Competenta materiala. Drepturi salariale magistrati

Pentru activitatea desfasurata, judecatorii si procurorii au dreptul la o remuneratie stabilita in raport cu nivelul instantei sau al parchetului, cu functia detinuta, cu vechimea in magistratura si cu alte criterii prevazute de lege.
      Drepturile salariale ale judecatorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decat in cazurile prevazute de prezenta lege, salarizarea judecatorilor si procurorilor se stabileste prin lege speciala (art. 74 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor).
      Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Vaslui , sub nr. 4578/89/2006, in urma trimiterii conform incheierii nr. 23/04 aprilie 2006 a Curtii de Apel Iasi, ca urmare a cererilor de abtinere formulate de judecatorii Tribunalului Iasi,  reclamantii: S.M. s.a. in contradictoriu  cu paratii: Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Iasi, Tribunalul Iasi, Curtea de Apel Galati, Tribunalul Galati si Ministerul finantelor Publice, au solicitat obligarea primilor trei parati la plata drepturilor salariale de 30% din indemnizatia de incadrare lunara pentru perioada 22 februarie 2003-30 aprilie 2004, actualizata cu rata inflatiei la data platii, si de 40% pentru perioada 01 mai 2004-31 decembrie 2004, actualizata cu rata inflatiei la data platii.
S-a mai solicitat obligarea Ministerului Finantelor Publice sa includa in buget sumele necesare platii acestor drepturi si cheltuieli de judecata.
Curtea de Apel Iasi prin incheierea din 23.04.2006 investeste Tribunalul Vaslui, urmare admiterii cererilor de abtinere formulate de judecatorii Tribunalului Iasi cu judecarea actiunii introduse de reclamantii S.M. s.a..
Prin sentinta civila nr. 1677 din 07.09.2006 Tribunalul Vaslui declina competenta de solutionare a actiunii, in favoarea Judecatoriei Iasi, cu urmatoarea motivare:
Obiectul cererii il constituie acordarea de despagubiri, rezultata din salarizarea inegala a unor magistrati aflati in aceeasi situatie.
Reclamantii sustin ca, tratamentul diferentiat de salarizare creat prin lege intre magistratii care efectueaza urmarirea penala si judecata faptelor de coruptie si ceilalti magistrati, constituie o discriminare pe criteriul categoriei sociale, in sensul dispozitiilor art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, si cum cererea reclamantilor este intemeiata pe dispozitiile art. 21 din actul normativ sus aratat, instanta apreciaza ca prezentul litigiu nu este un conflict de munca, discriminarea nu este creata de angajator ci de legiuitor, drept pentru care admite exceptia necompetentei materiale si  dispune declinarea la instanta de drept comun, respectiv la  Judecatoria Iasi.
      Judecatoria Iasi prin sentinta civila nr. 12.147 din 13.11.2006 admite exceptia de necompetenta materiala a instantei. Declina competenta materiala de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Vaslui.
      Constata ivit conflict negativ de competenta si in temeiul art. 21 Cod procedura civila inainteaza cauza pentru solutionarea acestuia la Curtea de Apel Iasi - Sectia civila.
In solutionarea exceptiei judecatoria a retinut ca determinarea obiect ului cauzei apartine reclamantului, instanta fiind obligata a se pronunta cu privire la obiectul pricinii cu care este investita. Atat din petitul actiunii, cat si din motivarea in drept data de reclamanti, care nu sunt persoane fara pregatire juridica, reiese fara dubiu ca acestia inteleg sa promoveze un litigiu de munca, care potrivit art. 2 pct. 1 lit. "c" Cod procedura civila este de competenta de prima instanta a tribunalului.
Curtea stabileste competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Vaslui - complet specializat pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, pentru urmatoarele considerente:
Solutionarea conflictului negativ de competenta  impune  examinarea de Curte a doua aspecte:
> competenta materiala determinata de obiectul litigiului;
> competenta teritoriala.
Sub aspectul competentei materiale, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit art. 281 din Codul muncii, jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca.
Conform art. 68 lit. "a" din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, mai sunt considerate conflicte de drepturi si conflictele in legatura cu plata unor despagubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de parti prin neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor stabilite prin contractul individual de munca.
Articolul 154 din Codul muncii prevede ca salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat, iar potrivit art. 155 din acelasi act normativ, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
In speta, reclamantii in calitate de angajati ai primilor trei parati solicita plata de despagubiri constand din drepturile salariale rezultate prin aplicarea sporului de 30%, respectiv 40% acordate discriminatoriu numai unei categorii de magistrati.
Avand in vedere ca pretentiile reclamantilor vizeaza modul de reglementare a raporturilor de munca, respectiv salarizarea acestora in raport de aceeasi categorie de personal din cadrul Ministerului Justitiei, litigiul imbraca forma unui conflict de drepturi, iar potrivit art. 2 lit. "c" din Codul de procedura civila, competenta de solutionare apartine tribunalului.
Curtea are in vedere dispozitiile art. 295 al. 2 Codul muncii care prevad:
"Prevederile prezentului cod se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective".
Codul muncii instituie dreptul comun in materia raporturilor de munca si dispozitiile privind "salarizarea" includ si remuneratia magistratilor reglementata prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor conform art. 74, care prevede ca pentru activitatea desfasurata judecatorii, in speta au dreptul la o remuneratie, iar "drepturile salariale" nu pot fi diminuate decat in cazurile prevazute de lege, iar "salarizarea" se stabileste prin lege speciala.
Cum dispozitiile ce stabilesc drepturile salariale ale judecatorilor nu cuprind reglementari speciale privind jurisdictia muncii, sunt aplicabile prevederile dreptului comun , Codul muncii si Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca.
Pentru considerentele expuse Curtea stabileste competenta de solutionare in favoarea Tribunalului Vaslui - complet specializat, fiind incident si art. 35 al. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.
In ce priveste competenta teritoriala, Judecatoria Iasi a aplicat corect art. 33 al. 1 Cod procedura civila atunci cand a stabilit ca revine instantei din raza teritoriala a celei careia i s-a trimis cauza.
Instanta are in vedere ca prin incheierea din 23.04.2006 Curtea a statuat irevocabil asupra problemelor de drept, ca instanta superioara in grad, atat in ce priveste competenta teritoriala, prin admiterea cererii de abtinere, dar si a celei materiale prin trimiterea la o instanta de acelasi grad cu Tribunalul Iasi.
Pentru considerentele expuse instanta a stabilit sub aspect teritorial si material competenta in favoarea Tribunalului Vaslui, conform dispozitivului hotararii.