Anulare act control taxe si impozite

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 17.03.2009 sub nr. 1895/86/2009, reclamanta a solicitat in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice Suceava anularea deciziei nr. 80 din 10 septembrie 2008 prin care parata i-a respins contestatia impotriva Deciziei de impunere privind obligatii fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala nr. 74836/01.07.2008, intocmita de Activitatea de Inspectie Fiscala Suceava privind suma de 8678 lei si, pe cale de consecinta anularea deciziei de impunere privind obligatii fiscale suplimentare de inspectie fiscala nr. 74836 din 01.07.2008 intocmita de Activitatea de Inspectie Fiscala pentru suma de 8678 lei reprezentand 8503 lei TVA si 175 lei majorari de intarziere TVA, precum si anularea Raportului de inspectie fiscala din 27.06.2008, inregistrat la parata sub nr. 74836/01.07.2008, cu  cheltuieli de judecata.
In motivare, a aratat ca, in primul rand, prin decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. 332 din 29.02.2008, inregistrata la Activitatea de Inspectie Fiscala din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice a Judetului Suceava sub nr. 71845 din 29.02.2008, emisa in baza Raportului de Inspectie fiscala nr. 71845 din 29.02.2008 s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 9612 lei reprezentand: 9432 TVA si 180 lei majorari de intarziere aferente taxei pe valoare adaugata, cu motivarea ca in perioada iulie 2007 - decembrie 2007 a vandut sub pretul pietei anumite produse rezultate in procesul de prelucrare a lemnului, incat la un venit stabilit suplimentar de 48987, 75 lei, datoreaza TVA suplimentar de 9432,16 lei TVA si 180 lei accesorii.
In al doilea rand, impotriva acestei decizii a formulat contestatie la parata.
Aceasta a fost admisa prin decizia nr. 52 din 23 mai 2008,  prin care s-a desfiintat decizia de impunere nr. 332/29.02.2008 si s-a dispus ca organele de inspectie fiscala, prin alta echipa, sa procedeze la reanalizarea acestora, strict pentru aceeasi perioada si sa emita un nou act administrativ fiscal, avand in vedere cele precizate in decizie si prevederile legale aplicabile in speta.
In acest sens, parata a retinut ca organele de control s-au limitat doar la compararea preturilor practicate de societate, fara sa vina cu argumente concrete, relevante si edificatoare, care sa demonstreze ca societatea a practicat preturi sub limitele practicate pe piata si fara sa aiba in vedere documentele pe care le detine contribuabilul, respectiv documentele care au stat la baza achizitionarii materiei prime, precum si calitatea produselor.
In al treilea rand, reverificarea societatii a avut loc in perioada 25-27 iunie 2008, intocmindu-se Raportul de inspectie fiscala din 27 iunie 2008, inregistrat la parata sub nr. 74836/01.07.2008, in baza caruia s-a emis decizie de impunere privind plata sumei de 8678 lei, din care 8503 lei TVA suplimentar si 175 lei majorari de intarziere la TVA.
In al patrulea rand, impotriva acestei decizii si a raportului de inspectie fiscala nr. 74836/01.07.2008 a formulat contestatie la parata, care a fost respinsa prin decizia nr. 80 din 10.09.2008, comunicata la data de 15.09.2008.
Pentru a decide astfel parata a retinut ca in perioada iulie 2007 - decembrie 2007 a efectuat livrari de produse din lemn catre populatie pe baza de bonuri de vanzare prin practicarea unor preturi de vanzare inferioare pretului de piata.
Cum organele de control nu au putut determina marimea bazei de impunere, parata a procedat la estimarea ei, utilizand in acest scop metoda compararii preturilor. Astfel, a calculat media ofertelor de pret, practicate de alte societati care vand produse comparabile si pe baza acestei medii a determinat valoarea impozabila reala, corespunzatoare cantitatii vandute sub pret si prin diferenta a stabilit care este restul de valoare care nu a fost supusa impozitarii TVA.
In al cincilea rand, considera ca decizia  nr. 80 din 10 septembrie 2008 emisa de parata este nelegala, pentru urmatoarele motive:
1) In mod vadit nelegal parata a retinut ca reclamanta s-a sustras de la plata TVA-ului prin vanzarea de material lemnos sub pretul de piata si ca organul de control a recalculat corect valoarea impozabila aferenta livrarii de material lemnos si a stabilit ca datoreaza suplimentar TVA in cuantum de 8503 lei de la data vanzarii, deoarece organele de control ale acesteia nu au avut in vedere toate livrarile de material lemnos ale societatii din perioada verificata.
Sustine reclamanta ca pretul mediu obtinut la produsul cherestea in perioada iulie-decembrie 2007 a fost de 435 lei/mc, cu mult superior fata de ofertele altor firme.
Din cantitatea totala de 1603 m.c. vanduta, doar 88 m.c. s-au vandut sub pretul de 100 lei/mc, ceea ce reprezinta 5,50% din totalul de cherestea vanduta.
Era cherestea din clasele C si D, scurta de 2-3 m cu defecte de fabricatie, care s-a valorificat la preturile de 30,50,80 lei/mc in functie de cum s-a putut negocia cu clientii, in conformitate cu principiile economiei de piata.
De asemenea, prezinta  situatia si in ceea ce priveste cantitatea  de 4640 mc lemn rotund rasinoase.
La acest produs, 2283 mc s-au transformat in cherestea iar 2266 mc s-au vandut ca bustean pentru prelucrare, lemn de foc,, craci, capriori", incasandu-se suma de 288,103 lei, pretul mediu obtinut la negociere fiind de 127,18 lei, dublu fata de ofertele luate in calcul de organele de control.
2) Organul de control nu a tinut cont nici de faptul ca reclamanta a
achizitionat lemn de lucru de la Ocoalele Silvice in cantitate de 1802 mc cu
preturi cuprinse intre 16.20 lei/mc si 55 lei/mc, acesta fiind vandut ca atare ca
lemn de foc sau deseuri.
Din acest lemn au rezultat si deseurile fara valoare pe care le-a valorificat obtinand un pret corect la negociere de la 2 lei/mc la 49,28 lei/mc.
In anul 2007 societatea a obtinut un profit brut in suma de 222.912 lei pentru care a achitat un impozit pe profit in suma de 35.666 lei.
Asadar, in mod nelegal s-a retinut ca acesta a vandut sub pretul de achizitie, veniturile obtinute fiind doar din valorificarea lemnului.
3) De asemenea, gresit s-a estimat baza de impunere pe baza
compararii ofertelor de pret cu privire la deseuri si nu a compararii de preturi
ferme, deoarece ofertele de pret nu reprezinta pretul real tranzactionat prin vanzare, incat pretul mediu din ofertele de pret retinut de organele de control pentru recalcularea TVA nu are baza legala.
Desi prin decizia nr. 52 din 23.05.2008 s-a desfiintat decizia de impunere nr. 332/29.02.2008 si s-a dispus refacerea controlului, prin alta echipa care sa procedeze la reanalizarea acestora, strict pentru aceeasi perioada si sa emita un nou act fiscal in care sa demonstreze ca societatea a practicat preturi sub limitele practicate pe piata, sens in care  s-a dispus sa se verifice documentele care au stat la baza achizitionarii materiei prime, precum si calitatea produselor, parata nu a respectat aceste recomandari si nu a avut in vedere ca din lemnul brut prelucrat, rezulta materiale de calitate superioara, care se vand la un pret mai mare, precum si deseuri care se vand la preturi mai mici, asa cum rezulta din procesele verbale de sortare, iar pe total societatea si-a incheiat activitatea cu profit.
Legal citata, parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea  contestatiei ca nefondata si mentinerea actelor administrative emise ca legale si temeinice.
In primul rand, in urma controlului efectuat la societate, s-a constatat ca in perioada iulie 2007 - decembrie 2007 contestatoarea a efectuat livrari de produse din lemn catre populatie pe baza de bonuri de vanzare prin practicarea unor preturi de vanzare inferioare pretului de piata.
Preturile practicate si inscrise pe bonurile de vanzare catre persoanele fizice erau extrem de mici pentru sortimente si categorii de subproduse din lemn comparativ cu preturile practicate pentru aceleasi produse inscrise pe facturile fiscale emise tot de contestatoare catre persoane juridice, precum si fata de preturile practicate de alte societati pentru produse similare. Preturile inscrise pe bonurile de vanzare  nu reflectau  realitatea.
In al doilea rand, societatea a sustinut ca preturile mici sunt datorate calitatii inferioare a lemnului rezultat din activitatea de exploatare si preturilor mici de achizitie.
Reclamanta nu a descris pe bonurile de vanzare calitatea produsului vandut si nu a prezentat documente din care sa rezulte cantitatile inferioare obtinute, respectiv proces verbal de evaluare de catre organe silvice competente a subproduselor obtinute.
In al treilea rand, in cazul acestor tranzactii efectuate de societate organele fiscale au stabilit pretul de piata al acestor produse prin metoda compararii preturilor, potrivit art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si pct. 23 respectiv pct. 25 din Normele metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr.44/2004.
In al patrulea rand, in baza de impozitare a taxei pe valoare adaugata se cuprinde tot ceea ce inseamna contrapartida obtinuta de un furnizor pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate, iar faptul generator apare la data livrarii acestor bunuri sau prestarii acestor servicii.
Intrucat societatea s-a sustras de la plata TVA prin vanzarea de material lemnos sub pretul de piata, organul de control a recalculat valoarea impozabila aferenta livrarii de material lemnos si a stabilit ca aceasta datoreaza suplimentar TVA in cuantum de 8.503 lei la data vanzarii.
In al cincilea rand, in temeiul art. 119 si art. 120 din O.G. nr. 92/2003 si in aplicarea principiului accesorium sequitur principale parata a stabilit in sarcina societatii reclamante si obligatia de plata a majorarilor de intarziere in cuantum de 175 lei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
Prin decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. 332 din 29.02.2008, inregistrata la Activitatea de Inspectie Fiscala din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice a Judetului Suceava sub nr. 71.845 din 29.02.2008, in baza Raportului de Inspectie fiscala nr. 71845 din 29.02.2008 s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 9.612 lei reprezentand: 9.432 T.V.A. si 180 lei majorari de intarziere aferente taxei pe valoare adaugata, cu motivarea ca in perioada iulie 2007 - decembrie 2007 a vandut sub pretul pietei anumite produse rezultate in procesul de prelucrare a lemnului, incat la un venit stabilit suplimentar de 48.987, 75 lei, datoreaza T.V.A. suplimentar de 9.432,16 lei T.V.A. si 180 lei accesorii.
 Impotriva acestei decizii a formulat contestatie la parata, aceasta  fiind admisa prin decizia nr. 52 din 23 mai 2008,  prin care s-a desfiintat decizia de impunere contestata si s-a dispus ca organele de inspectie fiscala, prin alta echipa, sa procedeze la reanalizarea acestora, strict pentru aceeasi perioada si sa emita un nou act administrativ fiscal, avand in vedere cele precizate in decizie si prevederile legale aplicabile in speta.
In acest sens, parata a retinut ca organele de control s-au limitat doar la compararea preturilor practicate de societate, fara sa vina cu argumente concrete, relevante si edificatoare, care sa demonstreze ca societatea a practicat preturi sub limitele practicate pe piata si fara sa aiba in vedere documentele pe care le detine contribuabilul, respectiv documentele care au stat la baza achizitionarii materiei prime, precum si calitatea produselor.
Reverificarea societatii a avut loc in perioada 25-27 iunie 2008, intocmindu-se Raportul de inspectie fiscala din 27 iunie 2008, inregistrat la parata sub nr. 74836/01.07.2008, in baza caruia s-a emis decizie de impunere privind plata sumei de 8.678 lei, din care 8.503 lei T.V.A. suplimentar si 175 lei majorari de intarziere la T.V.A.
Impotriva acestei decizii si a raportului de inspectie fiscala nr. 74.836/01.07.2008, reclamanta a formulat contestatie, care a fost respinsa prin decizia nr. 80 din 10.09.2008, comunicata la data de 15.09.2008.
Pentru a decide astfel parata a retinut ca in perioada iulie 2007 - decembrie 2007 a efectuat livrari de produse din lemn catre populatie pe baza de bonuri de vanzare prin practicarea unor preturi de vanzare inferioare pretului de piata.
Cum organele de control nu au putut determina marimea bazei de impunere, parata a procedat la estimarea ei, utilizand in acest scop metoda compararii preturilor. Astfel, a calculat media ofertelor de pret, practicate de alte societati care vand produse comparabile si pe baza acestei medii a determinat valoarea impozabila reala, corespunzatoare cantitatii vandute sub pret si prin diferenta a stabilit care este restul de valoare care nu a fost supusa impozitarii T.V.A.
La termenul din 09.04.2009, la solicitarea reclamantei, instanta a admis proba cu expertiza contabila, potrivit obiectivelor stabilite prin incheierea din 07.05.2009, raportul de expertiza fiind depus la termenul din 03.07.2009, iar suplimentul de expertiza dispus prin incheierea din 03.12.2009 a fost depus la termenul din 07.01.2010.
Din raportul de expertiza efectuat in cauza, rezulta ca societatea reclamanta a achizitionat in perioada iulie - decembrie 2007 o cantitate de 3.740,86 mc la un pret mediu de 110, 34 lei din care a debitat, in aceeasi perioada 2.284,84 mc la un pret de 110,34 lei, rezultand : 1.598,708 mc cherestea de calitati diferite; 456,568 mc deseuri si 227, 564 mc rumegus.
In aceeasi perioada, reclamanta a realizat din valorificarea productiei realizate, un profit net de 18.438,66 lei, la care a calculat, declarat si inregistrat la Administratia Finantelor Publice Campulung  Moldovenesc un impozit pe profit in suma de 8.813 lei.
Referitor la preturile practicate de societatea reclamanta pentru produsele indicate in actul de control , potrivit aceluiasi raport de expertiza, s-a retinut ca acestea sunt preturile reale raportate la calitatea produselor vandute, avand in vedere faptul ca produsele rezultate  din productie sunt diferite din punct de vedere calitativ, iar desfacerea acestor produse a fost efectuata tinandu-se cont de calitatea lor si de faptul ca depozitarea lor pe o perioada mai mare de timp ar fi dus la deteriorarea lor si transformarea in produse nevandabile, fapt ce ar fi afectat profitabilitatea afacerii in sine, ceea ce se incadreaza in prevederile art. 19din O.G. nr. 99 / 2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata.
In privinta metodei compararii preturilor, folosita de organul de control, aceasta este folosita pentru tranzactiile efectuate de persoane afiliate potrivit art. 11 din Legea nr. 571/ 2003 si pct. 25 din H.G. nr. 44 / 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal si nu pentru toate tranzactiile, cum este in aceasta cauza, fiind vorba de valorificarea unor deseuri rezultate din productie.
Potrivit suplimentului efectuat la raportul de expertiza, rezulta ca, nefiind calculate in raportul initial venituri suplimentare realizate de reclamanta, aceasta nu datoreaza nici T.V.A., nici alte debite suplimentare.
Fata de aceste considerente, tribunalul a apreciat ca actiunea reclamantei este intemeiata, motiv pentru care a admis-o; a anulat decizia nr. 80 din 10.09.2008 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Suceava si, in consecinta, a admis contestatia si a anulat decizia de impunere privind obligatiile fiscale de inspectie fiscala nr. 74836 din 01.07.2008 si raportul de inspectie fiscala din 27.06.2008 inregistrat sub acelasi numar.
In temeiul art. 246 din Codul de procedura civila, a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 1915,3 lei  cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu expert.