Pretentii

(Decizie nr. 1307 din data de 11.10.2011 pronuntata de Tribunalul Suceava)

Domeniu Despagubiri, penalitati | Dosare Tribunalul Suceava | Jurisprudenta Tribunalul Suceava

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Hunedoara la data de 07.11.2008, sub nr. 2960/243/2007, reclamanta A. M. a chemat in judecata pe paratele B. M., C. C. si Agentia pentru Dezvoltare Regionala Sud-Vest Oltenia, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea in solidar a paratelor la plata sumei de 7500 lei daune morale, 2400 lei daune materiale si 1292, 72 lei cheltuieli de judecata in dosarul nr. 2253/2006 al Judecatoriei Hunedoara. A solicitat cheltuieli de judecata.
In motivare a aratat ca, in data de 03.11.2004, parata B. M., in calitate de director al Agentiei pentru Dezvoltare Regionala Sud Vest Oltenia si parata C. C., in calitate de consilier juridic, au emis si semnat adresa inregistrata la nr. 4856/2004 catre Regia Autonoma pentru Activitati Nucleare in care au solicitat sa li se comunice date cu caracter personal despre reclamanta. Adresa contine informatii calomnioase privind pe reclamanta, de natura sa-i aduca atingere imaginii atat ca persoana fizica, cat si in calitate de avocat. De asemenea, s-a afirmat ca reclamanta formuleaza cereri de stramutare si recuzare pentru motive absurde si nefondate si nu are nici o credibilitate in regiunea Olteniei.
Reclamanta a aratat ca, la data de 05.11.2004, in timp ce se afla in fata completului de judecata, in dosarul nr. 18978/2004, parata C. C. a supus-o unor acte de batjocura, afirmand ca are o proasta reputatie in fata instantelor din regiunea Oltenia, nu are nici o credibilitate in fata instantelor de judecata, exercita drepturile procedurale cu rea-credinta, este cunoscuta ca o persoana cu multe cauze deduse judecatii, ca formuleaza cereri de stramutare nefondate, calomniaza pe toata lumea, fiind astfel ridiculizata in public, in fata completului de judecata, a colegilor sai avocati care se aflau in sala, a justitiabililor care asistau la sedinta de judecata. De asemenea, parata C. C. a reluat aceleasi afirmatii denigratoare la data de 13.01.2005 in fata I.C.C.J., cu prilejul judecarii cererii de stramutare a dosarului nr. 18978/2004, precum si in fata Tribunalului Mehedinti, la data de 05.01.2005.
Reclamanta a aratat ca paratele, prin afirmatiile facute, i-au creat un prejudiciu moral, i-a fost afectata imaginea ca persoana, dar si pe plan profesional ca avocat, iar faptele paratelor au avut consecinte asupra reputatiei reclamantei.
Astfel, ca urmare a activitatii prejudiciabile a paratelor au fost reziliate mai multe contracte de asistenta juridica in suma de 2400 lei, cauzandu-i astfel reclamantei si un prejudiciu material.
Reclamanta a mai aratat ca a formulat plangere penala impotriva paratelor C. C. si B. M., Judecatoria Hunedoara pronuntand sentinta penala nr. 381/03.07.2006 prin care s-a dispus condamnarea celor doua inculpate la amenda penala de 500 lei si la plata despagubirilor civile in solidar cu partea responsabila civilmente. De asemenea, s-au acordat cheltuieli de judecata in suma de 1292,72 lei. Insa, datorita unei conjuncturi favorabile, respectiv abrogarea calomniei prin Legea nr. 278/2006 si judecarea recursului la data de 12.12.2006, inculpatele au fost achitate de catre Tribunalul Hunedoara in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b C.p.c, respectiv pentru ca fapta nu mai era prevazuta de legea penala si, in baza art. 346 alin.4 C.p.c, a fost lasata nesolutionata latura civila a cauzei.
Ulterior, la data de 18.01.2007 Curtea Constitutionala a pronuntat decizia nr. 62 prin care a constatat neconstitutionalitatea disp. art. 1 pct. 56 din Legea nr. 278/2006, astfel ca infractiunea de calomnie a reintrat in Codul penal. Astfel, practic, faptele celor doua inculpate nu au fost dezincriminate niciodata, dar beneficiaza de legea penala mai favorabila.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 998,999, 1000 Cod civil.
Parata Agentia pentru Dezvoltare Regionala Sud Vest Oltenia, prin cererea inregistrata la Judecatoria Hunedoara in data de 30.11.2007, a invocat exceptia necompetentei teritoriale a acestei instante, motivand ca sediul agentiei se afla in Craiova, str. Unirii nr. 19, Jud. Dolj.
Prin sentinta civila nr. 2960/17.12.2007 Judecatoria Hunedoara a admis exceptia de necompetenta teritoriala si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Craiova, in temeiul art. 137 alin.1 rap. la art. 158 alin. 1 si 3 C.p.c. si art. 5 si art. 7 alin. 1 C.p.c.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta A. M., iar prin decizia civila nr. 603/R/2008 Tribunalul Hunedoara a respins recursul ca nefondat.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova sub nr. 2960/243/2007.
La data de 30.01.2008 paratele au depus la dosar intampinare prin care au solicitat respingerea cererii ca inadmisibila, in principal, si ca nefondata, in subsidiar, avand in vedere temeiurile de drept invocate de reclamanta.
Au invocat exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata, aratand ca, litigiul fiind unul de natura civila, se impune obligarea reclamantei la achitarea taxei de timbru la valoarea sumei solicitate.
Au apreciat ca se impune precizarea actiunii atat sub aspectul calitatii procesuale pasive a paratelor, ca persoane fizice, cat si sub aspectul faptei ilicite concrete pretinse a fi savarsite de fiecare dintre parate.
La data de 20.01.2009 reclamanta a depus la dosar precizare de actiune, aratand ca temeiul juridic al cererii este art. 998, 999, pentru paratele persoane fizice, si 1000 alin. 3 Cod civil, pentru parata ADR SV Oltenia. A invocat si art. 20 alin. 1, art. 364 alin. 4 C.p.p., motivarea in fapt fiind cea aratat in actiunea initiala.
De asemenea, a aratat ca pe langa sumele mentionate in actiune si acordate prin sentinta penala nr. 381/2006, respectiv 7500 lei daune morale, 2400 lei daune materiale si 1292,72 lei cheltuieli de judecata in dosarul nr. 2253/2006 al Judecatoriei Hunedoara, mai solicita obligarea paratelor la plata despagubirilor materiale constand in cheltuieli facute cu ocazia judecarii recursului la Tribunalul Hunedoara la data de 12.12.2006 si contravaloarea contractului de asistenta juridica in dosarul nr. 5490/2006 al Tribunalului Mehedinti, care a fost reziliat la data de 12.12.2006.
Reclamanta a solicitat obligarea paratelor la plata unor daune morale suplimentare fata de cele acordate prin sentinta penala nr. 381/2006, de aproximativ 5000 lei. Aceste daune morale sunt justificate de faptul ca aceeasi adresa insotita de comentarii de natura sa o prejudicieze moral pe reclamanta a fost transmisa tuturor membrilor Consiliului pentru Dezvoltare Sud Vest Oltenia de catre parata B. M., in calitate de director, materialele fiind intocmite si semnate de catre parata C. C., si inregistrate la Agentia pentru Dezvoltare Regionala Sud Vest Oltenia.
Reclamanta a aratat ca adresa nr. 4999/2004 a fost inaintata si Consiliului Superior al Magistraturii, precum si Ministerului Justitiei, insotita de adresa ADR SV Oltenia.
La data de 11 februarie 2009 cauza a fost suspendata in baza art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.c, pentru lipsa partilor, fiind repusa pe rol la data de 15.04.2009.
La termenul din data de 06.05.2009 instanta a respins exceptia netimbrarii actiunii si cererii de repunere pe rol, constatand ca atat actiunea, cat si implicit cererea de repunere pe rol, nu sunt supuse taxelor de timbru, avand in vedere ca pretentiile deduse judecatii izvorasc dintr-o fapta penala.
In scop probator, reclamanta a solicitat si instanta a incuviintat atasarea dosarului nr. 2253/2006 al Judecatoriei Hunedoara si proba cu inscrisuri: adrese, declaratii de martori din dosarul penal, practica judiciara si alte inscrisuri in posesia carora reclamanta a intrat dupa pronuntarea sentintei penale, contractul de asistenta juridica ce a fost reziliat, incheieri de sedinta, imputerniciri avocatiale si inscrisuri detinute de partea adversa, respectiv adresa nr. 10595/10.10.2005 adresata Consiliul Superior al Magistraturii si Ministerului Justitiei, adresele 6167/2005,6602/2005, 5409/2009.
Instanta a dispus efectuarea unor adrese catre Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a se inainta copia adresei nr. 10595/10.10.2005, catre ADR SV Oltenia, pentru a se inainta la dosar copiile adreselor nr. 10595/10.10.2005, 6167/2005, 6602/2005, 5409/2004, 6558/2005, catre Ministerul Justitiei, pentru a se inainta copia adresei nr. 10595/10.10.2005, adresa inregistrata sub nr. 95846/2005 si repartizata la Directia Elaborare acte normative, studii si documentare, si catre Uniunea Nationala a Avocatilor din Romania, pentru a se inainta adresa nr. 10595/10.10.2005.
Cu adresa nr. 85179/07.08.2009 Ministerul Justitiei a inaintat la dosar copia adresei inregistrata sub nr. 95846/2005 la Directia pentru Relatii cu Publicul si Evidenta O.N.G, si repartizata spre competenta solutionare Directiei de Elaborare Acte Normative, Studii si Documentare sub nr. 100215/2005, copia adresei nr. 12446/2006.
ADR SV Oltenia a depus la dosar raspunsul cu adresa nr. 9369/30.10.2009, Consiliul Superior al Magistraturii cu adresa nr. 20449/1154/2009, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania cu adresa nr. 1286/2009 , iar Baroul Avocatilor Dolj a inaintat actele cu adresa 1097,1201/20.08.2009.
La data de 12.01.2010 reclamanta a depus la dosar cerere de probatorii suplimentare, respectiv emiterea unei adrese catre ADR SV Oltenia pentru a inainta adresele de la nr. 5395 la nr. 5414, registrul de intrari-iesiri corespunzatoare datelor 22-24.11.2004, 10.01.2005, 01.02.2005, necesitatea administrarii acestora rezultand din inscrisurile depuse de reclamanta la termenul din data de 02.12.2009, cerere care a fost respinsa de instanta la termenul din 13.01.2010.
Cu adresa nr. 6501/25.01.2010 Ministerul Justitiei a inaintat la dosarul cauzei copia memoriului nr. 10595/2005.
La termenul din 03.02.2010 reclamanta A. M. a aratat ca in precizarea actiunii s-a strecurat o eroare in sensul ca in loc de 500 lei a inteles sa solicite 550 lei. De asemenea, a aratat ca, fata de cheltuielile de judecata retinute in dosarul Judecatoriei Hunedoara, mareste catimea acestor cheltuieli cu 500 lei, care reprezinta cheltuieli de judecata legate de judecarea cererii de stramutare la I.C.C.J. in dosarul nr. 1008/1/2006, respectiv doua deplasari la data de 10.03.2006 si 13.04.2006.
La dosar s-au depus urmatoarele inscrisuri: sentinta penala nr. 381/03.07.2006 pronuntata de Judecatoria Hunedoara in dosarul nr. 2253/2006, decizia penala nr. 733/R/2006 pronuntata de Tribunalul Hunedoara in dosarul nr. 1437/97/2006, cerere de probatorii, adresa nr. 5409/2004 emisa de ADR SV Oltenia, adresele 6167/2005,6558/2005,6602/2005, copia plicului in care a fost transmisa adresa nr. 6602/2005 catre Primaria Strehaia, adresa nr. 95846/2005 a Ministerului Justitiei, contractul de asistenta juridica nr. 31/29.08.2006, sentinta civila nr. 1502/05.04.2206 a Judecatoriei Drobeta Turnu Severin, motive de apel impotriva sentintei civile nr. 1502/2006, intampinarea formulata in dosarul nr. 5490/2006, cererea de amanare formulata in dosarul nr. 5490/2006, incheierile de sedinta din 12.09.2006, 03.10.2006, 31.10.2006. 21.11.2006, pronuntate in dosarul nr. 5490/2006, declaratiile martorilor D. V. si N. A., audiati in dosarul nr. 5490/2006, cererea de stramutare a dosarului nr. 5490/2006, certificat de grefa eliberat de I.C.CJ. la 29.09.2006, note scrise de sedinta depuse in dosarul nr. 13510/1/2006, cereri de amanare formulate in dosarul nr. 5490/2006 pentru termenele din 31.10.2006 si 12.12.2006, citatia emisa in dosarul nr. 1437/97/2006 al Tribunalului Hunedoara pentru data de 12.12.2006, imputerniciri avocatiale, decizia civila nr. 543/A/2006 pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr. 5490/2006, decizia asupra capacitatii de munca nr. 1359/1998, sentinta penala nr. 1183/15.05.2009 pronuntata de Judecatoria Timisoara, adresa nr. 703/16.03.2007.
Prin sentinta civila nr. 2871 din data de 17 februarie 2010, Judecatoria Craiova a admis in parte actiunea precizata formulata de reclamanta A. M., in contradictoriu cu paratele B. M., C. C. si Agentia pentru Dezvoltare Regionala Sud Vest Oltenia si a obligat paratele catre reclamanta la plata sumei de 7500 lei reprezentand daune morale, la plata sumei de 2400 lei reprezentand daune materiale si la plata sumei de 3717,35 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin sentinta penala nr. 381/2006 a Judecatoriei Hunedoara, paratele C. C. si B. M. au fost condamnate la amenda penala pentru infractiunea de calomnie fata de reclamanta, fiind obligate in solidar cu Agentia pentru Dezvoltare Regionala Sud-Vest Oltenia, la daune materiale de 2400 lei si daune morale de 7500 lei, precum si cheltuieli de judecata de 1272,72 lei.
Prin decizia penala nr. 733/R/2006, verificandu-se legalitatea si temeinicia sentintei atacate, s-a retinut ca prima instanta in mod corect a retinut ca faptele paratelor intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de calomnie, insa potrivit art. 1 pct. 56 din Legea nr. 278/2006 faptele paratelor nu mai sunt prevazute de legea penala.
Astfel, paratele au fost achitate pentru savarsirea infractiunii de calomnie, in baza art. 346 alin.4 Cod procedura penala, fiind lasata nesolutionata latura civila a cauzei.
Potrivit art. 998, 999 C. civ., orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe aceia din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar si de acela cauzat de neglijenta sau imprudenta sa.
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite cumulativ mai multe conditii si anume: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu (ce poate fi atat material, cat si moral), un raport de cauzalitate intre primele doua, precum si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciat.
In ceea ce priveste conditia existentei unei fapte ilicite savarsite de catre parate, instanta a constatat ca prin S.P. nr. 381/ 2006 a Judecatoriei Hunedoara s-a stabilit ca faptele ilicite imputate de catre reclamanta paratelor exista si ele constau in: afirmarea de catre parata C. C. ca reclamanta face afirmatii calomnioase la adresa Agentiei pentru Dezvoltare Regionala Sud-Vest Oltenia; citirea in fata instantei a adresei nr. 4899 intocmita de Agentia pentru Activitati Nucleare; afirmarea faptului ca reclamanta are multe cauze pe rolul instantelor, se prezinta la nenumarate audiente, intocmeste petitii la institutii ale statului, in cererile de stramutare se foloseste de motive de natura a calomnia firma; afirmarea in sedinta publica de la 05 noiembrie 2004 (primul termen al dosarului nr. 18978/2004) de catre parata C. C. a faptului ca reclamanta nu are credibilitate in fata instantelor, fiind cunoscuta ca o persoana cu multe litigii; emiterea si semnarea de paratele B. M. si C. C., la 08 noiembrie 2004, a adresei nr. 4856/2004, adresa in care la alin. 2 se sustine ca actiunile reclamantei sunt nefondate, denatureaza adevarul, prejudiciaza imaginea agentiei, produc grave prejudicii regiunii Oltenia; inaintarea de catre parata B. M. a unor mape consilierilor judeteni, mape in care s-a atasat adresa nr. 4899/2004; emiterea si semnarea de catre parata B. M. si C. C. a adreselor nr. 5409/2004 (fila 94), nr. 6167 (fila 96), nr. 6602 (fila 99), nr. 6558 (fila 97) inaintate catre Consiliul Local Strehaia, 5 presedinti ai Consiliilor Judetene; 15 Consilii Locale; emiterea si semnarea memoriului nr. 10595/2005 (fila 137) si inaintarea acestuia catre Ministerul Justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, memoriu privind folosirea abuziva a dreptului de acces liber la justitie de catre reclamanta, ce este caracterizata drept un reprezentant al avocatilor ce aduce atingere deontologiei, care formuleaza cereri, cereri de recuzare, reclamatii, cereri de stramutare nefondate.
Cu privire la conditia existentei unui prejudiciu, instanta a retinut urmatoarele:
Pentru ca prejudiciul sa fie susceptibil de evaluare, acesta trebuie sa fie cert si sa nu fi fost inca reparat.
Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta este sigur, atat in privinta existentei, cat si in privinta posibilitatii de evaluare.
Reclamanta a sustinut ca a suferit, ca urmare a faptelor paratelor un prejudiciu material constand in contravaloarea onorariilor neincasate ca urmare a rezilierii contractelor de asistenta juridica de catre clientii reclamantei.
Instanta a apreciat ca acest prejudiciu este cert, rezultand din inscrisurile depuse in dosarul nr. 2253/2006: contractul de asistenta juridica incheiat cu G. S., contractul de asistenta juridica incheiat cu G. I. M. D., contractul de asistenta juridica incheiat cu S. Z..
In ceea ce priveste prejudiciul moral a carui existenta a fost invocata de reclamanta ca urmare a afirmatiilor jignitoare si calomnioase, facute de parate la adresa ei, instanta a retinut ca pentru ca paratele sa fie obligate la repararea prejudiciului de ordin moral, reprezentat de afectarea imaginii ca persoana, dar si pe plan profesional ca avocat, precum si de consecintele negative asupra reputatiei reclamantei, intre faptele paratelor si prejudiciului trebuie sa existe un raport de cauzalitate, in sensul ca acele fapte sa fi provocat acel prejudiciu.
Analizand probele administrate in cauza, instanta a apreciat ca prin emiterea si semnarea adreselor cu continut calomniator la adresa reclamantei - adrese si memorii din cuprinsul carora a rezultat intentia de a defaima, de a prejudicia demnitatea, imaginea reclamantei - si inaintarea acestora catre 15 Consilii Locale, 5 presedinti de Consilii Judetene, Ministerul Justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, prin afirmarea atat in scris, cat si oral a faptului ca reclamanta are multe cauze pe rolul instantelor, se prezinta la nenumarate audiente, intocmeste petitii la institutii ale statului, reclamatii si cereri de stramutare, reclamantei i-a fost afectata imaginea ca persoana, dar si pe plan profesional ca avocat, avand consecinte asupra reputatiei acesteia. Astfel instanta a apreciat ca in speta se impune acordarea de daune morale in cuantum de 75001ei.
Fata de cele aratate mai sus, constatand ca sunt indeplinite cumulativ conditiile necesare pentru angajarea raspunderii civile delictuale, instanta a admis in parte actiunea si a obligat paratele catre reclamanta la plata sumei de 7500 lei reprezentand daune morale, si la plata sumei de 2400 lei reprezentand daune materiale.
In ceea ce priveste cererea reclamantei de obligare a paratelor la plata cheltuielilor de judecata in temeiul art. 274 C.p.c, instanta a admis-o partial si a obligat paratele catre reclamanta la plata sumei de 3717,35 lei cheltuieli de judecata reprezentand: 1292,72 lei cheltuieli de judecata in dosarul nr. 2253/2006, suma stabilita prin sentinta penala nr. 381/2006; 193,45 lei cheltuieli de transport pentru data de 12 decembrie 2006; 443,36 lei cheltuieli in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie reprezentate de cheltuielile de transport la data de 10.03.2006 pentru studiu dosar nr. 1008/1/2006, conform BF nr. 00024 si 047592 si ordinul de deplasare vizat la arhiva sectiei penale - 163,78 lei; cheltuieli de transport la data de 13.04.2006 pentru sustinere cerere stramutare in dosar nr. 1008/1/2006. conform BF nr. 0011 si 327-204,4 lei; taxe expedieri postale pentru transmiterea cererii la data de 16.01.2006- 1,7 lei; printare si copii xerox conform BF 13 si chitanta nr. 682- 1,98 lei; cheltuieli de transport la Craiova pentru termenul din 23.05.2006 in dosarul nr. 2120/2005, conform BF 0505532- 69 lei; transmitere fax pentru termenul din 25.04.2006 conform BF nr. 18- 1,5 lei (conform incheierii din 13 aprilie 2006 reclamanta fiind prezenta pentru sustinerea cererii de stramutare, bonuri fiscale, chitante aflate la filele 158-162); 513,95 lei reprezentand cheltuieli in fata Judecatoriei Hunedoara la 03 decembrie 2007, 27 iunie 2008, 11 noiembrie 2008 (cheltuieli transport, taxe timbru, taxe copii xerox, cazare) si 1272,425 lei cheltuieli in fata Judecatoriei Craiova reprezentate de transport, taxe expedieri postale, fax, conform chitantelor si bonurilor fiscale - filele 165-174.
Nu au fost obligate paratele la plata sumei de 350 lei cheltuieli de judecata reprezentand contravaloare contract asistenta juridica in dosarul nr. 5490/2006 al Tribunalului Mehedinti, intrucat reclamanta nu a dovedit, conform art. 1169 Cod civil, ca rezilierea acestui contract s-a datorat imposibilitatii prezentarii la 12.12.2006 in instanta intrucat a necesitat sa fie prezenta la Tribunalul Hunedoara in dosarul nr. 1437/97/2006 pentru apararea propriilor interese.
Prin cererea formulata la data de 27.04.2010, reclamanta A. M. a solicitat indreptarea erorii materiale (omisiunii) strecurate in dispozitivul sentintei civile nr. 2871/2010 pronuntata in dosarul nr. 2960/243/2007 la data de 17 februarie 2010, constand in lipsa mentiunii "in solidar" in ceea ce priveste obligatia de plata stabilita in sarcina celor trei parate.
In motivare a aratat ca prin sentinta civila mentionata anterior i-a fost admisa in parte actiunea, fiind obligate paratele B. M., C. C. si Agentia pentru Dezvoltare Regionala Sud-Vest Oltenia sa-i plateasca daune morale, materiale si cheltuieli de judecata.
Desi in considerente instanta a retinut corect ca reclamanta a depus o precizare de actiune la data de 20.01.2009 prin care s-a aratat ca temeiul juridic al cererii este art. 1000 alin. 3 pentru AD RSV Oltenia, iar atat prin cererea initiala, cat si prin precizare a solicitat obligarea paratelor in solidar la plata sumelor solicitate, in dispozitiv instanta a omis sa mentioneze acest aspect, atat in privinta sumelor acordate, cat si in ceea ce priveste cheltuielile de judecata.
De altfel, aceasta este si ratiunea aplicarii disp. art. 1000 alin.3, comitentul fiind tinut in solidar la plata alaturi de prepusii sai.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 281 C.p.c.
Prin incheierea camerei de consiliu din data de 26 mai 2010, Judecatoria Craiova a respins cererea de indreptare eroare materiala formulata de reclamanta A. M., in contradictoriu cu paratele B. M., C. C. si Agentia pentru Dezvoltare Regionala Sud Vest Oltenia.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca potrivit art. 281 C.p.civ "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor, cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotarari sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere".
In speta cererea reclamantei de a se mentiona in dispozitivul sentintei civile nr. 2871/2010 "in solidar" in ceea ce priveste obligatia de plata stabilita in sarcina celor trei parate nu reprezinta o omisiune cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor, pentru a fi aplicabile dispozitiile art. 281 C.p.c, temei juridic invocat de reclamanta in sustinerea cererii sale.
Fata de aceste considerente instanta a respins ca neintemeiata cererea de indreptare eroare materiala.
Impotriva sentintei au declarat recurs paratele C. C., B. M. si Agentia de Dezvoltare Regionala Sud-Vest Oltenia si reclamanta A. M., aceasta din urma declarand recurs si impotriva incheierii de indreptare eroare materiala din data de 26 mai 2010.
Prin recursul sau, parata C. C. a solicitat admiterea recursului si, in principal, casarea sentintei civile atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare (in ipoteza in care se va aprecia ca modificarea hotararii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe noi), iar in subsidiar, modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii ca fiind nefondata.
De asemenea, in temeiul art. 303 alin. 2 si 3 Cod procedura civila a solicitat suspendarea executarii hotararii recurate.
In motivare a aratat ca instanta de fond a apreciat in mod gresit faptul ca sentinta penala nr. 381/2006 pronunta de Judecatoria Hunedoara in dosarul nr. 2253/2006 a dobandit autoritate de lucru judecat in ceea ce priveste fapta ilicita, autorul acesteia si vinovatia, drept pentru care nu a mai cercetat indeplinirea acestor cerinte,
Or, solicita ca instanta de recurs sa constate ca prin decizia penala nr. 733/R/2006 Tribunalul Hunedoara a admis recursul si, casand hotararea atacata a dispus achitarea paratei, intrucat fapta nu era prevazuta de legea penala, lasandu-se nesolutionata latura civila.
Prin urmare, intrucat hotararea casata nu produce efecte, in nici un caz nu se poate discuta de autoritatea de lucru judecat a hotararii pronuntate in cadrul actiunii penale, astfel ca instanta de fond, investita cu o actiune in raspundere civila delictuala, ar fi trebuit sa cerceteze ea insasi daca sunt intrunite cerintele acestui tip de raspundere civila.
Or, instanta de fond nu face niciun fel de judecata si preia in totalitate solutia pronuntata de Judecatoria Hunedoara in dosarul nr. 2253/2006, care nu a produs (conturat) niciun fel de consecinte (efecte) pe plan juridic.
Astfel, urmeaza a se observa ca in privinta existentei unei fapte ilicite, instanta de fond retine urmatoarele; "in ceea ce priveste conditia existentei unei fapte ilicite savarsite de care patate, instanta constata ca prin s.p 381/2006 a Judecatoriei Hunedoara s-a stabilit ca faptele ilicite imputate de catre reclamanta paratelor exista si ele constau in: (.....)".
Asadar, instanta de fond nu face niciun fel de verificare proprie a existentei acestei conditii, nu analizeaza ea insasi probe care sa conduca la o asemenea concluzie, ci se rezuma a retine ca in baza unei hotarari casate, lipsita de efecte juridice, se constata existenta unei fapte ilicite.
Totodata, Judecatoria Craiova nu arata argumentele care au format convingerea instantei ca exista un prejudiciu (material si moral) si raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.
Mai mult, instanta de fond nu analizeaza in niciun fel conditia vinovatiei.
Astfel, in mod gresit instanta de fond apreciaza ca exista un prejudiciu cert "rezultand din inscrisurile depuse in dosarul 2253/2006 (n.n. aflat pe rolul Judecatoriei Hunedoara, avand ca obiect actiunea penala): contractul de asistenta juridica incheiat cu G. S., contractul de asistenta juridica incheiat cu G. I. M. D., contractul de asistenta juridica incheiat cu S. Z.", asadar fara a fi administrate si cercetate in mod direct probe in cadrul actiunii civile, ci doar pe baza unor inscrisuri care nu pot avea decat caracter extrajudiciar, intrucat in procesul civil probele trebuie administrate in mod nemijlocit in fata instantei de judecata.
De asemenea, uzitand aceeasi gresita judecata, instanta de fond ajunge la concluzia ca este intemeiat si prejudiciul moral in cuantum de 7500 lei.
Or, din acest punct de vedere, instanta de fond a pronuntat o hotarare profund netemeinica si nelegala
Astfel, trebuie avut in vedere ca si in ipoteza neadevarata in care s-ar fi putut retine autoritatea de lucru judecat a hotararii pronuntata de instanta penala, aceasta autoritate s-ar fi putut retine doar cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei, ci nu si cu privire la prejudiciu.
Rezulta in mod indubitabil, ca instanta de fond ar fi trebuit sa cerceteze existenta unui prejudiciu, material si moral, intrucat, dupa cum este cunoscut, raspunderea civila delictuala nu se poate angaja niciodata daca fapta ilicita nu a cauzat un prejudiciu (patrimonial sau nepatrimonial).
Plecand de la definitia notiunii de prejudiciu, ca fiind un element esential al raspunderii delictuale ce consta in rezultatul, in efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsita de o alta persoana, solicita sa se constate ca nu se poate deduce din probele administrate direct in fata instantei, din argumentatia instantei de fond, care este efectul negativ suferit de reclamanta. Nu exista niciun argument sustenabil care sa contureze certitudinea ca prejudiciul material este reprezentat de veniturile pe care reclamanta pretinde ca nu le-a incasat ca urmare a rezilierii unor contract de asistenta juridica,
Instanta de fond nu argumenteaza in niciun fel rationamentul avut in vedere atunci cand a ajuns la concluzia ca pretinsa fapta ilicita a cauzat rezilierea contractelor de asistenta juridica.
Mai mult, in ceea ce priveste prejudiciul moral, chiar daca evaluarea acestuia este lasata la libera apreciere a judecatorului, neexistand criterii obiective in functie de care sa fie determinat, nu inseamna ca judecatorul nu trebuie sa-si argumenteze in mod consistent, considerentele avute in vedere la stabilirea valorii despagubirilor acordate.
Instanta de fond apreciaza ca pretinsa fapta ilicita "a avut consecinte asupra reputatiei" reclamantei, fara insa sa precizeze in concret in ce constau aceste consecinte (e.g. daca reclamanta a fost supusa oprobiului corpului profesional din care face parte).
Instanta de fond a retinut producerea unor consecinte pe plan profesional, ci nu personal, fapt ce ar fi impus cu necesitate indicarea imprejurarilor care au format convingerea instantei cu privire la producerea unui efect negativ acestui drept subiectiv.
Instanta de fond nu analizeaza in nici un fel vinovatia.
Asadar, desi apreciaza, cum era si normal, faptul ca angajarea raspunderii civile delictuale presupune intrunirea cumulativa a mai multor conditii, printre care si vinovatia, instanta nu analizeaza aceasta conditie, neprecizand in ce consta fapta ilicita a paratei.
Mentioneaza, sub acest aspect, faptul ca la momentul semnarii adreselor si la momentul sustinerii acelor cauze la care face referire reclamanta, parata era angajata agentiei (ADR SV Oltenia) in functia de consilier juridic.
De asemenea, mentioneaza ca la momentul respectiv a sustinut interesele angajatorului, descriind o situatie de fapt existenta, in acel moment existand o multitudine de litigii intre reclamanta si agentie, aceasta imprejurare fiind notorie, cunoscuta instantelor din judetul Dolj (cauze existand si pe rolul altor instante de tara).
Astfel, faptele care i se imputa, au fost exercitate in apararea drepturilor si intereselor angajatorului, avand obligatia profesionala de a actiona in acest mod. Niciodata nu a avut intentia de a "denigra" persoana reclamantei, ci doar de a apara drepturile si interesele angajatorului.
Faptul ca la acel moment a relevat o situatie de fapt existenta, respectiv ca existau multe actiuni in instanta pornite de reclamanta sau ca existau cereri de stramutare nefondate, nu crede ca era de natura sa afecteze imaginea reclamantei, nefiind facute in acest scop. Astfel de sustineri nu exced cadrului normal al reprezentarii in instanta, realizata de avocati sau consilieri juridici, astfel incat nu se poate aprecia ca ceilalti colegi avocati prezenti in sala ar fi perceput o imagine deformata a persoanei reclamante, care sa o fi supus unui dispret din partea acestora. Solicita ca instanta de recurs sa observe ca nu s-a prezentat nicio proba in acest sens.
Cu privire la acest aspect, arata ca potrivit Legii de organizare si functionare a consilierilor juridici nr. 514/2003 si Statutului profesiei de consilier juridic, consilierul juridic nu poate raspunde penal, civil, sau administrativ pentru sustinerile sale in fata instantei sau a altor autoritati.
Prevederi asemanatoare se regasesc si in cuprinsul Legii de organizare si exercitare a profesiei de avocat nr. 51/1995 si Statutul profesiei de avocat.
De altfel, apreciaza ca sanctiunea dispusa de instanta de fond este de natura a incalca art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, practica Curtii Europene constatand ca "libertatea de exprimare, consacrata in par. 1 al art. 10, constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice, una din conditiile primordiale ale progresului ei. Sub rezerva par. 2 al aceluiasi text, libertatea de exprimare priveste numai informatiile sau ideile apreciate favorabil sau considerate ca inofensive sau indiferente, dar si pe cele care contrariaza, socheaza sau nelinistesc; aceasta este exigenta pluralismului, a tolerantei si a spiritului de deschidere intr-o societate democratica".
Nu in ultimul rand solicita ca instanta de recurs cenzureze cheltuielile stabilite in sarcina paratelor de catre de instanta de fond, intrucat in mare parte acestea nu au legatara directa cu cauza dedusa judecatii, si din aceasta perspectiva instanta de fond pronuntand o hotarare nelegala.
In drept, a invocat art. 299, art. 3041, art. 304 pct. (7), (8) si (9), art. 312 C.proc.civ.
Prin recursul lor, paratele au solicitat in principal admiterea acestuia, casarea sentintei civile atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, intrucat nu s-a intrat in cercetarea fondului, iar in subsidiar admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii ca nefondata.
In motivare au aratat ca hotararea a fost data cu incalcarea principiului nemijlocirii. Astfel, instanta de fond avea obligatia de a cerceta direct si nemediat toate elementele care servesc la dezlegarea pricinii, prin administrare de probe primare. Or, sentinta este pronuntata cu incalcarea grava a acestui principiu, intrucat solutia se bazeaza exclusiv pe aprecierea unor probe derivate. In acest sens, instanta de fond a analizat doar 2 din cele 4 conditii in angajarea raspunderii delictuale, respectiv pretinsa existenta a faptei ilicite si existenta prejudiciului.
Nu a fast analizata legatura de cauzalitate, nici existenta vinovatiei. Daca s-ar fi apreciat ca in cauza ar fi fost incidente disp. art. 22 al 1 Cod p.p , instanta ar fi trebuit (era obligata sa o faca) sa indice si textul de lege sus enuntat, caci motivarea trebuie facuta atat in fapt, cat si in drept.
Altfel spus, instanta de fond a analizat cauza prin inserarea cvasiunanima a considerentelor unei alte hotarari, fara a preciza explicit daca in cauza sunt sau nu incidente disp. art. 22 al. 1 C.p.p.
Hotararea recurata nu cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei incalcindu-se astfel disp. art. 26l al. 1 C.p.civ.
Pornind de la premisa potrivit careia motivarea unei hotarari nu este o problema de volum, ci una de continut, instanta de fond, desi a enumerat cele 4 conditii ce se cer a fi intrunite cumulativ pentru angajarea raspunderii civile delictuale (fapta, prejudiciul, legatura de cauzalitate si vinovatia) a supus in mod evaziv spre analiza doar primele 2 conditii, celelalte nefiind analizate
Chiar si analiza primelor 2 conditii nu este temeinica pentru urmatoarele motive:
Astfel, fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, este acea fapta prin care se incalca normele dreptului obiectiv. Prin incalcarea normelor dreptului obiectiv, in aprecierea caracterului ilicit al faptei, se are in vedere nu numai normele juridice, dar si normele de convietuire sociala, in masura in care reprezinta o continuare a prevederilor legale si contureaza insusi continutul, limitele si modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege. Raportand aceste aspecte cu caracter de principii generale la cauza de fata, solicita a se observa ca paratele nu au incalcat vreo norma de drept si nici vreo norma de convietuire sociala.
Afirmatiile lor referitoare la cererile de stramutare si recuzare nu sunt de natura a aduce atingere imaginii reclamantei nici ca persoana fizica si nici in calitate de avocat, intrucat acestea nu erau facute in scopul de a aduce atingere imaginii, ci in scopul tergiversarii cauzelor in care era implicata institutia unde isi desfasurau activitatea. De asemenea, toate celelalte aspecte retinute de catre instanta ca pretinse fapte ilicite nu au avut si nu au caracter ilicit, intrucat scopul acestora nu a fost niciodata acela de a aduce atingere imaginii reclamantei, ci mijloace de aparare in multiplele cauze intentate fie impotriva paratelor, fie impotriva institutiei.
Pe de alta parte, instanta de fond, in analiza existentei pretinsei fapte ilicite, nu a analizat ca se aflau intr-una din cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei, anume exercitarea unui drept subiectiv. Astfel, cel ce exercita prerogativele pe care legea le recunoaste dreptului sau subiectiv, nu poate fi considerat ca actioneaza ilicit, chiar daca prin exercitiul normal al dreptului, sau au fost aduse uneia restrangeri ori prejudicii dreptului subiectiv altei persoane, adica in cadrul exercitiului normal al dreptului. Or, toate pretinsele fapte ilicite au avut loc cu ocazia exercitarii dreptului la aparare in cadrul diferitelor procese, incercand sa faca dovada exercitarii abuzive de catre reclamanta a drepturilor sale, prin formularea diferitelor cereri de stramutare si recuzare, alte petitii.
Instanta de fond nu a analizat in nici un fel celelalte doua conditii ale raspunderii civile delictuale, respectiv legatura de cauzalitate intre prejudiciu si fapta si vinovatia.
Altfel, s-a acordat daune materiale reclamantei, constand in prejudiciul produs acesteia prin rezilierea unor contracte de asistenta juridica, fara insa a se face vreo analiza daca rezilierea s-a datorat pretinsei atingeri aduse imaginii reclamantei sau altor cauze, iar respectivele persoane nu au fost audiate in cauza pentru lamurirea cauzei sub acest aspect. Simplele probe preconstituite de catre reclamanta nu fac dovada certa a prejudicierii acesteia. Reclamanta nu a facut dovada faptului ca urmare a pretinsei rezilieri a contractelor de asistenta juridica a restituit si onorariile.
Instanta de fond nu a respectat principiul rolului activ, prev de art. 129 C.p.civ., prin punerea in discutie a administrarii probatoriului privind starea de a legaturii de cauzalitate intre rezilierea contractelor de asistenta juridica si vinovatia paratelor.
Invedereaza totodata ca instanta de fond nu a stabilit forma vinovatiei, acest aspect prezinta relevanta sub aspectul intinderii cuantumului pretinsului prejudiciu. La fila 6 in considerentele sentintei - al. 5, se retine de catre instanta ca reclamanta a sustinut ca a suferit un prejudiciu material constand in neincasarea onorariilor ca urmare a rezilierii contractelor de asistenta juridica. Instanta in mod nelegal a retinut ca cererea reclamantei este dovedita si prejudicial este cert fara sa verifice procedura de reziliere a contractelor de asistenta juridica, fara sa faca distinctie intre reziliere cu consecinta restituirii onorariului, total sau partial, precum si motivul care a condus la rezilierea contractului, dovada cu chitanta de incasare a onorariilor,daca acestea au fost platite sau nu. In sustinerea celor de mai sus solicita a se verifica usurinta cu care s-au acordat reclamantei c/valoarea pretinselor contracte reziliate.
Astfel, la fila 170 dosar nr. 2253/2006, prin incheierea din data de 29 iunie 2006, 6cu ocazia judecarii procesului penal, reclamanta la acea vreme era reprezentata de avocat si a detaliat in ce consta prejudiciul, respectiv suma de 24 milioane lei vechi contravaloarea contractelor reziliate. Se observa ca pretinsele contracte incheiate cu numitul G. I. M. D. au fost in suma de 3 milioane si 5 milioane lei vechi, totalizand suma de 24 milioane lei toate cele 6 contracte. Aceasta suma a fost retinuta si de Judecatoria Hunedoara prin sentinta penala, dar si de catre Judecatoria Craiova in prezenta cauza, fara sa observe ca cele dona contracte incheiate cu G. I.M. D. sunt fiecare cu onorariu stabilit de 5 milioane lei.
Au expus aceasta situatie pentru a se vedea ca instanta nu a analizat cu pertinenta nici macar aceste pretinse contracte aflate la filele 109, 110, 114, 113, 117 si 118 dosar penal, in eaz contrar ar fi putut sa observe ca sumele trecute la onorariu nu sunt reale neconcordand cu suma solicitata, iar pe de alta parte se mentiona expres la articolul 2 punct 1 din contract ca onorariul se achita integral pana la data solutionarii proceselor.
Prin urmare, reclamanta nu a facut dovada incasarii integrale a onorariului, a restituirii acestuia ca urmare a rezilierii contractului, insa instanta a acordat asa cum a solicitat reclamanta.
Instanta de fond nu n aplicat criteriile de determinare a pretinsului prejudiciu moral, referitoare la consecintele negative care s-ar fi produs pe plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori.
Analizand adresele de care se face vorbire in actiune de catre reclamanta ca au stat la baza pretinsei denigrari si prejudicieri morale a acesteia se poate observa ca acestea au fost intocmite cu scopul de a se apara de exercitarea abuziva a drepturilor procesuale ale reclamantei intemeiate pe Legea nr. 544/2001, iar in realitate nu se incadrau in aceasta lege. In acest sens este si raspunsul MJR prin adresa nr. 12446/17.02.2006 prin care se arata ca paratele au solicitat initierea unor modificari legislative in sensul reglementarii exprese a cazurilor de exercitare abuziva a drepturilor procesuale intrucat Legea nr. 544/2001 prezinta un vid legislativ.
Instantele au interpretat gresit motivarea in fapt a cererilor paratelor apreciind ca reclamanta a fost prejudiciata moral prin aceste adrese fiindu-i afectata imaginea ca persoana, dar si pe plan profesional ca avocat.
Nu s-a pus niciodata in vedere reclamantei sa faca dovada prejudiciului suferit de catre aceasta ca urmare a pretinsei afectari a imaginii, respectiv diferenta dintre veniturile realizate anterior crearii acestui litigiu, precum si ulterior pentru a putea sa aiba o reprezentare a grelei situatii financiare incercate de catre reclamanta.
Dimpotriva instanta ignora toate probele administrate de parate, nu face vorbire in niciun rand in considerentele sentintei despre apararea lor si fara sa analizeze punctual cererile reclamantei in raport de actele aflate la dosar retine ca este intemeiata in parte actiunea acesteia.
La data de 21 ianuarie 2009 prin precizarea la actiune, reclamanta si-a majorat daunele morale aratand ca dupa pronuntarea hotararii penale a aflat ca au fost intocmite si semnate de catre parata C. C. si inregistrate la ADR materiale menite sa o prejudicieze moral si care au fost transmise tuturor membrilor CDR de catre parata B. M..
Instanta din niciun fel de probe a dedus ca parata B. M. a participat la realizarea pretinsei fapte, cu toate ca insasi reclamanta a mentionat ca acestea au fost redactate si semnate de catre parata C. C..
Or, nu s-a facut distinctie intre pretinsele fapte ale celor doua parate pentru a se aprecia diferentiat vinovatia acestora.
Instanta nu justifica in niciun fel cuantumul exagerat al daunelor morale acordate, cu atat mai mult cu cat multitudinea termenelor acordate atat in prezenta cauza, cat si in solutionarea dosarului penal s-au datorat reclamantei care a amanat in mod nejustificat procesele incercand tot felul de tergiversari si cereri de stramutare, pentru ca ulterior sa se foloseasca de contravaloarea transportului solicitand despagubiri.
Instanta de fond nu a stabilit caracterul obligatiei retinute in sarcina paratelor, in sensul daca aceasta este solidara sau divizibila.
In mod vadit nelegal, instanta de fond a cuprins, contrar disp. art. 274 Cod pr. Civ. in categoria cheltuielilor de judecata si pretinsele cheltuieli care reclamanta le-ar fi facut intr-un alt proces, intrucat prezenta cauza nu este disjunsa dintr-o cauza penala, ci este un proces civil distinct.
Astfel, instanta admite cererea reclamantei sub aspectul cheltuielilor de judecata stabilind cuantumul la suma de 3717,35lei in care include cheltuielile de judecata reprezentand 1292,72 lei cheltuielile de judecata in dosarul nr. 2253/2006 al Judecatoriei Hunedoara si in plus cheltuielile efectuate in fata ICCJ in cuantum de 443,36 lei fara sa faca diferenta intre actiunea in pretentii si actiunea in raspundere civila delictuala.
Totodata prezenta actiune a fost introdusa de catre reclamanta la Judecatoria Hunedoara cu toate ca aceasta era necompetenta teritorial si dupa invocarea exceptiei de catre parate dosarul a fost inaintat la Judecatoria Craiova (sentinta civila nr. 2960/17.11.2007).
Impotriva acestei sentinte si dupa ce dosarul s-a inregistrat la Craiova, reclamanta a formulat recurs la Tribunalul Hunedoara care a fost respins prin decizia nr. 603/R/2008 .
Cu toate acestea, instanta in prezenta cauza ii acorda reclamantei contravaloarea transportului si a cheltuielilor efectuate abuziv de catre aceasta fara sa analizeze ca cererea a fost introdusa in mod gresit la Judecatoria Hunedoara, recursul a fost tendentios si fara eficienta, doar cu scopul de a efectua cheltuieli la care paratele sa fie obligate.
Astfel suma de 513,95 lei reprezinta cheltuieli in fata Judecatoriei Hunedoara la 3 decembrie 2007, 27 iunie 2008, 11 noiembrie 2008, cheltuieli efectuate cu transport taxe timbru, taxe copii xerox, cazare, cheltuieli care nu se justificau daca instanta tinea cont de faptul ca reclamanta era in culpa introducand actiunea la Judecatoria Hunedoara in loc de Judecatoria Craiova.
De asemenea suma de 1272,425 lei retinuta de catre instanta ca fiind cheltuieli in fata Judecatoriei Craiova nu este justificata prin enumerarea ca fiind cheltuieli de transport, expedieri postale, fax, chitanta si bonuri fiscale, intrucat reclamanta a fost cea care a tergiversat cauza prin formularea diferitelor cereri de amanare, stramutare, inclusiv anuntul prin fax de lasare a cauzei spre sfarsitul sedintei, asa incat pretinsele cheltuieli efectuate cu transportul trebuiau demonstrate ca au fost in legatura cu acest proces si nu cu cererea de stramutare respinsa,
Pe de alta parte, reclamanta este avocat in Baroul Dolj, are cabinetul in Craiova si nu necesita deplasari zilnice de la Turnul Sever la Craiova avand un domiciliu si in Craiova.
In caz contrar, in exercitarea atributiilor de serviciu, presupunand ca se deplaseaza zilnic la domiciliul din Severin, atunci aceasta nu a efectuat cheltuieli strict cu procesul in sine, insa instanta nu s-a preocupat de lamurirea cu exactitate a acestor cheltuieli, ci a enumerate filele 165, 174 fara sa insumeze cheltuielile de transport pentru a verifica la ce cuantum se ridica si daca au legatura cu cauza,
Totodata solicita sa se verifice concluziile scrise depuse de parate la dosar cu ocazia judecarii cauzei si de care instanta nu face vorbire si in raport de acestea sa se aprecieze ca nu au fost analizate, in caz contrar instanta s-ar fi pronuntat pe regimul juridic al pretentiilor solicitate de catre reclamanta, unele cheltuieli facand obiectul actiunii in pretentii, iar celelalte al raspunderii civile delictuale.
Pe de alta parte, exceptia prescriptiei extinctive evocate de parate cu ocazia concluziilor scrise in ceea ce priveste cheltuielile pe latura civila nu a fost pusa in discutia partilor, instanta avand posibilitatea sa repuna cauza pe rol pentru a respecta principiul contradictorialitatii, intrucat cauza a fost amanata consecutiv timp de doua saptamani.
Prin recursul sau, reclamanta a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotararii, iar pe fond admiterea in totalitate cererea astfel cum a fost intregita si precizata si sa fie obligate paratele in solidar la plata tuturor sumelor solicitate, iar pentru cele acordate conform sentintei penale nr. 381/2006 la plata actualizata conform indicelui de inflatie.
In motivare a aratat ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina, respectiv nu este suficient motivata, instanta confundand si plasand gresit in timp o parte din faptele prejudiciabile pentru ea.
Prin actiunea introductiva a solicitat instantei sa oblige paratele in solidar la plata reprezentand daune morale, daune materiale si cheltuieli de judecata acordate de catre Judecatoria Hunedoara la data de 3 iulie 2006 prin sentinta penala nr. 381/2006.
Prin precizarea la actiune din data de 20.01.2009 a intregit actiunea solicitand plate unor daune morale suplimentare pe care le-a estimat la 5000 lei, daune ulterior pronuntarii sentintei penale ca urmare a transmiterii aceleiasi adrese cu continut calomnios catre membrii CDR SV Oltea, CSM, Ministerul Justitiei.
In considerente, instanta a retinut corect atat precizarea de actiune, cat si continutul ei, faptul ca a solicitat aceste daune morale suplimentare, iar la enumerarea probatoriilor administrate in cauza a mentionat toate inscrisurile doveditoare depuse de ea ( adresele emise de ADR SV Oltenia cu inregistrare la nr. 5409/2004 6167/2005, 6588, 6602/2005) ori inaintate de alte entitati la cererea sa (Baroul Dolj si Ministerul Justitiei cu privire la adresa ADR nr. 10595/2005 semnata de cele doua parate), care nu au fost avute in vedete de catre Judecatoria Hunedoara la pronuntarea sentintei nr. 381/2006.
Cu toate acestea, in momentul cand a analizat probele administrate in cauza, instanta desi a retinut corect ca inscrisurile cu caracter calomnios au fost inaintate catre 15 Consilii locale, 5 presedinti de Consilii Judetene, iar adresa nr. 10595/2005 la Ministerul Justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Nationale a Barourilor din Romania, le-a plasat gresit in timp ca fiind trecute in sentinta penala nr. 381/2006, respectiv retinute de catre Judecatoria Hunedoara si valorificate prin sumele acordate de catre aceasta instanta, deci ca fapte ilicite stabilite prin sentinta penala nr. 381/2006.
In mod corect instanta a stabilit ca sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale si ca faptele ilicite exista enumerandu-le, le analizeaza corect, constata ca cererea sa este intemeiata, dar greseste cand apreciaza eronat si contradictoriu cu probele administrate in prezenta cauza ca daunele morale pentru acele fapte i-au fost acordate prin S.P nr. 381/2006,
De altfel, in considerente se mentioneaza corect ca instanta a dispus efectuarea de adrese catre Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justitiei, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, ADR SV Oltenia pentru a se inainta adresa ADR nr. 10595/2005, iar aceste entitati au raspuns si au inaintat la dosarul cauzei aceasta adresa.
Tot corect se enumera si alte inscrisuri care au fost depuse doar in acest dosar, precum adresele ADR nr. 5409/2004, 6167/2005,6558/2005, 6602/2005, etc.
Or, toate aceste inscrisuri nu se afla in dosarul nr.2253/2006 al Judecatoriei Hunedoara, care este atasat la dosarul cauzei si nu sunt mentionate in S.P nr. 381/2006, ci au fost administrate ca urmare a incuviintarii cererii de probatorii formulate de reclamanta pentru dovedirea precizarii din actiune.
Daca aceste probe s-ar fi gasit in dosarul nr. 2253/2006 al Judecatoriei Hunedoara, administrarea lor ar fi fost inutila, iar cererea de probatorii respinsa cu aceasta motivare,
Avand in vedere ca aceste probatorii dovedesc pe deplin cererea de acordare a unor daune morale suplimentare in cuantum de apr. v5000 lei fata de cele acordate prin sentinta penala nr. 381/2006, ca instanta le-a analizat constatand ca sunt intemeiate, dar a considerat in mod eronat ca i-ar fi fost acordate, solicita modificarea hotararii si sa fie obligate paratele in solidar la plata sumei de 5000 lei pe langa sumele acordate conform S.P nr. 381/2006.
Instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.
Cererea sa a fost formulata si precizata foarte clar sub aspectul obiectului, respectiv al tuturor faptelor prejudiciabile care trebuiau retinute in totalitate de catre instanta, avand in vedere si autoritatea de lucra judecat a sentintei penale in ceea ce priveste faptele stabilite in materialitatea lor, care nu mai pot forma obiect de proba in instanta civila,
Prin S.P nr. 381/2006 au fost retinute si enumerate la filele 3-5 toate faptele de care a avut cunostinta la acel moment instanta retinand in mod corect si inaintarea adreselor cu continut calomnios catre inalta Curte de Casatie si Justitie in mai multe dosare, conform inscrisurilor certificate pentru conformitate depuse la dosar.
La dosar nr. 2253/2006 exista declaratiile martorilor care sunt relevante.
In cererea adresata instantei civile a mentionat si dovedit ca adresa calomnioasa a fost inaintata de cele doua parate mai multor complete ale Inaltei Curti insotita de concluzii scrise in care era comentata, chiar dupa ce dosarul penal era pe rolul instantei.
In mod eronat si nelegal instanta de fond nu a valorificat aceste probatorii care fusesera administrate in dosar nr. 2253/2006 si nu le-a mentionat in hotarare, ele fiind suficiente pentru acordarea sumelor conform sentintei nr. 381/2006,
Tot in mod gresit instanta a facut confuzie intre probatoriile administrate in prezentul dosar, retinand ca au fost analizate de instanta penala in sentinta penala nr. 381/2006 si nu i-a acordat daunele morale suplimentare, motiv de recurs care, coroborat cu cel de la pct. 1, atarge modificarea hotararii.
Hotararea este nelegala deoarece instanta nu a obligat paratele in solidar la plata tuturor sumelor acordate.
Nelegalitatea consta in faptul ca instanta nu a aplicat o institutie juridica, respectiv disp. art. 1000 alin. 3 C. civil care se refera la raspunderea comitentilor pentru prejudiciul cauzat de prepusi in functiile care le-au fost incredintate, raspundere care este solidara.
A chemat in judecata cele doua parate persoane fizice in baza disp. art. 998, 999 C civil, dar si Agentia pentru Dezvoltare Regionala Sud-Vest Oltenia in temeiul art. 1000 alin. 3 C Civil pentru a fi tinuta in solidar la plata cu fiecare din prepusii sai.
Desi a retinut corect aceasta institutie si a obligat la plata toate cele 3 parate, instanta a omis sa aplice plata in solidar.
Hotararea a fost pronuntata cu incalcarea legii deoarece instanta a omis sa oblige la plata despagubirilor actualizate la zi conform indicelui de inflatie.
Desi i-a acordat doar sumele stabilite la data de 3 iulie 2006 prin sentinta penala nr. 381/2006, instanta s-a pronuntai gresit deoarece nu obligat la plata acestor sume actualizate cu rata inflatiei, respectiv conform coeficientului de devalorizare a leului, avand in vedere caracterul de despagubiri civile al acestora si data la care au fost stabilite prin SP nr. 381/2006.
Hotararea cuprinde motive contradictorii in ceea ce priveste respingerea (in mod gresit) a cereri de obligare la plata sumei de 350 lei reprezentand contravaloarea unui contract de asistenta juridica reziliat la data de 12 dec. 2006.
Astfel, contrar probatoriilor administrate si chiar propriilor concluzii, instanta apreciaza in mod eronat ca nu a facut dovada ca rezilierea contractului de asistenta juridica in dosarul nr. 5490/2006 al Tribunalului Mehedinti s-a datorat imposibilitatii prezentarii la 12.12.2006 in instanta intrucat a necesitat sa fie prezenta la Tribunalul Hunedoara in dosarul nr. 1437/97/2006 pentru apararea propriilor interese.
Instanta a enumerat corect la fila 5 alin. 1 toate inscrisurile depuse de reclamanta in legatura cu dosar nr. 5490/2006, inclusiv citatia emisa in dosar nr. 1437/97/2006 al Tribunalului Hunedoara pentru data de 12.12.2006, iar la fila 6 cu doar un aliniat mai sus a mentionat la cheltuielile de judecata pe care i le-a acordat ca despagubiri in dosar nr. 2253/2006 si suma de 193,45 lei reprezentand cheltuieli de transport pentru data de 12 dec. 2006,
La dosar exista si incheierea din data de 12.12.2006 a Tribunalului Hunedoara in dosar nr. 1437/97/2006 avand ca obiect recursul paratelor impotriva S.P nr. 381/2006 unde este trecuta prezenta la apelul nominal al partilor, iar decizia este din data de 13 dec. 2006 ca urmare a amanarii pronuntarii.
Avand in vedere ca a facut pe deplin dovada deplasarii la data de 12.12.2006 la Deva, cum rezulta chiar din constatarile instantei, respingerea cererii este gresita, acesta fiind un alt motiv de modificare a hotararii in sensul obligarii la plata sumei de 350 lei, conform probatoriilor administrate.
In drept a invocat disp. art. 304 pct. 7,8 si 9 Cod procedura civila.
Reclamanta a formulat recurs si impotriva incheierii din data de 26 mai 2020 a Judecatoriei Craiova, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea incheierii, iar pe fond admiterea cererii de indreptare eroare materiala.
In motivare a aratat ca instanta a respins cererea in mod eronat, apreciind ca nu se aplica dispozitiile art. 281 C. pr. civila.
A solicitat indreptarea erorii materiale (omisiunii) strecurate in dispozitivul sentintei civile nr. 2871/2010 pronuntate in acest dosar la data de 17 februarie 2010, constand in lipsa mentiunii "in solidar" in ceea ce priveste obligatia de plata stabilita in sarcina celor trei parate.
Considera ca instanta a gresit cand a respins cererea, deoarece in cauza sunt incidente disp. art. 281 C. pr. civila care se refera si la orice alte erori materiale din hotarari sau incheieri.
Or, in cazul de fata este o eroare materiala deoarece ea a solicitat prin precizarea de actiune ca paratele sa fie obligate in solidar la plata sumelor solicitate si a sustinut aceasta atat verbal, cat si prin concluziile scrise.
Instanta a admis in parte actiunea precizata, dar in considerente nu a facut nici o referire la modalitatea in care urmeaza sa fie facuta plata, adica in solidar sau obligatia este divizibila.
Cum nu s-a solicitat de catre parate ca plata sa se imparta, iar actiunea a fost admisa, lipsind orice rationament al instantei in ceea ce priveste o obligatie de plata divizibila, rezulta ca aceasta nu poate fi decat in solidar, aceasta fiind singura cerere cu care a fost legal investita instanta, cum se mentioneaza in primul aliniat al considerentelor.
Lipsa mentiunii "in solidar" din dispozitiv reprezinta o eroare materiala care poate fi indreptata la cerere ori chiar din oficiu utilizand procedura de indreptare prevazuta de art. 281 C. pr. civila, text de lege pe care instanta nu 1-a aplicat.
Instanta nu a observat ca cererea se incadreaza in disp. art. 281 C. pr. civila, pentru ca se refera la o eroare materiala, respectiv la o omisiune, deci a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii.
A inteles sa investeasca instanta cu solutionarea unei cereri de indreptare eroare materiala, respectiv omisiune, ci nu cu o cerere privind numele, calitatea si sustinerile partilor, cum gresit motiveaza instanta in respingerea cererii, interpretand gresit cererea sa.
Hotararea este contradictorie deoarece instanta respinge cererea ca neintemeiata, ci nu ca nefondata, avand in vedere propriile-i argumente.
Astfel, instanta apreciaza ca nu sunt aplicabile disp. art. 281 Cod procedura civila, or in aceasta situatie trebuia sa respinga cererea ca nefondata, ci nu ca neintemeiata.
In drept, a invocat disp. art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila.
Paratele au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de catre reclamanta, ca nefondat si admiterea recursului formulat de ele.
In motivare au aratat ca, considera ca recursul reclamantei este lipsit de interes fiind formulat cu scopul paralizarii recursului paratelor, cu toate ca se invoca motive de nelegalitate si netemeinicie a sentintei, recurenta a incercat punerea in executare a acestei hotarari, asa incat prezentul recurs nu-si justifica interesul.
In situatia in care recurenta intelege sa-si sustina recursul intemeiat pe disp. art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cpc apreciaza ca acesta nu are suport probatoriu in dosarul fondului pentru a fi admis si potrivit art. 312 alin. 3 teza a II-a C.p.c. modificarea hotararii nu este posibila atunci cand sunt necesare administrarea de probe noi.
Or, in opinia paratelor hotararea pe care si ele au recurat-o apreciaza, ca a instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, motiv pentru care solicita admiterea recursului lor si casarea cu trimitere spre rejudecare la instanta de fond pentru a se asigura o judecata unitara.
Analizand motivele invocate de catre recurenta reclamanta, in esenta, nemultumirea acesteia este legata de doua aspecte, ca instanta nu i-a acordat daunele materiale si morale suplimentare solicitate prin precizarea actiunii depusa la data de 20.01.2009 si pe de alta parte ca instanta nu s-a pronuntat asupra raspunderii solidare a paratelor pentru a-i fi mai usor sa le execute.
Cu privire la cererea de acordare a unor pretinse daune materiale suportate cu ocazia cheltuielilor facute la Tribunalul Hunedoara la data de 12.12.2006 si contravaloarea contractului de asistenta juridica reziliat la 12.12.2006 in dosarul nr.5490/2006, instanta s-a pronuntat in sensul ca reclamanta nu a facut dovada conform art. 1169 C.civ , ca rezilierea acestui contract s-a datorat imposibilitatii prezentarii in instanta la 12.12.2006 , intrucat a fost necesar sa fie prezenta la Tribunalul Hunedoara.
Reclamanta avea posibilitatea, in calitate de avocat sa solicite amanarea dosarului nr. 5490/2006 avand un motiv intemeiat, neexistand motiv de reziliere a contractului cu clientul pentru acest aspect.
Or, asa cum a retinut si instanta, reclamanta nu a facut dovada motivului rezilierii contractului de asistenta juridica.
Cu privire la celalalt aspect al nepronuntarii instantei asupra obligatiei solidare de plata a paratelor catre aceasta, a daunelor materiale si morale potrivit art. 1003 C.civ., raspunderea comitentului este " in solidum" , deoarece repararea integrala a pagubei prepusilor se face de catre comitentul- garant.
Asadar, ADR-ul nu raspunde in calitate de codebitor solidar, deoarece nu a cauzat prejudiciul, avand o actiune in regres impotriva comitentului in situatia in care se constata ca acestia au savarsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii.
Pe fondul recursului, considera ca acesta este neintemeiat, ca nu au fost lezate valorile morale esentiale ale reclamantei fiindu-i afectate situatia profesionala, sociala si familiala urmare a pretinsei fapte a paratelor, in caz contrar aceasta putea sa solicite efectuarea unei expertize judiciare pentru a dovedi ca a fost privata de venituri, intrucat la fond, nu a depus niciun act din care sa rezulte evidenta contractelor de asistenta juridica, respectiv registru de incasari si plati din care sa rezulte ca a operat restituirea onorariilor.
Analizand decizia penala nr. 733/R/2006 pronuntata la 13.12.2006 in dosarul nr. 1437/97/2006 de Tribunalul Hunedoara - sectia penala se observa ca au fost admise recursurile paratelor, casata partial sentinta atacata si in rejudecare a fost inlaturata obligatia acestora de la plata despagubirilor civile.
Apreciaza ca instanta de fond nu a inteles dispozitivul acestei decizii, intrucat prin formularea Mentine in rest dispozitiile sentintei atacate instanta de recurs s-a referit la obligarea paratelor ca parti civile la plata cheltuielilor judiciare catre stat, restul fiind solutionat cu ocazia rejudecarii cauzei pe fond.
Cu toate ca au aratat la instanta de fond, ca nu poate sa interpreteze sentinta penala nr. 381/2006 ca avand autoritate de lucru judecat in prezenta cauza, sub aspectul laturii civile, instanta retine tocmai aceasta motivare din sentinta penala limitandu-se la acordarea acelorasi despagubiri civile fara sa administreze probe din care sa constate in mod direct in fata acesteia daca exista legatara de cauzalitate intre pretinsele fapte si prejudiciul solicitat de catre reclamanta.
Dimpotriva, instanta acorda reclamantei si cheltuieli efectuate cu ocazia judecarii cererii de stramutare formulata de catre aceasta la ICCJ si care nu are legatura cu raspunderea civil-delictuala din prezenta cauza.
Prin urmare, instanta nu a administrat probe directe in fata ei, ci si-a fondat hotararea pe probe ce exced principiului nemijlocirii probelor.
Reclamanta a formulat intampinare prin care a solicitat a se lua act ca renunta la judecarea recursului sau impotriva incheierii de indreptare eroare materiala pronuntata in acest dosar la data de 26.05.2010 si la motivul de recurs nr. 3 privind obligarea paratelor in solidar la plata sumelor acordate.
De asemenea, in temeiul art. 137 C.pr.civila, intelege sa ridice:
1. Exceptia lipsei de interes privind cererea de suspendare a executarii formulata de recurenta C. C..
2. Exceptia lipsei de obiect privind cererea de suspendare a executarii.
3. Exceptia lipsei de interes privind motivul de recurs nr. 4, partea finala al intimatelor care vizeaza caracterul solidar sau divizibil al obligatiei retinute in sarcina dumnealor.
In ceea ce priveste recursul formulat de C. C. avand in vedere ca aceasta a confirmat mandatul acordat dnei av. Oprea Mioara, analiza acestuia este inutila, recursul fiind neavenit si considera ca

Sursa: Portal.just.ro