Litigiu asigurari sociale. Amenda civila. Daune cominatorii.

Litigiu asigurari sociale. Amenda civila. Daune  cominatorii.
    
     Art.580 indice 3 Cod procedura civila.
        
          Din analiza sistematica a prevederilor Cartii a V-a, Capitolul VI al Codului de procedura civila, rezulta ca institutia amenzilor cominatorii se circumscrie insa fazei executionale a procesului civil si este proprie executarii silite directe a obligatiilor de a face intuitu personae, altele decat cele prevazute in art. 575 Cod de procedura civila, referitoare la predarea silita a bunurilor mobile ori art. 578 din Codul de procedura civila, referitoare la predarea silita a bunurilor imobile.
          
      Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia  civila nr. 175/31 ianuarie 2011.
   
    Prin actiunea in asigurari sociale inregistrata la Tribunalul Alba sub dosar nr. 6763/107/2010, reclamanta U.S. a chemat-o in judecata pe parata C.J.P. Alba solicitand anularea deciziei de pensionare nr.213601/26.05.2010 emisa de parata; sa fie constransa parata prin aplicarea unei amenzi civile cuprinsa intre 20 si 50 lei pentru fiecare zi de intarziere precum si prin aplicarea daunelor cominatorii intre aceleasi limite, pentru fiecare zi de intarziere, sa execute obligatia personala stabilita in titlu executoriu-aceea de a emite o decizie de pensionare anticipata partial in favoarea sa, impreuna cu buletinul de calcul in solutionarea cererii sale nr.4662/05.05.2009; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii sale reclamanta arata ca, prin hotarare judecatoreasca irevocabila parata a fost obligata sa emita si sa-i comunice decizia de pensie anticipata partial impreuna cu buletinul de calcul, in solutionarea cererii sale nr.4662/05.05.2009 si ca desi a depus la data de 16.04.2010 la parata o cerere insotita de titlu executoriu si adeverinte care dovedeau stagiul de cotizare  parata nu a dat curs cererii sale, nici titlului executoriu si a emis decizia care face obiectul prezentei contestatii. Reclamanta arata ca aceasta decizie este nelegala si netemeinica deoarece nu a respectat dispozitia din titlu executoriu de a-i fi recunoscut dreptul la pensie incepand cu 05.05.2009; nu i-a fost comunicat buletinul de calcul; s-a aplicat o penalitate gresita si pentru un numar de 60 de luni nu pentru un numar de 54 de luni. De asemenea, nu s-a luat in calcul stagiul sau complet de cotizare.
Procedand in acest mod, reclamanta sustine ca parata a ignorat cu buna stiinta dispozitiile din titlu executoriu si si-a crea o cale de a duce la indeplinire obligatia de a face stabilita in sarcina sa prin hotararii anterioare, asa incat se solicita aplicarea art.580 indice.3 C.pr.civila, precum si a deciziei nr. 20/2005 a I.C.C.J in sensul obligarii paratei la plata de daune cominatorii si plata unei amenzi.
In probatiune s-au depus urmatoarele inscrisuri: decizia atacata,copiile hotararii judecatoresti, copie cerere pentru executarea obligatiei personale de catre parata, plicul de expediere a decizie pentru a face dovada comunicarii acesteia.
Parata C.J.P. Alba nu a depus intampinare.
Prin sentinta civila nr.1828/19.08.2010 pronuntata in cauza de Tribunalul Alba s-a admis actiunea in asigurari sociale formulata de reclamanta U.S. impotriva paratei C.J.P. Alba si in consecinta:
     S-a anulat deciziei de pensionare nr.213601/26.05.2010 emisa de parata.
     A fost obligata parata sa procedeze la emiterea si comunicarea unei decizii de pensie anticipate partial impreuna cu buletinul de calcul, cu stabilirea si plata drepturilor de pensie cuvenite si datorate reclamantei, incepand cu data de 05.05.2009.
     A fost obligata parata sa plateasca reclamantei o amenda civila de 20 lei si daune cominatorii in suma de 20 lei, incepand cu data de 25.02.2010 si pana la data indeplinirii obligatiei,astfel dispusa prin sentinta;
     A fost obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 1000 lei cu titlu cheltuieli de judecata.
     Pentru a hotari, astfel, tribunalul a retinut, in esenta,cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente ca este evident obligatoriu ca parata trebuia sa procedeze la executarea titlului executoriu, conform celor retinute si dispuse de catre instanta de judecata, urmand a fi realizate intocmai si in integrum toate obligatiile cazute in sarcina acesteia.
     Vazand atitudinea omisiva a paratei, precum si pasivitatea acesteia in aplicarea art. 580 ind.3 alin.1-2 Cod pr.civ. si dispozitiilor Dec.20/1995 a I.C.C.J - sectile unite instanta a dispus obligarea paratei la plata sumelor solicitate cu titlu amenda civila si daune cominatorii incepand cu data de 25.02.2010-data ramanerii irevocabile a titlului executoriu, si de la care aceasta trebuia sa ia toate masurile necesare pentru executarea voluntara.
     Vazand si prev. art.274 Cod procedura civila a fost obligata parata la  cheltuielilor de judecata suportate de catre reclamanta.
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, parata Casa Judeteana de Pensii solicitand admiterea acestuia, casarea in parte a sentintei atacate in sensul anularii amenzii civile si a daunelor cominatorii dispuse in favoarea reclamantei.
     In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta solicita anularea amenzii avand in vedere ca a emis decizia nr.3601/27.08.2010 conform sentintei civile nr. 1436/2009 si pe cale de consecinta sunt indeplinite cerintele art.508 indice 3 alin.3 Cod pr.civ. privind anularea amenzii civile.
     Solicita a se observa ca reclamanta a depus cererea nr.3983 insotita de titlul executoriu in data de 23.04.2010, iar decizia de pensie a fost emisa in 27.08.2010, motiv pentru care considera ca nu se impune acordarea daunelor cominatorii incepand cu data de 25.02.2010, asa cum a dispus instanta de fond.
     Mai mult invedereaza ca nu au trecut 6 luni, asa cum dispune art.580 indice3 alin.2 Cod pr.civ de la data depunerii cererii si pana la emiterea deciziei de pensie, acest aspect trebuind sa fie retinut in anularea dispozitiilor privind amenda civila.
     In drept invoca art.304 Cod pr.civ.
     Prin intampinarea depusa in cauza de intimata U.S. se solicita respingerea recursului ca nefondat, motivand ca este firesc ca cuantumul amenzii sa fie examinat doar in cadrul contestatiei la executare deoarece in lipsa cererii de executare din partea creditorului,sanctiunea privind plata amenzii nu prezinta interes pentru debitor. Intimata arata ca recurenta si-a indeplinit obligatia doar dupa pronuntarea sentinte care face obiectul prezentului recurs.
     CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art.304 indice 1 cod procedura civila in limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedura civila,  a retinut urmatoarele:
     Recursul este fondat.
     Potrivit art. 371 ind.1 alin. (1) si (2) din Codul de procedura civila, obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie, iar in cazul in care debitorul nu executa voluntar, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, dupa regulile stabilite in cuprinsul Cartii a V-a  acestui cod, daca legea nu prevede altfel.
     Art. 371ind.2 alin. (1) din Codul de procedura civila identifica obligatiile care pot fi executate silit si, implicit, circumscrie intr-o modalitate atotcuprinzatoare, obiectul executarii silite.
     In cazul executarii silite directe, ca modalitate de executare  silita prin care creditorul tinde la realizarea in natura a obligatiei debitorului inscrisa in titlul executoriu, obiectul executarii coincide cu insusi obiectul obligatiei ce rezulta din titlul executoriu si poate consta, potrivit dispozitiilor art. 572 din Codul de procedura civila, in lasarea posesiunii unui bun, predarea unui bun ori a folosintei acestuia, desfiintarea unei constructii, plantatii sau a altei lucrari, indeplinirea oricarei alte activitati stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului.
     In privinta obligatiilor de a face intuitu personae a caror executare manu militari este imposibil de conceput prin constrangere directa asupra persoanei debitorului, deoarece s-ar aduce atingere libertatii  individuale (nemo praecise cogi potest ad factum), legiuitorul a identificat mijloace de constrangere judiciara indirecta, prin intermediul patrimoniului debitorului, iar din aceasta categorie fac parte amenzile cominatorii, prevazute de art. 580 indice 3 din Codul de procedura civila.
     In consecinta, amenzile cominatorii prevazute de art. 580 indice 3 din Codul de procedura civila reprezinta mijloace de constrangere indirecta a debitorului pentru executarea in natura a obligatiei de a face cu caracter strict personal, constituind veritabile pedepse civile ori sanctiuni juridice procedurale, aplicabile debitorului ce refuza executarea de bunavoie a obligatiei stabilite in titlul executoriu si indeplinesc functia de presiune prin care se realizeaza uneori insasi executarea in natura.
     Din analiza sistematica a prevederilor Cartii a V-a, Capitolul VI al Codului de procedura civila, rezulta ca institutia amenzilor cominatorii se circumscrie insa fazei executionale a procesului civil si este proprie executarii silite directe a obligatiilor de a face intuitu personae, altele decat cele prevazute in art. 575 Cod de procedura civila, referitoare la predarea silita a bunurilor mobile ori art. 578 din Codul de procedura civila, referitoare la predarea silita a bunurilor imobile.
     Or,  potrivit dispozitiilor art. 373 ind.1 alin. (1) continute in Sectiunea I1 – „Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu”- Cap.I – „Dispozitii generale” al Cartii a V-a din Codul de procedura civila, faza executionala se declanseaza prin cererea de executarea silita care se depune la executorul judecatoresc, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, iar acesta este obligat sa solicite, de indata, instantei de judecata, incuviintarea executarii silite.
     Aceste dispozitii generale sunt aplicabile, in lipsa unei prevederi legale exprese, tuturor modalitatilor si formelor de executare silita, deci si executarii silite directe a obligatiilor de a face cu caracter strict personal.
     Tot astfel, cu valoare de regula generala, aplicabila tuturor modalitatilor de executare – directa sau indirecta – si tuturor formelor de executare, art. 387 alin. (1) si (2) din Codul de procedura civila statueaza ca, in afara cazurilor in care legea prevede altfel, executarea poate incepe numai dupa ce se va comunica debitorului o somatie cuprinzand mentiunile indicate in alin. (1) pct.1-6, iar daca in termenul prevazut in somatie, debitorul nu-si executa de bunavoie obligatia, executorul judecatoresc va proceda de indata la executarea silita.
     Asadar, comunicarea somatiei catre debitor, pentru a-si executa de bunavoie obligatia, constituie regula stabilita atat in beneficiul creditorului, cat si al debitorului, iar lipsa somatiei reprezinta exceptia.
     Cazurile in care executarea se face fara somatie sunt expres si limitativ prevazute de lege ( ex: art.581 alin. (4), art. 454 alin. (1), art. 573 din Codul de procedura civila), situatie in care nu se incadreaza si executarea silita directa a obligatiilor de a face intuitu personae.
     In aceasta privinta devin incidente prevederile art. 572 cuprinse in Sectiunea I – „Dispozitii comune”, Cap.VI – „Predarea silita a bunurilor si executarea silita a altor obligatii de a face sau de a nu face” din Cartea a V-a a Codului de procedura civila, care au valoarea unor norme de drept comun, in  privinta  executarii silite directe a obligatiilor de a face, precum si a unor norme speciale in raport de prevederile art. 387 din acelasi cod.
     De altfel, din interpretarea gramaticala a dispozitiilor art. 572 din Codul de procedura civila, rezulta ca recurgerea la una dintre formele de executare directa indicate de text in mod alternativ este conditionata de refuzul debitorului de a-si executa de bunavoie obligatia, in termenul prevazut in somatie.
     Pe de alta parte, prevederile art. 580 ind.2 din Codul de procedura civila reprezinta, in raport de prevederile art. 572 din acelasi cod, norma speciala pentru executarea silita a altor obligatii de a face sau de a nu face, iar dispozitiile art. 580 ind.3 particularizeaza exclusiv modalitatea de constrangere a debitorului pentru executarea obligatiei de a face intuitu personae, fara a contine vreo prevedere distincta, derogatorie fata de normele legale care ii preced in ordinea logica si sistematica a reglementarii.
     Asadar, diferenta specifica in raport de prevederile art. 580 indice 2 din Codul de procedura civila este data  exclusiv de natura obligatiei de a face, cu incidenta directa si imediata doar in privinta mijloacelor de executare directa a acesteia.
     Or, de vreme ce dispozitiile art. 580 ind.3 din Codul de procedura civila nu cuprind norme speciale, derogatorii fata de normele de drept comun, continute in art. 373 ind.1, art. 387, art. 572 si art. 580 ind.2 din acelasi cod, rezulta ca, pentru aplicarea amenzii cominatorii in procedura de drept comun, sunt necesare si suficiente deschiderea procedurii executionale prin incuviintarea executarii silite si comunicarea somatiei catre debitor pentru  a-si indeplini de bunavoie obligatia in termenul de 10 zile, prevazut de art. 580 ind.2 din  Codul de procedura civila.
     In acest sens, prin decizia nr. 3/17.01.2011, ICCJ a dispus admiterea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al PICCJ, statuand ca: amenda civila prevazuta de dispozitiile art. 580 ind.3 Cod procedura civila poate fi aplicata debitorului unei obligatii de a face cu caracter strict personal, doar in cadrul procedurii executionale ce debuteaza prin incuviintarea executarii silite in conditiile art. 373ind.1 Cod procedura civila, urmata de somatia prevazuta de art. 387, art. 572 si art. 580ind.2 Cod procedura civila.
     Dezlegarea data acestei chestiuni de drept de I.C.C.J, prin decizia susmentionata este obligatorie pentru instantele inferioare potrivit art.329 alin.(3) cod procedura civila
Asadar, aplicand la speta aceste dispozitiile legale, Curtea, constata ca instanta de fond a facut aplicarea gresita a acestui text de lege, in contextul in care recurenta si-a executat de buna voie obligatia stabilita prin hotarare judecatoreasca (sentinta civila nr.1463/2009, irevocabila conform deciziei civile nr.314/25.02.2010)  eliberand Decizia nr.213601 de acordarea pensiei anticipat partial, la data de 27.08.2010, urmare a solicitarii formulate de intimata reclamanta la data de 23.04.2010, dar fara a fi initiata procedura executarii silite.
     Deoarece nu ne aflam in faza executarii silite, a carei declansare presupune asa cum s-a retinut mai sus incuviintarea executarii silite si comunicarea de catre executorul judecatoresc a somatiei catre debitor, in mod gresit prima instanta a facut aplicarea art.580 ind.3 cod procedura civila privind amenda civila si daunele cominatorii.
     Fata de cele ce preced; Curtea, in conformitate cu art.312 alin.(1) coroborat cu art.304 punct 9 cod procedura civila, a admis ca fondat recursul cu care a fost investita de parata, va modifica, in parte, sentinta atacata in sensul  inlaturarii obligarii paratei la plata amenzii si daunelor cominatorii.
Va mentine, in rest, celelalte dispozitii ale sentintei.