Inlocuirea amenzii penale

Dosar nr. 572/333/2009 - inlocuirea amenzii penale
R O M A N I A

TRIBUNALUL VASLUI
 SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA Nr. 403/R
Sedinta publica de la 15 Octombrie 2009
Instanta constituita din:
PRESEDINTE: SIMIONESCU ELENA
Judecator: NICULACHE LUMINITA
Judecator: OANA RADU
Grefier: HOTOLEANU CRISTINA

Cu participarea procurorului: ACSINTE GHEORGHE

         Pe rol, la ordine se afla spre solutionare  recursul penal declarat de condamnatul C D, fiul lui, fara forme legale in sat impotriva sentintei penale nr. 610 din 13.05.2009 a Judecatoriei Vaslui.
         Obiectul cauzei: inlocuirea pedepsei amenzii penale (art.449 ind.1 C.p.p.).
         La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta condamnatul recurent C D.
         S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza  ca procedura de citare este legal indeplinita, recursul este declarat in termen si motivat in scris. Cauza a fost amanata pentru ca recurentul sa faca dovada achitarii amenzii penale in cuantum de 900 lei aplicata prin sentinta penala nr.580/02.04.2007 a Judecatoriei Vaslui. Au sosit relatiile solicitate de la Biroul Executari penale din cadrul Judecatoriei Vaslui.
         Prezent si interpelat recurentul C D arata cu nu a putut sa plateasca inca amenda, datorita situatiei financiare precare in care se afla. Are in intretinere 5 copii si lucreaza cu ziua la partea vatamata pentru a asigura existenta familiei. Solicita sa i se acorde posibilitatea de a plati cate 100 de lei pe luna.
         Instanta invedereaza recurentului ca avea posibilitatea sa formuleze o cerere de esalonare a amenzii.
         S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:
         Nemaifiind alte cereri de formulat, instanta da cuvantul in sustinerea recursului.
         Recurentul C D, avand cuvantul solicita admiterea recursului.
         Reprezentantul parchetului, avand cuvantul, solicita respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii primei instante.
         S-au declarat dezbaterile inchise, iar cauza a ramas in pronuntare.
         Ulterior deliberarii;

TRIBUNALUL
         
         Asupra recursului penal de fata:
         Prin sentinta penala nr. 610, pronuntata  la dat de 13.05.2009,  in dosarul nr.572/333/2009 Vaslui a fost admisa sesizarea Biroului Executari Penale din cadrul Judecatoriei Vaslui privind inlocuirea amenzii penale aplicate numitului C D, fiul lui.
         In baza art. 63 indice 1 Cod penal s-a dispus inlocuirea amenzii penale in suma de 900 lei aplicata condamnatului C D prin sentinta penala nr.580/02.04.2007 a Judecatoriei Vaslui, definitiva conform deciziei penale nr.475/R/28.09.2007, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal cu pedeapsa de 3(trei)  luni inchisoare.
         A interzis condamnatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza  a II-a, lit. b, in conditiile prevazute de art. 71 Cod penal.
          A mentinut restul dispozitiilor din sentinta penala nr. 580/2007 a Judecatoriei Vaslui.
         In baza art. 192 Cod procedura penala a obligat  condamnatul C D la plata catre stat a sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare avansate.
         Pentru a pronunta aceasta hotarare s-au retinut urmatoarele:
         Prin sentinta penala nr.580/02.04.2007 a Judecatoriei Vaslui, definitiva prin respingerea recursului partii vatamate, conform deciziei penale nr. 475/R/28.09.2007 a Tribunalului Vaslui, a fost condamnat inculpatul C D la pedeapsa de 900 lei amenda penala, pentru savarsirea infractiunii de lovire si alte violente, prevazute de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
         Inculpatului i-a fost atrasa atentia asupra consecintelor neplatii cu rea-credinta a pedepsei amenzii penale.
         In caz de neindeplinire a obligatiei de plata a amenzii penale, in termenul prevazut de art. 425 alin. 1 Cod procedura penala, instanta de executare comunica un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii organelor competente in vederea executarii amenzii potrivit dispozitiilor legale privind executarea silita a creantelor fiscale si cu procedura prevazuta de aceste dispozitii.
         Biroul executari penale din cadrul Judecatoriei Vaslui a inaintat, in conformitate cu dispozitiile art. 425 alin. 3 Cod procedura penala raportat la art. 137 si 133 - O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, la Administratia Finantelor Publice Vaslui, dispozitivul sentintei penale nr.580/02.04.2007 a Judecatoriei Vaslui pentru executare.
         Agentia Nationala de Administrare Fiscala a emis, in baza art. 145 din O.G. 92/2003 somatie pe care a comunicat-o condamnatului C D, insa acesta nu a dat curs somatiei, in sensul ca pana la data sesizarii instantei si la solutionarea pe fond a cauzei nu a achitat amenda penala aplicata.
         De asemenea, desi i s-a acordat inca un termen pentru a achita amenda penala aplicata, condamnatul C D nu a facut acest lucru si nici nu a facut dovada vreunei cauze obiective care sa-l puna in imposibilitatea de a o plati, rezultand astfel, reaua-credinta a acestuia.
          In termenul prev. de art. 385 ind.3 Cod pr.penala, prin memoriul din data de 21.05.2009 a declarat recurs condamnatul C D, care a criticat hotararea sub aspectul nelegalitatii si temeiniciei sale. Acesta a invederat ca nu a achitat amenda la care a fost obligat datorita starii financiare extrem de precare. A aratat ca are in intretinere  5 copii minori, sotia sa nu realizeaza venituri, iar el nu are un loc de munca stabil, asa incat abia isi face rost de mijloacele necesare existentei.
          Examinand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate si  din oficiu, potrivit art. 385 ind. 6  din Cod proc.pen.,  tribunalul constata ca recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare :
Conform art. 425 alin.1, 2 si 3 din Cod pr.penala " Persoana condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare, in termen de 3 luni de la ramanerea definitiva a hotararii.
    Cand cel condamnat se gaseste in imposibilitate de a achita integral amenda in termenul prevazut in alineatul precedent, instanta de executare, la cererea condamnatului, poate dispune esalonarea platii amenzii, pe cel mult 2 ani in rate lunare.
    In caz de neindeplinire a obligatiei in termenul aratat in alin. 1 sau de neplata a unei rate, instanta de executare comunica un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii organelor competente, in vederea executarii amenzii potrivit dispozitiilor legale privind executarea silita a creantelor fiscale si cu procedura prevazuta de aceste dispozitii’’.
          Din economia textelor de lege invocate rezulta ca persoana condamnata are la dispozitie un termen de trei luni, de la ramanerea definitiva a hotararii, in care are obligatia ca, in mod benevol, sa achite amenda, termen a carui curgere confera statului dreptul de a proceda la executare silita.
         Neindeplinirea obligatiei de plata in termenul stabilit poate fi efectul mai multor cauze care tin de situatia financiara a condamnatului, de pasivitatea acestuia sau de o atitudine rauvoitoare. In plus, de aceste cauze, dupa momentul la care statul are deja vocatie de a proceda la executare silita, neexecutarea poate fi explicata si printr-o lipsa de fermitate din partea organelor de executare.
         In ambele situatii, dupa cum rezulta, neexecutarea obligatiei poate fi determinata si de atitudinea de rea credinta a debitorului. Reaua credinta, ca atitudine incorecta, necinstita, perfida, rezulta din imprejurarea ca cel caruia ii revine obligatia are posibilitatea de a o indeplini, dar nu voieste.
         Pentru a sanctiona aceasta atitudine  incorecta a debitorului, legiuitorul a reglementat posibilitatea inlocuirii pedepsei pecuniare cu pedeapsa inchisorii cu executare efectiva.1Astfel,  potrivit art. 63 ind.1 Cod penal " daca cel condamnat se sustrage cu rea credinta de la executarea amenzii, instanta poate inlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa inchisorii in limitele prevazute pentru infractiunea savarsita, tinand cont de partea de amenda care a fost achitata’’.
         De vreme ce buna credinta este totdeauna prezumata, pentru aplicarea institutiei inlocuirii, este necesara rasturnarea acestei prezumtii, prin dovedirea  faptelor care demonstreaza atitudinea rauvoitoare.
         Obiectul probatiunii intr-o astfel de situatie este constituit din orice  fapta comisiva, orice  manifestari pozitive ale conduitei care nu ar crea echivoc asupra motivului pasivitatii, manifestari care pot fi dintre cele mai diverse, pornind de la afirmatii facute de catre debitor ca nu doreste sa-si respecte obligatia. Important este faptul de a se dovedi ca, in pofida posibilitatilor materiale, condamnatul refuza sa achite amenda ce i-a fost aplicata.
         In perioada executarii silite, de exemplu, debitorul, pentru a se sustrage, poate sa comita acte de impiedicare a executarii, de a-si diminua patrimoniul, de a-si ascunde sursa de venit, mai concis, de a crea aparenta unei insolvabilitati, facand imposibila sau ingreunand stingerea datoriei.

         Simpla pasivitate, neglijenta debitorului, chiar si in prezenta unor mijloace financiare corespunzatoare, nu poate fi caracterizata ca rauvoitoare. Din punct de vedere subiectiv, atat sub aspect intelectiv cat si  volitiv, o astfel de atitudine difera substantial de reaua credinta.
         In cauza ce face obiectul prezentului dosar, recurentul C D nu a achitat amenda aplicata in contextul in care nu poseda mijloace materiale sau financiare, fapt care exclude reaua vointa. Din adresa 572/22.01.2009 a ANAF rezulta ca  au fost facute demersuri in vederea executarii silite, demersuri care, se observa, nu au avut un rezultat pozitiv, ceea ce demonstreaza ca insolvabilitatea debitorului este reala.
          Drept urmare, potrivit art. 385 ind. 15 lit. d din C.proc. pen., recursul formulat va fi admis si, pe cale de consecinta, sesizarea referitoare la inlocuirea amenzii va fi respinsa, cheltuielile judiciare ramanand in sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE :

          Admite recursul declarat de condamnatul C D, impotriva Sentintei penale nr. 610 din 13.05.2009 a Judecatoriei Vaslui, pe care o  caseaza.
          Rejudecand, respinge sesizarea formulata de judecatorul delegat la Biroul executari penale - Judecatoria Vaslui privind inlocuirea pedepsei amenzii penale cu inchisoarea aplicata prin sentinta penala nr. 580 din 2 aprilie 2007 a Judecatoriei Vaslui.
          Cheltuielile judiciare din recurs si de la judecarea in prima instanta raman in sarcina statului.
          Definitiva.
          Pronuntata in sedinta publica, azi, 15 octombrie 2009.

Presedinte,                               Judecatori,                            Grefier,
      S.E.                                N.L.   ;         O.R.N.                        H.C.

1  Prin Decizia L50/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicata in M.O. nr. 775 din 15 noiembrie 2007,  a fost admis recursul  in interesul legii cu privire la aplicarea disp. art. 63.ind. 1 din C.penal si s-a stabilit ca pedeapsa ce se  dispune de instanta ,,nu poate fi decat cu executare efectiva’’