand timp sa o observe. Inculpatul a mai precizat ca victima s-a angajat oblic, dinafara trecerii de pietoni, incadrandu-se pe trecere abia cand a intrat pe sensul sau de mers.
Martorii audiati in cauza, respectiv numitii B.M. si A.C.R. au aratat ca accidentul a avut loc in momentul in care victima traversa trecerea de pietoni in cauza. Mai mult, martorul A.C.R., care se afla in masina cu inculpatul, a precizat ca nu a observat-o pe aceasta sa traverseze in fuga.
In drept, faptele inculpatului intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 al. 2 Cod penal si au fost dovedite cu :
   - declaratiile partilor vatamate M.M.C. (f. 8 ds. U.P.), J.D. (f. 9, 43) ;
- declaratiile martorilor B.M. (f. 10-11), A.C.R. (f. 12-13), P.G.C. (f. 14) ;
- proces verbal de cercetare la fata locului, plansa fotografica si schita locului accidentului (f. 15-27) ;
- raport de expertiza tehnica auto (f. 31-34) ;
- raport de constatare medico-legala nr. 283/02.09.2008 (f. 38-39) ;
- raport de inspectie tehnica a autoturismului marca Peugeot cu nr. de inmatriculare NT-05-AUB (f. 41) ;
- buletin de analiza toxicologica alcoolemie nr. 1941/03.09.2008 (f. 45) ;
- declaratiile inculpatului B.I. (f. 48-49, 52-54).
La individualizarea pedepsei, instanta a avut in vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal.
Astfel fiind, a condamnat inculpatul la pedeapsa inchisorii.
In temeiul art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a si lit. b Cod penal pe perioada prev. de art. 71 al. 2 Cod penal.
      Potrivit art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe o perioada stabilita conform art. 82 Cod penal, avand in vedere pozitia sincera de recunoastere si regret a faptelor savarsite, varsta inculpatului si lipsa antecedentelor penale.
      In baza art. 81 Cod penal si art.71 al. 5 Cod penal, s-a suspendat si executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal.
Pe latura civila, au fost introdusi in cauza:
- SC U.A. SA Bucuresti, in calitate de asigurator, in baza Politei de asigurare de raspundere auto obligatorie, seria RO/12/S5/KX, nr. 000210018, incheiata la data de 7.01.2008 ;
- S.A.N. in calitate de parte civila;
-  sotul supravietuitor M.M., in calitate de parte vatamata.
S-au constituit parti civile:
- S.A.N. cu suma de 469,95 lei cu titlu de cheltuieli de transport;
- M.M., sot supravietuitor, cu 40.000 lei cu titlu de despagubiri civile si 1.000.000 lei cu titlu de daune morale ;
- M.M.C. cu suma de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale;
- J.D. cu suma de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale;
Analizand actiunea civila formulata de partile civile cat si probele administrate in instanta, atat pe latura civila cat si sub aspectul traumelor psihice suferite de familia victimei, actele doveditoare ale cheltuielilor efectuate cu inmormantarea si celelalte pomeniri religioase, instanta, in temeiul art. 14 Cod pr. penala raportat  la art. 55 al. 1 din Legea 136/1995 modificata, art. 26, 48 si 49 din Anexa 1 la Ordinul 8/2008 al CSA, a admis in parte pretentiile civile formulate de partile vatamate si a obligat societatea asiguratoare SC U.A. SA Bucuresti sa plateasca:
- partii civile M.M. suma de 40.000 lei cu titlu de despagubiri civile si suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale;
- partii civile M.M.C. suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale;
- partii civile J.D. suma de 30.000 lei daune morale;
- S.A.N. suma de 469,95 lei cu titlu de cheltuieli de transport.
S-au respins ca neintemeiate celelalte daune morale.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel, in termen legal, asiguratorul S.C. U.A. S.A. si partile civile M.M., M.M.C. si J.A..
In motivarea apelului, asiguratorul a aratat ca in mod nelegal a fost obligat de prima instanta la plata cheltuielilor judiciare facute de parti, aceste cheltuieli neintrand, potrivit art. 27 din Normele de aplicare a Legii nr. 136/1995, in sarcina sa.
Partile civile apelante au aratat, in esenta, ca despagubirile acordate de prima instanta sunt foarte mici si contravin Ordinelor CSA, prin care s-au stabilit limite minime de despagubiri, care sunt actualizate in fiecare an.
Analizand actele si lucrarile dosarului, pe baza motivelor de apel si din oficiu, in limitele apelurilor declarate, respectiv latura civila, Tribunalul a constatat ca apelul asiguratorului este fondat, iar apelul partilor civile nefondat.
In mod nelegal a obligat prima instanta asiguratorul la plata cheltuielilor judiciare facute de parti, in conditiile in care aceste cheltuieli sunt excluse de la plata prin art. 27 din Normele de aplicare a Legii nr. 136/1995. Aceste cheltuieli sunt, potrivit dispozitiilor art. 193 Cod procedura penala, in sarcina inculpatului.
In ceea ce priveste apelurile partilor civile, Tribunalul a constatat ca prima instanta i-a acordat 40000 lei daune materiale si 40000 lei daune morale partii civile M.M. si cate 30000 lei daune morale partilor civile M.M.C. si J.D..
In privinta daunelor materiale, se observa ca suma acordata partii civile este exact cea pe care a solicitat-o, astfel ca nu se poate pune problema majorarii ei.
In privinta daunelor morale, Tribunalul a apreciat ca sumele acordate mostenitorilor victimei sunt suficiente pentru repararea prejudiciilor morale pe care le-au suferit, tinand seama de legatura lor de rudenie cu victima, de varsta victimei, de conditiile in care aceasta si-a pierdut viata, dar si de stresul inerent purtarii acestui proces.
Contrar sustinerilor aparatorului partilor civile, Tribunalul a retinut ca sumele stabilite prin Ordinele CSA sunt cele maxime ce pot fi acordate si nu minime.
Asa fiind, in baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, Tribunalul a admis apelul declarat de asigurator, iar in baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partile civile, urmand ca hotararea primei instante sa fie modificata in sensul celor aratate anterior.
In ceea ce priveste cererea inculpatului de prelungire a dreptului la circulatie, Tribunalul a constatat ca este nefondata. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 111 alin. 6 din O:U.G. nr. 195/2002, dreptul de circulatie poate fi prelungit pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. Or, apelurile fiind declarate doar pe latura civila, solutia data de prima instanta laturii penale a ramas definitiva.
Impotriva deciziei penale mai sus mentionata au declarat recurs, in termen legal, recurentul inculpat B.I., partile civile M.M., M.M.C. si J.D., respectiv, asiguratorul S.C. U.A. S.A.
In cererea de recurs formulata in scris, dar si personal si prin aparator ales, in fata instantei de recurs, inculpatul recurent B.I., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale pronuntate de Tribunalul Neamt, retinerea cauzei spre rejudecare si in fond, exonerarea de plata cheltuielilor judiciare la care legal in baza legislatiei in vigoare poate fi obligat doar asiguratorul.
In continutul motivelor de recurs redactate in scris, dar si oral prin aparator ales, partile civile M.M., M.M.C. si J.D., au solicitat majorarea cuantumului despagubirilor civile pentru motivele detaliate in preambulul prezentei hotarari.
In recursul formulat de asiguratorul S.C. U.A. S. A. s-a solicitat, admiterea recursului, casarea hotararilor pronuntate, retinerea cauzei spre rejudecare si in fond, exonerarea de plata in mod direct catre partile civile a despagubirilor civile acordate cu titlu de daune materiale si morale si respectiv, reducerea catimii acestor despagubiri prin retinerea unei culpe comune a victimei in producerea accidentului.
A solicitat, in subsidiar, sa se constate ca in cauza cererea de constituire ca parte civila s-a formulata tardiv si, consecinta a nerespectarii dispozitiilor procedurale, sa se dispuna respingerea ca tardive a cererilor de constituire de parti civile.
Analizand recursurile penale formulate, atat sub aspectul motivelor invocate, dar si din oficiu, sub aspectul cazurilor de casare prevazute de art. 385/9 alin.3 Cod procedura penala, Curtea constata ca recursul declarat de recurentul inculpat este intemeiat sub aspectul exonerarii sale de plata cheltuielilor judiciare suportate de partile civile in procesul penal, iar recursurile declarate de recurentele parti civile si asigurator sunt vadit nefondate pentru considerentele ce se vor dezvolta in continuare.
Potrivit art.15 alin.2, constituirea de parte civila se poate face in tot cursul urmaririi penale, precum si in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare, deoarece inca de la inceputul judecatii, inculpatul trebuie sa cunoasca si pretentiile celui vatamat prin infractiune, pentru a-si organiza apararea, atat pe latura penala cat si pe latura civila a cauzei, iar pe de alta parte, instanta de judecata trebuie sa cunoasca acest aspect in vederea administrarii probelor si pe latura civila a cauzei.
In ceea ce priveste cuantumul pretentiilor civile, acesta poate fi modificat si ulterior acestui moment, insa numai pana la inchiderea dezbaterilor.
Pentru garantarea valorificarii in termen a dreptului de a se constitui parte civila in procesul penal, legea prin art. 76 alin. 2 fixeaza obligatia organului de urmarire penala si a instantei de a pune in vedere persoanei vatamate ca poate participa in proces ca parte civila daca a suferit o paguba materiala sau o dauna morala.
Momentul citirii actului de sesizare, ca moment limita pana la care se poate constitui parte civila, poate fi depasit daca inculpatul nu se opune, fiind prezent in instanta si asistand cum partea civila s-a constituit dupa citirea actului de sesizare.
La termenul de judecata din data de 19.10.2009, s-a prezentat in fata instantei de fond doar  partea civila J.D. care a solicitat amanarea judecatii cauzei pentru a-si pregati apararea prin angajarea unui aparator, iar la termenul de judecata din data de 07.12.2009 partile civile prin aparator ales au solicitat introducerea in cauza in calitate de parte civila a sotului victimei, parte vatamata M.M., au invederat instantei ca inteleg sa se constituie parti civile, cuantumul sumei pentru fiecare parte vatamata constituita parte civila fiind indicat ulterior printr-o nota de concluzii scrise aflata la fila 120 ds. fond.
La termenele de judecata mai sus  mentionate nici inculpatul si nici asiguratorul nu au invocat tardivitatea formularii cererii de constituire de parte civila, astfel incat pentru motivele mai sus detaliate fiind unul dintre cazurile de nulitate relativa prevazute de art. 197 alin.1 corob. cu art. 4 Cod procedura penala,  dispozitii care prevad ca ,, incalcarile dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci cand s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act si numai daca a fost invocata in cursul efectuarii actului cand partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa cand partea a lipsit la efectuarea actului, instanta de recurs nu poate respinge ca fiind tardiv formulate pretentiile civile formulate in cauza.
In aceleasi motive de recurs formulate de asiguratorul S.C. U.A. S.A. se solicita nefondat inlaturarea dispozitiilor privind obligarea asiguratorului la plata despagubirilor civile, in mod direct, catre partile civile.
Fara a se proceda la o motivare in drept care sa justifice aceasta exonerare directa de raspundere civila, instanta de recurs retine ca in aplicarea dispozitiilor art. 54 alin.4 si ale art. 55 din Legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, societatea de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila, iar nu ca parte responsabila civilmente sau garant al platii despagubirilor civile, intrucat raporturile juridice dintre societatile de asigurare si asigurat au la baza o solidaritate tacita, stabilita prin conventie, (raspundere contractuala) care da dreptul persoanelor pagubite prin producerea accidentelor sa pretinda, in baza art. 55 alin.1 si 3 din Legea nr. 136/1995, despagubiri atat celor raspunzatori de producerea acestora cat si direct asiguratorului de raspundere civila – art.44 din Legea nr. 136/1995.
Cu privire la motivul de recurs invocat de inculpatul B.I. este de retinut ca potrivit art. 49 din legea nr. 136/29.12.1995, asa cum a fost modificata inclusiv prin Legea nr. 304/2007, privind asigurarile si reasigurarile in Romania, asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite pentru accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil.
Ordinul nr. 5 din 17 mai 2010, pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aplicabil in cauza, prin art. 27 prevede in ce conditii asiguratorul nu acorda despagubiri or, din cazurile enumerate de la 1 la 15 ale acestui art. 27, nu rezulta exonerarea asiguratorului de plata cheltuielilor judiciare suportate de partea civila in procesul penal.
In aceste conditii este de retinut ca instanta de apel nelegal a impus in sarcina inculpatului plata sumei de 7500 lei cheltuieli judiciare, cu titlu de onorariu avocat, suportate de partea civila M.M., cheltuieli care potrivit dispozitiilor art. 49 din legea cadru sunt suportate doar de asigurator.
Potrivit art. 50 din Legea asigurarilor si reasigurarile in Romania, despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de desdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, iar potrivit dispozitiilor art. 24 alin. 1 si 2 si 3 din Ordinul nr. 8 din 16 iunie 2008, pentru punerea in aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii prin accidente de vehicule, limitele minime de despagubire sunt stabilite de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, pentru pagubele materiale produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste pentru anul 2008 la un nivel de cel putin 150000 de euro, echivalent in lei la cursul de schimb  al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de B.N.R. iar pentru vatamari corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste pentru anul 2008 la un nivel de cel putin 750.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de B.N.R.
Prin cererea de recurs, in concluziile orale si depuse in scris, partile civile, prin aparator, invoca cuantumul redus, (de 30 de ori mai mic decat limita asigurata), al despagubirilor civile acordate cu titlu de daune morale, referindu-se la ordinele  C.S.A. nr. 21/2009 si 5/2010, (neaplicabile in cauza, fapta avand loc in cursul anului 2008), doar in considerarea tendintei Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor in majorarea limitelor de despagubire acordate de societatile de asigurare, dar si decizii de speta din jurisprudenta comunitara.
Se invoca de asemenea imprejurarea ca instantele de judecata nu au indicat criteriile avute in vedere in stabilirea cuantumului sumelor acordate pentru prejudiciu nepatrimonial suferit, dar si omisiunea de a analiza o eventuala culpa a victimei, cu consecinte in acordarea despagubirilor civile.
Curtea constata ca nu poate fi retinuta in calea de atac a recursului promovat de partile civile a unei eventuale culpe a victimei in producerea accidentului in lipsa recursului promovat de procuror si in conditiile in care inculpatul nu a inteles sa invoce aceasta aparare prin cererea de recurs, intrucat s-ar aduce atingere principiului ,,non reformatio in peius”.
Potrivit art. 14 alin.1-3 din Codul de procedura penala, ,, actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente, ea poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, iar recuperarea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile”.
Prin art. 998 din Codul civil, care constituie temeiul raspunderii civile delictuale, se prevede ca orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara si potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoana are dreptul la judecarea, in mod echitabil si intr-un termen rezonabil, de catre o instanta care sa hotarasca nu numai cu privire la temeinicia acuzatiei penale, ci si asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor cu caracter civil.
Din definitiile date, atat in literatura juridica romana cat si in cea straina, rezulta ca trasaturile esentiale ale prejudiciilor morale sunt: prejudiciile morale sunt rezultatul incalcarii ilicite a unor drepturi extrapatrimoniale, nu se exprima prin pierderi pecuniare, materiale, se manifesta insa prin suferinte fizice sau psihice pe care le resimte partea vatamata si nu pot fi evaluate in bani.
Repararea prejudiciului moral este tot atat de legitima ca si repararea prejudiciului patrimonial, iar despagubirile acordate partii vatamate trebuie sa constituie intotdeauna o justa si integrala reparatie a daunelor morale suferite si pot fi stabilite dupa principiile dreptului civil, intr-o suma globala corecta si fara exagerari.
Prejudiciul moral cauzat este apreciat de judecator nu in bani, ci dupa criterii proprii naturii acestuia, cum ar fi importanta prejudiciului, durata mentinerii consecintelor vatamarii, intensitatea durerilor fizice si psihice. Daca gravitatea prejudiciului moral este mare, conform aprecierii instantei, atunci indemnizatia trebuie sa fie si ea considerabila, pentru a fi efectiv reparatorie, compensatorie.
Niciodata nu se impune stabilirea unei indemnizatii de reparare exacte, pentru a repara un prejudiciu moral, ci se impune stabilirea unei indemnizatii care poate oferi, prin utilizarea sa, o satisfactie compensatorie suficienta persoanei vatamate.
Majoritatea masurilor nepatrimoniale au fost considerate pe buna dreptate, deficitare, insuficiente si neindestulatoare, intrucat lezarea sentimentelor de afectiune fata de persoanele apropiate nu pot fi reparate prin masuri nepatrimoniale. Aceste prejudicii morale, constand in suferinte pur psihice, care se regasesc si in cauza de fata au un caracter subiectiv, iar intensitatea suferintelor psihice difera de la individ la individ, in functie de echilibrul si sensibilitatea sa psihica, nivelul intelectual, varsta, sex,  etc.
Mai mult, instanta de judecata in cazul repararii prejudiciilor morale suferite de persoanele apropiate victimei decedate, trebuie sa verifice si sa constate, pentru acordarea indemnizatiei, conditia legaturii afective suficient de puternice intre persoana apropiata si victima decedata, conditie care trebuie indeplinita in momentul decesului victimei, intrucat nu se identifica intotdeauna o asemenea legatura, iar in cauza de fata aceasta legatura doar s-a prezumat.
Limitele minime de despagubire stabilite de catre Comisia de supraveghere a Asigurarilor constituie suma minima de asigurare dar nu obliga, in lipsa unor probe si a unor convingeri bazate pe probe si argumente intemeiate, instanta de judecata sa le si acorde in acest cuantum pentru despagubiri civile al caror cuantum stabilit cade doar in atributul instantei de judecata, care prin hotararea pronuntata in cauza au fost corect stabilite si de natura a acoperii integral prejudiciu efectiv cauzat si suferit de catre partile civile.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel Bacau, va admite recursul declarat de recurentul inculpat B.I., va casa in parte, in conf. cu dispozitiile art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, decizia penala atacata, hotararea instantei de fond fiind legala sub aspectul sarcinii ce revine asiguratorului in suportarea cheltuielilor judiciare de catre partile civile, si va respinge ca nefondate celelalte recursuri.
Vazand si dispozitiile art. 192 alin.2 si 3 Cod procedura penala.
1. In temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, admite recursul declarat de recurentul inculpat B.I., impotriva deciziei penale nr. 291/AP/28.10.2010 a Tribunalului Neamt.
Dispune casarea in parte a deciziei penale recurate, doar in ceea ce priveste asiguratorul U.A. S.A., mentine celelalte dispozitii ale deciziei penale recurate si in totalitate ale sentintei penale nr. 340/25.05.2010 a Judecatoriei Piatra Neamt.
Constata ca recurentul inculpat a fost asistat de aparator ales.
In temeiul art. 192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat, raman in sarcina acestuia.
2. In temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentii parti civile, M.M., M.M.C. si J.D. si respectiv, recurentul asigurator U.A. S.A., impotriva aceleasi decizii penale.
In temeiul art. 192 alin.2 Cod procedura penala, obliga recurentii sa plateasca statului, fiecare cate 50 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, avansate de stat in recurs.