Potrivit art. 2341 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, prin sanctiunile pecuniare ce pot fi recunoscute, se inteleg atat amenzile aplicate de organele judiciare cat si cheltuielile judiciare stabilite in sarcina persoanei condamnate. Diferentierea dintre aces

Constata ca prin sentinta penala  nr. 2166/20.11.2013 a Judecatoriei Brasov, in baza art. 240 si art. 233 al. 2 lit. a, c din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut hotararea Judecatoriei de prima instanta Amtsgericht Gorlitz, Germania, cu numarul 6 Cs 240 Js 1894/12 din data de 06.06.2012, definitiva  la data de 29.06.2012 si pedeapsa pecuniara aplicata numitului K.C., in cuantum de 3260 euro (din care 3200 euro amenda penala si 60 euro cheltuieli judiciare).
In baza art. 242 din Legea nr.302/2004 s-a schimbat pedeapsa in moneda nationala, persoana condamnata urmand a achita suma de 14507 lei (din care suma de 14240 lei amenda penala si 267 lei cheltuieli judiciare avansate de stat).
S-au pus in vedere condamnatului dispozitiile art. 63¹ Cod penal cu privire la inlocuirea pedepsei amenzii cu cea a inchisorii in cazul neplatii cu rea-credinta a amenzii penale.
In baza art. 247 lit. d din Legea 302/2004 s-a dispus informarea autoritatii competente din statul emitent cu privire la executarea hotararii, dupa incheierea executarii.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca prin hotararea cu numarul 6 Cs 240 Js 1894/12 a Judecatoriei de prima instanta Gorlitz (Germania) din data de 06.06.2012, definitiva la data de 29.06.2012, numitul K.C., cetatean roman, a fost condamnat la pedeapsa de 3200 de euro pentru savarsirea infractiunilor de tentativa de vatamare corporala si amenintare, fiind stabilita si suma de 60 euro cu titlu de cheltuieli judiciare. Prin cererea inregistrata in dosar s-a solicitat recunoasterea acestor sanctiuni pecuniare. La analizarea cererii instanta a avut in vedere prevederile deciziei cadru 2005/214/JAI a Consiliului din data de 24.02.2005, preluate in sectiunea a 4-a a Legii  nr. 302/2004, la art. 233 alin. 2, precizandu-se ca reprezinta pedeapsa pecuniara obligatia de a plati atat o suma de bani drept condamnare pentru o infractiune, pronuntata printr-o hotarare – in speta suma de 3200 de euro, cat si o suma de bani aferenta cheltuielilor cauzate de procedura judiciara care a dus la pronuntarea hotararii – suma de 60 euro.
Prin urmare, s-a considerat ca cererea se incadreaza in dispozitiile privind recunoasterea sanctiunilor pecuniare, fiind aplicabile dispozitiile legale amintite mai sus si care reglementeaza competenta instantelor judecatoresti de a executa o astfel de hotarare (art. 234 alin. 2 din Legea nr. 302/2004). Tinand cont de natura infractiunilor pentru care s-a dispus condamnarea numitului K.C. – conducere a unui autoturism de o persoana care nu poseda permis de conducere si fals in acte, competenta apartine judecatoriei.
Cu referire la conditiile prevazute de lege pentru a se executa sanctiunea pecuniara pronuntata intr-o alta tara, s-a retinut ca art. 239 din Legea nr. 302/2004 prevede la alineatul 1 infractiunile care, daca se pedepsesc in statul emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru si fara a fi necesara verificarea dublei incriminari a faptei, la recunoasterea si executarea hotararii, la punctele 23 si 33 fiind mentionate infractiunile de fals in acte oficiale si comportamente care incalca reglementarile privind traficul rutier, infractiuni pentru care s-a dispus condamnarea numitului K.C.
De asemenea, instanta de fond a constatat ca nu exista nici unul dintre motivele de nerecunoastere prevazute de art. 241 din Legea nr. 302/2004, respectiv lipsa certificatului, pronuntarea in Romania a unei hotarari pentru aceeasi fapta, intervenirea prescriptiei executarii etc., astfel ca sunt aplicabile dispozitiile art. 240 din Legea nr. 302/2004 in conformitate cu care autoritatile judiciare romane de executare recunosc o hotarare fara alte formalitati si iau imediat toate masurile pentru executarea acesteia.
Fata de toate acestea, instanta de fond a recunoscut hotararea Judecatoriei Gorlitz  din Germania si pedeapsa pecuniara aplicata numitului K.C., in cuantum total de 3260 euro, din care suma de 3200 euro amenda penala si 60 euro cheltuieli judiciare.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel condamnatul K.C., care a solicitat in cererea de apel esalonarea platii amenzii aplicate, sustinand ca nu are venituri si nu poate sa achite toata suma odata.
Analizand actele si lucrarile dosarului Curtea constata ca apelul condamnatului este intemeiat, urmand a fi admis pentru urmatoarele motive:
Din Certificatul prevazut la articolul 4 din Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului, privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a sanctiunilor financiare, depus la dosarul instantei de fond, in limba germana si in limba romana, rezulta ca valoarea totala a sanctiunii pecuniare aplicate condamnatului este de 3260 de euro, din care suma de 3200 de euro amenda penala si suma de 60 de euro cheltuieli de judecata.
Potrivit art. 2341 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, prin sanctiunile pecuniare ce pot fi recunoscute, se inteleg atat amenzile aplicate de organele judiciare cat si cheltuielile judiciare stabilite in sarcina persoanei condamnate. Diferentierea dintre acestea se impune a fi facuta insa cu privire la sistemul de stabilire in dreptul intern a sumelor la care va fi obligata persoana condamnata. Astfel, in ceea ce priveste amenda penala aplicata persoanei condamnate, aceasta urmeaza a fi stabilita potrivit dispozitiilor art. 61 din Codul penal roman, care prevede un sistem de stabilire a amenzii penale pe zile-amenda. Acest sistem urmeaza a fi aplicat in cauza pentru suma de 23 de euro, pe care persoana condamnata o are de achitat cu titlu de amenda penala. In ceea ce priveste insa cheltuielile judiciare stabilite in sarcina acesteia, acestea urmeaza a fi stabilite in moneda nationala potrivit legii romane, fiind aplicabile dispozitiile art. 275 din Cod procedura penala.
Cum potrivit art. 242 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciara romana de executare schimba pedeapsa, daca este cazul, in moneda statului de executare, la cursul valutar de la data pronuntarii pedepse, Curtea va schimba pedeapsa de 3200 de euro in moneda nationala, persoana condamnata urmand sa achite suma de 14400 lei (respectiv 400 de zile amenda a cate 36 lei fiecare zi amenda) si va schimba suma stabilita cu titlu de cheltuieli judiciare, de 60 de euro, in moneda nationala, persoana condamnata urmand sa achite suma de 270 de lei. La stabilirea acestor sume s-a avut in vedere cursul BNR la data pronuntarii prezentei decizii, care echivala 1 euro cu 4,5 lei.
De asemenea, se va atrage atentie persoanei condamnate ca in caz de neexecutare cu rea-credinta a sanctiunii pecuniare stabilite cu titlu de amenda penala, numarul zilelor amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator de zile de inchisoare.
In ceea ce priveste motivul de apel invocat de condamnat, prin care acesta solicita esalonarea cuantumului pedepsei aplicate, curtea constata ca aceasta cerere nu poate fi admisa in cadrul prezentei proceduri. Astfel, potrivit art. 559 alin. 2 din Codul de procedura penala cand cel condamnat se afla in imposibilitate de a achita integral amenda in termenul legal, judecatorul delegat cu executarea, la cererea condamnatului, poate dispune esalonarea platii amenzii pe o perioada de cel mult 2 ani, in rate lunare. Asadar esalonarea platii amenzii se face de catre judecatorul delegat cu executarea acestei pedepse, la cererea condamnatului, daca acesta nu poate achita amenda in termenul legal. Nu se poate dispune direct, in momentul condamnarii sau in momentul recunoasterii hotararilor straine, esalonarea platii amenzii.
 
  Decizia penala nr. 61/Ap/13 martie 2014, dosar nr. 17375/197/2013, redactat judecator C.C.G.