Valoarea in vama a autoturismelor importate de persoane juridice

      2.Valoarea in vama a autoturismelor importate de persoane juridice

      
      Prin sentinta civila nr.1499/28 iunie 2011, pronuntata in dosarul nr. 13946/63/2011, Tribunalul Dolj a respins contestatia formulata de reclamanta SC R COM SRL impotriva Deciziei nr. 8/18.04.2011 data in solutionarea contestatiei administrative impotriva Deciziei nr. 6024/23.02.2011 pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
      S-a retinut ca stare de fapt ca reclamanta a derulat operatiuni vamale de import definitiv avand ca obiect autovehicule, in perioada decembrie 2005-iunie 2006; ca, in urma controlului vamal tematic, s-a concluzionat ca reclamanta a declarat in mod eronat valoarea in vama (baza de impozitare) pentru calculul drepturilor vamale datorate pentru autoturismele importate ca fiind valoarea din lista de valori in vama aprobata prin O.M.F.P. nr. 687/2001 si nu valoarea de tranzactie prin care a fost stabilit pretul acestora, inscrisa in facturile externe prezentate autoritatilor vamale cu ocazia derularii importurilor, si nu a inclus cheltuielile de transport pe parcurs extern - valoarea in vama, ceea ce a avut drept consecinta diminuarea cuantumului drepturilor vamale achitate in vama, comparative cu drepturile vamale datorate".
      Dimpotriva, reclamanta a sustinut pe de o parte, ca valoarea in vama se stabileste in conformitate cu prevederile OMFP 687/2001 si ale art. 109 alin. 6 din HG nr. 1114 din 9 noiembrie 2001; pe de alta parte, a invocat prescriptia dreptului organului fiscal de a proceda la reverificarea declaratiilor vamale anterioare datei de 23.02.2006, invocand Regulamentul Uniunii Europene nr. 2913/1992.
      
      
      Apararile reclamantei au fost apreciate neintemeiate, pentru urmatoarele argumente:
      1. In privinta prescriptiei, sunt aplicabile dispozitiile art. 100 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al Romaniei prevede: (1) Autoritatea vamala are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, intr-o perioada de 5 ani de la acordarea liberului de vama, sa modifice declaratia vamala; (2) in cadrul termenului prevazut la alin. (1), autoritatea vamala verifica orice documente, registre si evidente referitoare la marfurile vamuite sau la operatiunile comerciale ulterioare in legatura cu aceste marfuri. Controlul se poate face la sediul declarantului, al oricarei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional in operatiunile mentionate sau al oricarei alte persoane  care se afla in posesia acestor acte ori detine informatii in legatura cu acestea. De asemenea, poate fi facut si controlul fizic al marfurilor, daca acestea mai exista. (3) Cand dupa reverificarea declaratiei sau dupa controlul ulterior rezulta ca dispozitiile care reglementeaza regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informatii inexacte sau incomplete, autoritatea vamala ia masuri pentru regularizarea situatiei, tinand seama de noile elemente de care dispune.
      Din actele depuse, se constata ca perioada supusa controlului a fost decembrie 2005-iunie 2006; prin urmare dreptul organului fiscal de a proceda la reverificarea declaratiilor vamale date in decembrie 2005 se prescrie in decembrie 2010.
      Insa controlul inopinat s-a desfasurat in perioada 30.11.2010 - 23.02.2011;
      Cum pe perioada controlului prescriptia este suspendata, (art.92 alin.2 OG 92/203 Termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale se suspenda pe perioada cuprinsa intre momentul inceperii inspectiei fiscale si momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale) si cum controlul a inceput anterior expirarii termenului de prescriptie, urmeaza a fi respinsa exceptia ca neintemeiata.
      Tot in legatura cu prescriptia, a mai invocat reclamanta dispozitiile art.221 din  Regulamentul 2913/2004 potrivit cu care dreptul organului fiscal de a efectua verificari se prescrie in 3 ani;
      Potrivit art.221 ART. 221 alin.3 Comunicarea catre debitor nu poate fi facuta dupa expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat nastere datoria vamala. Cu toate acestea, daca incapacitatea autoritatilor vamale de a stabili valoarea exacta legal datorata este rezultatul unui act care poate declansa urmarirea penala, in masura in care dispozitiile in vigoare o permit, aceasta comunicare poate fi facuta dupa expirarea acestei perioade de trei ani.
      Deci Regulamentul UE care a instituit Codul Vamal precizeaza ca datoria vamala nu poate fi comunicata catre debitor dupa expirarea unui termen de 3 (trei) ani de la data la care a luat nastere.
      Cu toate acestea, legislatia nationala (atat Codul de Procedura Fiscala, cat si Legea 86 privind Codul Vamal al Romaniei), impun un termen de 5 (cinci) ani pentru prescriptia datoriilor vamale.
      Este adevarat ca un Regulament UE este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct in fiecare stat membru (articolul 288 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene).
       Insa, Tratatul de aderare al Romaniei la Uniunea Europeana ratificat prin Legea nr.157/2005 statueaza ca masura tranzitorie faptul ca, pentru datoriile vamale ce s-au nascut inainte de data aderarii, se aplica in continuare legea romana (anexa 5 la Protocolul de aderare, parte a Tratatului, ratificat prin Legea nr.157/2005, art.19).
      In aceste conditii, cum in cauza este vorba de datorii vamale nascute inainte de data aderarii, in mod corect a fost aplicata legea romana care stabileste un termen de prescriptie de 5 ani.
      
      2. Pe fondul cauzei, dispozitiile relevante privind stabilirea valorii in vama sunt cuprinse in Legea 141/1997 privind codul vamal al Romaniei (forma aplicabila in decembrie 2005):
      ART. 76 Valoarea in vama reprezinta acea valoare care constituie baza de calcul al taxelor vamale prevazute in Tariful vamal de import al Romaniei.
      ART. 77 (1) Procedura de determinare a valorii in vama este cea prevazuta in Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife si comert (G.A.T.T.), incheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979, la care Romania este parte.
    (2) La valoarea in vama, in masura in care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse in pret, se includ:
    a) cheltuielile de transport al marfurilor importate pana la frontiera romana;
    b) cheltuielile de incarcare, de descarcare si de manipulare, conexe transportului, ale marfurilor din import aferente parcursului extern;
    c) costul asigurarii pe parcursul extern.
      Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife si comert 1994 (G.A.T.T.) ratificat prin legea 133/1994: 1. Prima baza pentru determinarea valorii in vama in virtutea prezentului acord este "valoarea de tranzactie", asa cum este definita la art. 1
      Art.1 Valoarea in vama a marfurilor importate va fi valoarea de tranzactie, adica pretul efectiv platit sau de platit pentru marfuri cand acestea sant vandute pentru export cu destinatia tarii de import(_);
Dispozitiile sunt clare, nesusceptibile de interpretari, concluzionand ca valoarea in vama este data de valoarea de tranzactie, adica pretul efectiv platit.
      Reclamanta invoca dispozitiile art.109 alin. 6 din HG nr. 1114 din 9 noiembrie 2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al Romaniei, potrivit cu care valoarea in vama se stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice, invocand in acest sens OMFP 687/2001.
      Potrivit art. 109 "(1) Determinarea valorii in vama a marfurilor care fac obiectul unor tranzactii comerciale se efectueaza potrivit regulilor cuprinse in Codul vamal al Romaniei si in alte reglementari vamale. Pentru valoarea astfel stabilita se depune o declaratie pentru valoarea in vama, conform modelului prevazut in anexa nr.5.
      (2) Pentru marfurile primite de persoanele juridice, care nu fac obiectul unor tranzactii comerciale, valoarea in vama o constituie valoarea inscrisa in documentele primite de la expeditorul extern si in declaratia pentru valoarea in vama depusa de persoana juridica destinatara.
      (3) Pentru marfurile ale caror preturi definitive se stabilesc pe baza de cotatii bursiere si pentru marfurile a caror valoare definitiva se determina pe baza rezultatelor determinarilor cantitative si calitative efectuate potrivit conditiilor mentionate in contractele comerciale, valoarea in vama se determina pe baza facturii pro forma emise de furnizor, cu preturile cunoscute la data intocmirii acesteia. In termen de 150 de zile de la data declaratiei vamale se depune factura definitiva pe baza careia se fac regularizarile privind obligatiile de plata in vama.
      (4) In cazul bunurilor introduse in tara de persoane fizice valoarea in vama se stabileste de Ministerul Finantelor Publice pe baza cataloagelor de preturi externe, corelate cu preturile interne.
      (5) Pentru autovehiculele si vehiculele noi prevazute la pozitiile tarifare 87.02, 87.03, 87.04, 87.11 si 87.16 din Tariful vamal de import al Romaniei valoarea in vama se determina pe baza pretului extern din factura de cumparare emisa de producator sau de o firma direct reprezentanta a acestuia. Prin vehicule noi se intelege vehiculele neinmatriculate in strainatate sau cele procurate in aceleasi conditii si inmatriculate temporar in strainatate, dar nu mai mult de 90 de zile de la data cumpararii.
      (6) Valoarea in vama a autovehiculelor si a vehiculelor folosite se stabileste pe fiecare categorie de vehicule, prin ordin al ministrului finantelor publice, tinandu-se seama de vechimea si de caracteristicile tehnice ale acestora".
      Din chiar alineatul 1 al acestui articol rezulta fara dubiu ca sunt aplicabile regulile din Codul Vamal pentru marfurile care fac obiectul unor tranzactii comerciale, adica dispozitiile art.1 din Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife si comert 1994 (G.A.T.T.) ratificat prin legea 133/1994; cum legea califica drept fapte de comert tranzactiile efectuate de un comerciant (indiferent daca sunt incheiate sau nu cu alt comerciant) rezulta ca achizitiile reclamantei, fiind tranzactii comerciale, erau supuse codului vamal in ceea ce priveste stabilirea valorii in vama.
      Mai mult, in anexa 5 la instructiuni de completare se prevede ca "formularul "Declaratia pentru valoarea in vama" se depune intr-un singur exemplar, in forma si modelul prevazute in prezenta anexa, impreuna cu declaratia vamala si cu celelalte documente necesare vamuirii"
      Potrivit acestor dispozitii, dar si a celor instituite de art.78 Cod vamal, reclamanta avea obligatia sa depuna o declaratie de valoare in vama.
      Reclamanta s-a aparat aratand ca a depus aceste declaratii, in concret fiind cele prezentate de organul fiscal si care au fost avute in vedere la acordarea liberului in vama.
      Numai ca, asa cum reiese din textul enuntat, se face distinctie intre declaratia pentru valoarea in vama (formularul fiind cel prevazut in anexa 5) si declaratia vamala, care intr-adevar a fost depusa de reclamanta, pentru fiecare autoturism importat.
      Prin nedepunerea declaratiei pentru valoarea in vama, nu a fost adusa la cunostinta organului fiscal modalitatea de stabilire a valorii in vama.
      Dispozitiile alin.6 ale art.109, de care se prevaleaza reclamanta, sunt aplicabile doar pentru stabilirea valorii in vama a autovehiculelor si vehiculelor noi si folosite, introduse in tara de persoane fizice necomercianti, ca bunuri a caror valoare nu poate fi probata prin intocmirea unei evidente contabile, in sensul legii.
      Concluzia este sustinuta de interpretarea logica si coroborata a urmatoarelor dispozitii:
      Art.12 din anexa 6 la HG 1114/2001: "alin.1 Valoarea in vama pentru bunurile introduse sau scoase din tara de calatori si de alte persoane fizice stabilite in Romania sau in strainatate, ce nu fac obiectul unor operatiuni comerciale, se stabileste de Ministerul Finantelor Publice, prin aprobarea listei de valori unice in vama ale unor produse sau grupe de produse. (_)  alin.5 Pentru autovehiculele si vehiculele introduse sau scoase din tara de calatori si de alte persoane fizice stabilite in Romania sau domiciliate in strainatate valoarea in vama se stabileste potrivit art. 109 alin. (5) si (6) din prezentul regulament".
De asemenea, in preambulul Ordinului nr.687 din 17 aprilie 2001 pentru aprobarea valorilor in vama, invocat de reclamanta, se prevede: "Ministrul finantelor publice, in temeiul Hotararii Guvernului nr. 18/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificarile ulterioare,
    in baza prevederilor art. 109 alin. 4 si 6, precum si ale pct. 12 din anexa nr. 6 la Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 271 bis din 9 octombrie 1997, emite prezentul ordin".
      Prin urmare, Ordinul 687/2001 este emis in aplicarea art.109 alin.6 din HG 1114/2001, iar art.109 alin.6 stabileste valoarea in vama pentru autovehiculele si vehiculele introduse sau scoase din tara de calatori si de alte persoane fizice, fiind deci inaplicabile reclamantei.
      Concluzionand, se retine ca pentru bunurile importate de reclamanta, valoarea in vama trebuia stabilita potrivit Codului vamal, fiind valoarea de tranzactie, adica pretul efectiv platit, conform facturilor fiscale prezentate, la care se impunea a fi incluse si cheltuielile de transport.
      Neprocedand in acest fel, si declarand ca valoare in vama pe cea prevazuta in lista de valori aprobata prin Ordinul 687/2001 (aplicabil autoturismelor introduse in tara de persoane fizice necomercianti), s-a ajuns la diminuarea bazei impozabile si deci a cuantumului drepturilor vamale achitate in vama, fapt ce indreptateste organul vamal sa procedeze la recalcularea valorii in vama, stabilind diferente suplimentare de plata reprezentand accize si TVA, la care s-au calculat majorari si penalitati.
      Constatand ca motivele reclamantei referitoare la legalitatea si temeinicia actelor emise sunt neintemeiate, a fost respinsa actiunea in consecinta.