Plangere impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei

Constata ca, prin sentinta civila  a Judecatoriei Sibiu, a fost respinsa plangerea formulata de petentul T C M in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE , cu drept de recurs, in termen de 15 zile de la comunicare.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin procesul-verbal  incheiat la data de 20.11.2009 de intimata IPJ    s-a aplicat amenda de 500 lei pentru savarsirea faptei prevazuta de art.2 pct.30 si sanctionata potrivit art.3 alin.1 lit.b din Legea nr. 61/1991, constand in aceea ca, la data de 20.11.2009, orele 1810 petentul   , a alungat din locuinta comuna pe fiica acestuia T C, pe care o are in intretinere. 
Impotriva procesului-verbal a formulat plangere  contravenientul, la data de 14.12.2009, solicitand anularea acestuia.
Instanta a constatat ca  martora  audiata a declarat ca a fost  impreuna cu fiica petentului in casa si a vazut tot incidentul. Aceeasi martora a dat declaratie si in fata agentului constatator. Astfel, fetele se aflau in bucataria casei si la un moment dat a aparut petentul, care se afla in stare vadita de ebrietate si a inceput sa o injure, si a alungat-o din casa pe fiica sa vitrega. Intre petent si fiica sa exista  o stare conflictuala mai veche, aceasta  fiind adancita de divortul petentului de sotia sa.
         S-a aratat ca cel de-al doilea martor nu a fost de fata la incident, insa a aratat ca de  cand a divortat petentul, de circa un an jumatate, intre petent si fiica sa exista o stare conflictuala. 
           Analizand lucrarile dosarului, instanta  a retinut starea de fapt intocmai cum aceasta a fost retinuta in procesul verbal si descrisa  de martorul ocular audiat in cauza.
  In acord cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, in privinta prezumtiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depaseasca in folosirea lor, instanta  a constatat ca plangerea  petentului este nefondata, astfel ca a fost respinsa.
Instanta a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.  
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs petentul T C M, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In  expunerea motivelor de recurs, arata ca, prin plangerea inregistrata la instanta de fond a solicitat anularea sau diminuarea amenzii contraventionale aplicate, avand in vedere ca acesta nu a fost acasa la data incheierii procesului contestat.
S-a mai solicitat de petentul-recurent, casarea hotararii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanta de fond, deoarece considera ca i s-au incalcat drepturile, potrivit jurisprudentei Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind imbunatatirea accesului in litigiile transfrontaliere, prin stabilirea  de reguli minimale comune referitoare la asistenta judiciara acordata in baza dispozitiilor OUG nr. 51/2008.
Recurentul considera ca nu a avut parte de un proces echitabil si nu a fost reprezentat corect in cauza, deoarece conform documentelor  depuse in recurs,acesta este in ajutor de somaj, este bolnav , urmand a suporta o interventie chirurgicala pe creier.
Analizand sentinta recurata in raport de critica formulata, precum si fata de dispozitiile  art. 304 indice 1 Cod Procedura Civila, Tribunalul a  constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prin procesul verbal contraventional , incheiat la data de 20.11.2009, de intimatul IPJ  , s-a aplicat petentului-recurent amenda de 500 lei pentru savarsirea faptei prevazute de art. 2 pct. 30 si sanctionata potrivit art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, constand in aceea ca, la data de 20.11.20009, orele 18,10, petentul aflandu-se in incinta imobilului situat in Sibiu, a alungat din locuinta comuna, pe fiica acestuia TC, pe care o are in intretinere.
In ceea ce priveste aspectele formale de incheiere a  procesului verbal atacat, instanta a constatat ca nu sunt motive de anularea  procesului verbal, acesta continand toate mentiunile prevazute de art. 16, 17 si 19 din OG nr.2/2001.
Datorita jurisprudentei CEDO, trebuie retinut ca, celui sanctionat contraventional nu i se recunoaste, ab initio si in oricare situatie, prezumtia de nevinovatie acesta nefiind in situatia, in care, de o eventuala situatie indoielnica sa beneficie mereu si in oricare situatie.
Sub aspectul temeiniciei, instanta a constatat pentru motivele aratate anterior, ca sanctiunea  aplicata nu implica conotatii pe care individul le-ar suporta in aceiasi masura precum o pedeapsa penala.
In cauza de fata, Tribunalul a considerat ca intreg ansamblul mijloacelor de proba administrate in cauza vine sa sustina mentiunile din cuprinsul procesului verbal atacat, iar prezumtia de temeinicie a acestuia nu a fost rasturnata de catre petentul recurent.
Fapta retinuta in procesul verbal contraventional a fost constatata personal de autoritatea ( agentul, in aceasta situatie) emitenta  .
S-a sustinut de recurent ca amenda aplicata este mult prea grea, tinand cont de imprejurarea ca acesta nu ar fi fost acasa la data incheierii procesului verbal atacat. Aceasta sustinere este nefondata, fiind contrazisa de probele de la dosar. Astfel, din raportul din 15.01.2010, intocmit de agentul din cadrul Politiei  rezulta ca petentul se afla la domiciliu la sosirea organelor in drept, a manifestat violenta verbala fata de acestia si le-a inchis poarta, desi i s-a adus la cunostinta faptul ca va fi sanctionat contraventional, in cazul in care refuza sa o primeasca in casa pe fiica sa .
In acelasi raport se arata ca recurentul era cunoscut de organele constatatoare, intrucat fiica acestuia si sotia au apelat la ajutorul politiei in repetate randuri pentru ca au fost alungate din locuinta sau agresate verbal.
Martorul asistent, P A, a confirmat la instanta de fond savarsirea faptri de catre petent, aratand si ca acesta nu le-a permis agentilor de politie sa intre in casa, iar intre petent si fiica sa exista o stare conflictuala mai veche. Chiar si la data de 25.02.2010, data luarii declaratiei martorei, fiica petentului locuia la martora, ca sa evite certurile zilnice.
S-a aratat in plangere ca martora asistenta P A era minora, neavand dreptul sa semneze un proces verbal contraventional. In declaratia data de martora in instanta, in prezenta mamei, s-a precizat faptul ca aceasta are 17 ani. Si in raportul agentului constatator  s-a retinut ca martora a fost de acord sa semneze procesul verbal contraventional, lucru pe care l-a facut in prezenta mamei sale S A
Potrivit dispozitiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 cu privire la regimul juridic al contraventiilor, procesul verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiunea despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz, procesul verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia, ceea ce in speta s-a indeplinit intocmai.
Potrivit alin. 3 al aceluiasi articol, in lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului verbal, in acest mod.
Chiar si in lipsa mentiunii privind martorul care sa confirme starea de fapt, in cazul in care contravenientul nu semneaza procesul verbal atrage nulitatea relativa a acestuia.
In aceasta materie, pot avea  calitatea de martori numai persoanele care pot fi ascultate ca martori in procesul civil. In cazul in care martorul este vreuna dintre persoanele care, potrivit art. 189 Cod Procedura Civila, nu poate fi ascultat ca martor, procesul verbal de constare si sanctionare  a contraventiei va fi lovit de nulitate, ceea ce nu este cazul in speta.
Potrivit dispozitiilor art. 193 alin. 10 Cod Procedura Civila, chiar si minorul care nu a implinit 14 ani poate fi ascultat ca martorul in procesul civil, cu singura diferenta ca acesta nu depune juramant.
In cauza, la instanta de fond, a fost audiat, la propunerea petentului si martorul F Vi, nasul de cununie al petentului . Petentul a propus acest martor, conform incheierii de sedinta din data de 28.01.2010, pentru a dovedi ca nu a fost  in localitate la data intocmirii procesului verbal in discutie. Acest martor a confirmat ca petentul a fost la el, in ziua incidentului, la amiaza, iar seara a plecat acasa. Intrucat nu a precizat ora plecarii petentului, este pe deplin plauzibil ca acesta se afla acasa in jurul orelor 18,00, dupa cum se retine in procesul verbal contraventional.
Tot martorul a relatat ca, de circa un an si jumatate de cand petentul a divortat de sotia sa, intre acesta si fiica sa exista o stare conflictuala.
S-a mai solicita de catre recurent casarea cauzei cu trimitere la instanta de fond, intrucat considera ca i s-au incalcat drepturile, potrivit jurisprudentei Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind imbunatatirea accesului la justitie in cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea  de reguli minimale comune referitoare la asistenta judiciara acordata in baza dispozitiilor OUG nr. 51/2008.
Considera recurentul ca nu a avut parte de un proces echitabil si nu a fost reprezentant corect in aceasta cauza, desi raportat la dreptul intern, ajutorul judiciar poate fi in prezent acordat, in materie civila numai la cerere, potrivit dispozitiilor art. 11 si urmatoarele din OUG nr. 51/21.04.2008, conditie legala introdusa  printr-o norma imperativa, care apare mentionata si in preambul ( pct. 15), cat si in cuprinsul Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 ( art. 5 alin. 3 si alin . 5), ori petentul nu a formulat o astfel de cerere la instanta de fond, si nici in recurs, in mod explicit.
La instanta de fond, petentul a fost prezent la fiecare termen de judecata, nu a invocat motive de ordin medical si a  facut aparari efective in cauza, beneficiind de toate garantiile unui proces echitabil, fiindu-i incuviintate probe in aparare si aratand ca  nu mai are probe de administrat in cauza.
Chiar si acordarea asistentei judiciare depinde de situatia speciala si circumstantele fiecarei cauze, astfel ca, in ipoteza in care reprezentarea de catre un avocat  nu este obligatorie , potrivit legii interne, acordarea asistentei ar putea fi impusa de mai multi factori, precum: complexitatea procesului si a legii aplicabile, importanta cauzei pentru reclamant, capacitatea reclamantului de a se apara  singur, intr-un mod efectiv, complexitatea procedurii aplicabile, necesitatea analizarii unor chestiuni complicate de drept sau de fapt.
Ori, cum in cauza nu este vorba despre probleme juridice complexe, rezolvarea litigiului presupunand determinarea unei situatii de fapt, Tribunalul a apreciat ca petentul recurent a fost capabil sa se reprezinte singur in proces, intr-o maniera efectiva.
De altfel, din motivele de recurs formulate, s-a observat ca recurentul nu critica sentinta pe fond, ci faptul ca amenda aplicata este prea mare.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede clar posibilitatea instantei de a hotari asupra sanctiunii contraventionale aplicate, iar  aceasta prerogativa  are in vedere atat alegerea  intre categoriile de sanctiuni aplicabile cat si tot ce presupune  legalitatea sanctiunii aplicate, care trebuie corelata totdeauna cu gradul de pericol social al faptei.
Potrivit dispozitiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ  si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social  al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta , de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal.
Ori, petentul in cauza nu s-a aflat la prima abatere de acest gen, nu a recunoscut  savarsirea faptei, astfel ca nu s-a impus reindividualizarea sanctiunii amenzii contraventionale cu atat mai mult cu cat s-a aplicat contravenientului nivelul mediu al acesteia, iar potrivit dispozitiilor art. 28 din OG nr. 2/2001, contravenientul putea achita, pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ, facandu-se aceasta mentiune in procesul verbal atacat.
Pentru toate aceste considerente, apreciind ca sentinta civila recurata este legala si temeinica, si ca, in cauza nu se poate retine existenta vreunui motiv de casare sau modificare din cele prevazute de art. 204 Cod Procedura Civila, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod Procedura Civila, Tribunalul a respins  recursul ca nefondat