Revendicare

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Suceava sub nr. _/314/2008 din 28.05.2008 reclamantii, in contradictoriu cu parata SC"_"SRL Veresti, au solicitat instantei obligarea paratei sa le lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 1800mp situata in vatra satului V. jud. S. la locul numit "Rampa", invecinata cu I.M. la nord, la est drumul judetean V.D., la sud linia CFR si la vest T.I.
In motivare, au aratat ca: prin titlul de proprietate nr. _./23 iulie 1996 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru mai multe suprafete de teren, prin care si suprafata revendicata. Aceasta suprafata au dobandit-o de la autorul lor defunctul H. V. M., tatal lor, care l-a stapanit inainte de colectivizare si s-a inscris cu el in CAP.
Dupa cate au aflat, desi asupra acestui teren li s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin titlul aratat, terenul in litigiu a fost in posesia mai multor persoane juridice, poate chiar si fizice, ultima dintre acestea a fost societatea parata.
Desi au luat legatura in mod direct cu cei care conduc societatea, au corespondat cu acestia, nu au reusit sa-i determine sa-le lase in deplina proprietate si linistita posesie terenul proprietatea acestora.
Societatea parata a invocat faptul ca au dobandit "dreptul de proprietate" in baza "cumpararii" de la o terta persoana, desi reclamantilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechile amplasamente, terenul a fost al autorului lor, H. V. M.
Legal citata, parata a formulat intampinare, in care a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Suceava, solicitand declinarea competentei in favoarea Tribunalului Suceava, sectia comerciala.
Judecatoria Suceava, prin  sentinta civila nr. 4221 din data de  10 octombrie 2008 a admis exceptia necompetentei  materiale a Judecatoriei Suceava si a  declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Suceava, Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 2 pct.1 lit. a Cod proc. civ, tribunalele judeca in prima instanta procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani.
Prezentul litigiu are caracter comercial, intrucat parata este societate comerciala, prezenta actiune vizandu-i fondul de comert.
Potrivit deciziei in interesul legii nr. 32 din 9 iunie 2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie a Stabilit ca prev. art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedura civila se interpreteaza in sensul ca  in vederea determinarii competentei materiale, sunt evaluabile in bani litigiile care au ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale. Aceasta decizie este obligatorie, conform  art. 329 alin. 3 teza finala cod procedura civila, actiunea de revendicare nefiind  cuprinsa in aceasta enumerare.
Actiunea de revendicare nu este evaluabila in bani, intrucat reclamantii urmaresc ca paratul "sa le lase in deplina proprietate si linistita posesie" un teren. In mod evident, cererea nu este evaluabila in bani, intrucat nu se poate contabiliza in bani "lasarea in deplina proprietate si linistita posesie".
Regulile de la taxele de timbru in functie de cereri evaluabile, respectiv neevaluabile privesc exclusiv modul de stabilire a acestora, nu pot fi extinse la regulile de competenta: Art. 2 din Normele metodologice la Legea 146/1997, prevad expres: actiunile si cererile, din punct de vedere al taxelor de timbru se impart in: evaluabile si neevaluabile in bani.
Cauza a fost inregistrata  pe rolul Tribunalului Suceava, Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, sub acelasi numar, la data de  5 noiembrie 2008.
La termenul de judecata din data de 15 decembrie 2008, instanta, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei  materiale a tribunalului in solutionarea cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, fata de exceptia necompetentei materiale a tribunalului in solutionarea prezentei cauze, instanta constata urmatoarele:
Prin cererea introductiva reclamantul a solicitat a fi obligata parata sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 1.800 mp situata in vatra satului Veresti, jud. Suceava, valoarea acestuia fiind apreciata de catre reclamant la suma de 2.500 lei.
Judecatoria Suceava a declinat competenta de solutionare a cererii motivat de faptul ca actiunea in revendicare nu face parte dintre cele enumerate in dispozitivul deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 data intr-un recurs in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) si b) si art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedura civila. Din cuprinsul aceleiasi decizii rezulta, insa, ca actiunea in revendicare nici nu a format obiectul recursului in interesul legii formulat, discutii purtandu-se numai cu privire la caracterul evaluabil sau neevaluabil in bani al litigiilor civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, atat in situatia in care este formulat capatul de cerere accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare sau restituirea prestatiilor efectuate, cat si in situatia in care nu este formulat acest capat de cerere.
Cu toate acestea, desi caracterul evaluabil ori neevaluabil in bani a litigiului avand ca obiect revendicarea unui bun imobil nu a fost pus in discutie odata cu solutionarea recursului in interesul legii, din motivarea deciziei nr. 32/09.06.2008 rezulta faptul ca aceasta are un obiect evaluabil in bani.
Astfel, se arata in considerentele deciziei ca "actiunea are ca obiect, de regula, protectia unui drept sau a unui interes pentru realizarea caruia calea justitiei este obligatorie. Obiectul actiunii se concretizeaza si nuanteaza prin mijlocul procesual folosit, obiectul cererii de chemare in judecata constituindu-l pretentia concreta a reclamantului.
Potrivit cu natura si obiectul dreptului exercitat, pot fi distinse actiuni personale (atunci cand se valorifica un drept personal, de creanta), actiuni reale (cand dreptul a carui protectie se urmareste este unul real) si actiuni mixte (cand se valorifica deopotriva un drept personal si unul real), actiuni extrapatrimoniale si actiuni patrimoniale, actiuni mobiliare si actiuni imobiliare, actiuni petitorii si actiuni posesorii.
Actiunile patrimoniale sunt cele care au un continut economic, pe cand actiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent daca este persoana fizica sau juridica, drepturi fara continut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale.
Natura actiunilor corespunzatoare acestor din urma drepturi, precum si caracterele juridice ale acestor actiuni sunt atribuite de natura si specificul drepturilor personale nepatrimoniale prezentate, este adevarat incomplet, de art. 54 din Decretul nr. 31/1954."
Mai precizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie in cuprinsul aceleiasi decizii ca "intrucat dreptul subiectiv material constituie fundamentul actiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune si toate consecintele ce decurg de aici: calificarea actiunii, determinarea competentei, alcatuirea completului, determinarea caii de atac.
Ca atare, se poate afirma ca dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat in justitie "transfera" caracterul sau patrimonial sau nepatrimonial litigiului insusi si, astfel, procesul va putea fi evaluabil in bani, ori de cate ori in structura raportului juridic de drept substantial, dedus judecatii, intra un drept patrimonial, real sau de creanta.
In consecinta, ori de cate ori pe calea actiunii in justitie se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibila si necesara."
In cauza, reclamantul solicita, prin actiunea formulata, sa-i fie ocrotit un drept real imobiliar, respectiv dreptul de proprietate asupra suprafetei de 1.800 mp teren situata in vatra satului Veresti, jud. Suceava avand o valoare de 2.500 lei. Rezulta, fara dubiu, ca actiunea are un obiect evaluabil in bani in interpretarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008.
Cum valoarea obiectului litigiului este mai mica de 100.000 lei, in temeiul art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. a din Codul de procedura civila, tribunalul constata ca nu este competent a solutiona pricina competenta de solutionare apartinandu-i Judecatoriei Suceava.
In conformitate cu dispozitiile art. 20 alin. 2 din Codul de procedura civila "exista conflict de competenta cand doua sau mai multe instante, prin hotarari irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeasi pricina" iar dispozitiile art. 22 alin. 2 din acelasi act normativ stabilesc ca "daca conflictul s-a nascut intre o judecatorie si un tribunal,(_) competenta (in solutionarea conflictului de competenta n.n.) este curtea de apel respectiva".
Cum, in cauza, exista un conflict negativ de competenta, instanta, in temeiul art. 21 din Codul de procedura civila, va suspenda orice procedura si va trimite dosarul Curtii de Apel Suceava pentru solutionarea acestuia.