Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Brasov

Incadrare juridica. Santaj. Fals intelectual.

(Decizie nr. 73/Ap din data de 18.06.2013 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)

Domeniu Amenzi | Dosare Curtea de Apel Brasov | Jurisprudenta Curtea de Apel Brasov

Fapta inculpatului B.L.A. savarsita in calitate organ de cercetare al politiei judiciare, de a o constrange pe partea vatamata B.P.A., prin amenintari repetate, care vizau  luarea fata de aceasta a unei masuri preventive, sa remita suma de 1.000 lei, in scopul dobandirii, in mod injust, a unui folos patrimonial pentru numitul U.T., intruneste elementele constitutive ale infractiunii de  santaj,  prevazuta de art. 194 al. 1 C. penal,  raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000 iar fapta inculpatului savarsita in aceeasi calitate de organ de cercetare al politiei judiciare si in baza aceleiasi rezolutii infractionale, de a intocmi in fals, doua inscrisuri, respectiv: nota de introducere in arest a partii vatamate si procesul – verbal de aducere la cunostinta partii vatamate a motivul retinerii si de a inscrie in fals numarul de inregistrare 266305/14.09.2011 pe plangerea depusa de martorul U.T., actiunile de falsificare fiind savarsite in realizarea scopului urmarit, respectiv constrangerea si determinarea partii vatamate de a remite un folos, in mod injust,  intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual in forma continuata, prevazuta de art. 289 al. 1 C. penal, raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2  C. penal (3 acte materiale).

Prin sentinta penala nr. 6/15.02.2013 pronuntata de Tribunalul Covasna in dosarul nr. 810/119/2012 s-a dispus in baza art. 334 Cod de procedura penala respingerea cererii formulate de inculpatul B.L.A.  privind schimbarea incadrarii juridice a infractiunii prevazuta de art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale),  in infractiunile prevazute de art. 290 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 si art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale).
S-a dispus in baza art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a si c si art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, condamnarea inculpatului B.L.A., fara antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de santaj.
In baza art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale), art. 74 alin. 1 lit. a si c si art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de fals intelectual, in forma continuata.
In baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a fost aplicata inculpatului B.L.A.  pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani inchisoare.
In baza art. 71 alin. 1 si 2 Cod penal, i s-a interzis inculpatului B.L.A. exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II si lit. b Cod penal, ca pedeapsa accesorie, de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la terminarea executarii pedepsei. 
In baza art. 86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei iar in baza art. 86/2 alin. 1 si 2 Cod penal, a stabilit  pentru inculpat termen de incercare de  5 ani, care se socoteste de la data ramanerii definitive a prezentei hotararii.
In baza art. 863 Cod penal, pe durata termenului de incercare inculpatul a fost obligat sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
- sa se prezinte la Serviciu de Probatiune de pe langa Tribunalul Covasna si sa respecte programul stabilit de acesta;
- sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
- sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
In baza art. 359 Cod de procedura penala i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor prevazute de art. 864 Cod penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii executarii pedepsei.    
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii, s-a dispus suspendarea executarii si a pedepsei accesorii.
In baza art. 348 Cod de procedura, penala, cu aplicarea art. 170  Cod de procedura penala, s-a dispus anularea urmatoarelor acte: nota de introducere in arest din 19.01.2012, orele 16,00, procesului-verbal din 19.01.2012, cu nr. de inregistrare 191.777 din 23.10.2009 si plangerea penala formulata de U.T., avand numar de inregistrare 266395/14.09.2011, aflate la filele 132, 133 si 131 dosar de urmarire penala.
S-a mai dispus in baza art. 91/3 alin. 7 Cod de procedura penala, dupa ramanerea definitiva a hotararii, arhivarea suporturilor (CD si DVD si doua casete) pe care sunt stocate inregistrarile convorbirilor telefonice si in mediul ambiental si filmarile constatarii flagrantului din 27.01.2012 si a desfasurarii perchezitiei din 31.01.2012, in loc special, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii.
In baza art. 189 Cod de procedura penala, s-a dispus ca onorariul aparatorului din oficiu, avocat R.Z., din faza de urmarire penala in suma de 200 lei si onorariul partial al aparatorului din oficiu in faza judecatii, in cuantum de 50 lei, cuvenit avocat I.Z.E., sa se suporte din fondul special al Ministerului Justitiei.
In baza art. 191 alin. 1 Cod de procedura penala, a fost obligat  inculpatul sa plateasca statului suma de 1.550 lei cheltuielile judiciare.
Pentru  a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Covasna cu nr. 15/P/2012 din 19 martie 2012, inregistrat la data de 21 martie 2012, a fost trimis in judecata, in stare de libertate, inculpatul B.L.A., pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 194 al. 1 C. penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000 si  art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale),  ambele cu aplicarea art. 33 lit. a  Cod penal, in actul de sesizare retinandu-se in esenta ca, in calitate de organ de cercetare al politiei judiciare din cadrul Politiei mun. S, incadrandu-se in categoria persoanelor prevazute de art. 1 din Legea nr. 78/2000, a constrans-o pe partea vatamata B.P.A., prin amenintari repetate, amenintarile vizand luarea fata de aceasta a unei masuri privative de libertate, sa remita suma de 1.000 lei, actiunile de amenintare fiind savarsite atat in scopul dobandirii, in mod injust, a unui folos patrimonial pentru numitul U.T., cat si in scopul dobandirii, in mod injust, a unui folos pentru sine, precum si ca, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a intocmit in fals, trei inscrisuri, respectiv nota de introducere in arest a partii vatamate, procesul–verbal de aducere la cunostinta partii vatamate a motivul retinerii si a inscris in fals numarul de inregistrare 266305/14.09.2011 pe plangerea depusa de U.T., actiunile de falsificare fiind savarsite in realizarea scopului urmarit, respectiv constrangerea partii vatamate si determinarea acesteia de a remite un folos, respectiv dobandirea in mod injust al acestuia de catre inculpat.
In urma analizarii probatoriului administrat in faza de urmarire penala, respectiv denuntul si declaratia partii vatamate (f. 8-13, 15-16 d.u.p.),  note de redare a convorbirilor telefonice si in mediul ambiental (f. 55 -82), verificari cu privire la existenta plangerii penale formulata de U.T. (f. 86), procesele –verbale de consemnare a seriilor bancnotelor ce au fost inmanate denuntatorului si plansa foto (f. 87 -95), procesul–verbal de constatare in flagrant a remiterii folosului patrimonial (f.96 -101), autorizatia de perchezitie si procesul–verbal de perchezitie (f. 102-108), raportul de constatare tehnico–stiintifica grafica (f. 109 -130), acte intocmite in fals asupra carora s-a efectuat expertiza grafica (f. 131-134), mini DVD (2 buc) continand filmarile constatarii in flagrant a remiterii folosului patrimonial din data de 27.01.2012 si de la efectuarea perchezitiei din 31.01.2012) si suporturile continand convorbirile telefonice si in mediul ambiental (f.153–155), declaratiile martorilor B.R.(f.135), U.T. (f.136-137), P.V. (f. 138) si P.B.M. (f.139), dovada de remitere de catre inculpat a sumei de 300 lei primita de acesta in data de 26.01.2012 de la B.P.A. (f.140), declaratiile inculpatului (f. 17-20, 23-24, 30-33), fisa postului (f. 25-27), fisa de cazier judiciar a inculpatului (f. 141 -142), procesele –verbale de verificare cu privire la calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare (f. 35 -38) si a mijloacelor de proba administrate nemijlocit de instanta, respectiv  declaratia inculpatului B.L.A. (f. 17-19 d.f.), a partii vatamate B.P.A. (f.55-58 d.f.) si declaratiile martorilor U.T. (f.29-30 d.f.), P.V. (f. 31-32 d.f.), B.R. (f. 59-60 d.f.) si P.B.M. (f.61-62 d.f.) prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
In calitatea de organ de cercetare al politiei judiciare, in cursul lunii noiembrie 2011, inculpatului i s-a repartizat dosarul nr. 1726/P/2011, in vederea efectuarii cercetarii penale, dosar in care numitul B.P.A. era cercetat pentru savarsirea infractiunilor de abuz de incredere, prevazuta de art. 213 al. 1 Cod penal si inselaciune, prevazuta de art. 215 alin. 1 Cod penal si in care, in luna decembrie 2011, inculpatul a dispus inceperea urmaririi penale, solutie confirmata de procurorul de caz,  apoi, la data de 6.12.2011, numitul B.P.A. a fost chemat la sediul Politiei mun. S. pentru a fi audiat de inculpatul B.L.A. in dosarul respectiv.
Dupa audiere, in momentul in care parasea sediul Politiei mun. S., B.P.A. s-a intalnit cu martorul U.T., cu care a avut o discutie, recunoscand ca ii datora acestuia 1.000 Euro, suma pe care a primit-o in luna septembrie 2010, pentru achizitionarea unui autoturism second –hand, acesta aratand ca nu a adus autoturismul intrucat nu a gasit modelul solicitat si nici nu s-a incadrat in suma primita, recunoscand totodata ca din lipsa resurselor financiare nu a restituit nici avansul de 1000 Euro. Astfel, intre B.P.A. si martorul U.T., s-au purtat discutii in legatura cu restituirea avansului de 1.000 Euro, B.P.A. recunoscand creanta, in conditiile in care nu s-a intocmit nici un inscris doveditor, angajandu-se fata de martorul U.T. ca ii va restitui suma, in masura posibilitatilor.
Realizand ca B.P.A., aflandu-se in sediul politiei, are anumite probleme, martorul U.T. s-a interesat la ofiterul de serviciu, de la care a aflat ca acesta a fost chemat de inculpatul B.L.A.
Astfel, martorul U.T. l-a cautat pe inculpat in biroul acestuia si l-a intrebat ce probleme are B.P.A., inculpatul aducandu-i la cunostinta ca acesta este cercetat intr-un dosar penal, pentru savarsirea infractiunilor de abuz de incredere si inselaciune, conditii in care martorul i-a relatat inculpatului ca si el i-a dat lui B.P.A., in cursul anului 2010, suma de 1.000 Euro, fara a intocmi nici un act, pentru achizitionarea unui autoturism, pe care nu l-a adus si nici nu i-a restituit suma data.
Inculpatul B.L.A. l-a sfatuit pe martorul U.T. sa depuna si el plangere penala impotriva numitului B.P.A., astfel martorul U.T., in aceeasi zi a formulat plangere penala, pe care a predat-o inculpatului.
A doua zi, dupa  primirea plangerii de la U.T., inculpatul B.L.A. a apelat-o telefonic pe partea vatamata B.P.A., spunandu-i ca trebuie sa se prezinte la sediul Politiei mun. S, partea vatamata conformandu-se, ocazie cu care inculpatul i-a dat de inteles ca pe numele sau este depusa o plangere penala legal inregistrata, formulata de U.T. si daca nu restituie suma de 1.000 Euro, fie direct lui U.T., fie prin intermediul sau, va conexa aceasta plangere la dosarul existent si va lua fata de el o masura privativa de libertate.
Tot cu aceasta ocazie, inculpatul i-a citit partii vatamate continutul plangerii formulate de U.T., fara insa a o audia in legatura cu aceasta plangere, persoana vatamata fiind doar  amenintata ca, in situatia in care nu restituie macar o parte din suma datorata lui U.T., respectiv 1.000 lei, se va lua fata de ea o masura privativa de libertate.
Pentru a fi credibil si a inspira partii vatamate temerea ca pe numele sau exista o plangere legal inregistrata, inculpatul B.L.A., fara acordul nimanui, a luat parafa pentru numere de inregistrare din secretariatul Biroului Investigatii Criminale, respectiv din fisetul care era deschis, inscriind in fals pe plangerea penala  formulata de U.T., la intamplare, numarul de inregistrare 266305/14.09.2011, amenintand-o in mai multe randuri pe partea vatamata cu arestarea, in situatia in care nu va achita cel putin o parte din suma datorata numitului U.T., respectiv suma de 1.000 de lei.
La data de 19.01.2012, inculpatul B.L.A. a chemat-o la biroul sau pe partea vatamata B.P.A., ocazie cu care i-a spus ca nu a achitat nimic din datoria catre U.T. si ca este cazul sa fie arestat.
Cu acest prilej, inculpatul B.L.A. a intocmit pe numele partii vatamate nota de introducere in arest  si un proces –verbal prin care i s-a adus la cunostinta motivele retinerii, precum si faptul ca are dreptul sa incunostinteze o persoana despre masura luata, partea vatamata B.P.A., aratand ca doreste sa fie incunostintata despre masura luata sotia sa B.R., care a si fost apelata de partea vatamata.
Dupa, intocmirea acestor acte, inculpatul i-a spus partii vatamate ca merge la procuror, care va decide in  legatura cu masura preventiva, partea vatamata fiind lasata in supravegherea colegului de birou – martorul P.V. Insa, inainte sa ajunga la sediul parchetului, inculpatul a fost sunat de partea vatamata, care i-a spus ca este in masura sa achite in contul datoriei lui U. suma de 100 Euro si l-a rugat pe inculpat sa nu puna in aplicare masura luata, asigurandu-l ca intr-o perioada scurta, de cateva zile, va achita o parte din datorie, urmand sa procure banii din vanzarea unor bunuri personale din locuinta, respectiv frigiderul si masina de spalat, conditii in care inculpatul i-a acordat un termen de cateva zile, respectiv pana in data de 23.01.2012, sa aduca banii, amenintand-o pe partea vatamata ca daca nu face acest lucru, doar va modifica data de pe documentele intocmite si-l aresteaza.
In urma acestor actiuni de constrangere exercitate de inculpat asupra partii vatamate, pentru a o determina la remiterea unei sume de bani, prin denuntul formulat la data de 23.01.2012 si inregistrat la data de 24.01.2013 la D.G.A., Serviciul Judetean Anticoruptie Covasna, partea vatamata l-a denuntat pe inculpat.
Conform intelegerii cu inculpatul, la data de 23 ianuarie 2012, partea vatamata s-a prezentat la sediul Politiei mun. S, ocazie cu care ii mai cere inculpatului inca doua zile, pentru a se prezenta cu banii, iar la data de 25.01.2012, orele 11,25, il contacteaza telefonic pe inculpat, spunandu-i ca are suma de 3 milioane lei avans, pe care urmeaza sa-i aduca in aceeasi zi. In aceeasi convorbire, partea vatamata arata ca restul de bani o sa-l aiba a doua zi si-l roaga pe inculpat sa-l ajute sa nu ajunga plangerea lui U. in dosar, pentru ca  nu vrea sa fie arestat.
In aceeasi zi de 25.01.2012, orele 15,40, partea vatamata are o discutie telefonica si cu martorul U.T., caruia ii aduce la cunostinta ca a facut rost de 1.000 lei si ca a doua zi urmeaza sa-i predea inculpatului, martorul precizand ca, daca primeste intreaga datorie, isi retrage plangerea. Imediat dupa incheierea discutiei cu martorul U.T., la orele 15,42, partea vatamata l-a contactat telefonic pe inculpat, aducandu-i la cunostinta ca a vorbit cu martorul U.T. si ca a doua zi dimineata la orele 10,00 se va prezenta cu suma de 1.000 lei,  inculpatul solicitand partii vatamate ca a doua zi la orele 10,00 sa se prezinte la el, indiferent daca are sau nu banii si totodata amenintand-o cu arestarea daca nu aduce suma solicitata.
La data de 26.01.2012, la sediul Politiei mun. S, au loc doua intalniri intre partea vatamata si inculpat, la prima intalnire partea vatamata  arata ca va primi banii doar la orele 14.00, motiv pentru care inculpatul o ameninta ca daca nu vine cu banii pana la orele 16,00, face hartiile intr-o jumatate de ora in vederea arestarii, precizand totodata ca, daca este vorba de libertate 1.000 lei nu inseamna nimic.  A doua intalnire, are loc in jurul orelor 14,00, cand partea vatamata preda inculpatului suma de 300 lei, pentru care acesta din urma intocmeste dovada de primire in doua exemplare, inculpatul cerandu-i partii vatamate si diferenta de 700 lei, sub amenintarea arestarii, exprimandu-se „Ordonanta de retinere…..sa fac sau sa nu fac hartiile?, apoi stabilesc ca suma de 700 lei sa fie predata a doua zi.
A doua zi, 27.01.2012, orele 11,34, partea vatamata are o discutie telefonica cu martorul U.T. si-i aduce la cunostinta faptul ca a dat un avans cu o zi inainte si va mai preda in aceeasi zi o alta suma inculpatului. Astfel, martorul il contacteaza imediat pe inculpat, care confirma ca a vorbit cu partea vatamata, care urmeaza  sa-i predea o suma de bani. In jurul orelor 12,00, din data de 27.01.2012, partea vatamata s-a intalnit cu inculpatul B.L.A. in incinta sediului Politiei mun. S., unde i-a predat acestuia suma de 700 lei, inculpatul fiind surprins in flagrant imediat dupa ce a primit banii.
Prima instanta a respins cererea formulata de inculpat,  prin aparatorul sau, prin care a solicitat schimbarea incadrarii juridice a infractiunii prevazute de art. 289 al. 1 C. penal, raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 C. penal (3 acte materiale),  in infractiunile prevazute de art. 290 al. 1 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 si art. 289 al. 1 C. penal, raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 C. penal (2 acte materiale), pe motiv ca  plangerea penala formulata si depusa la Politia mun. S de martorul U.T. face parte din categoria actelor sub semnatura privata apreciind ca, din momentul in care plangerea penala a fost depusa de catre martorul U.T. la Politia mun. S. (la 6.12.2011), aceasta a dobandit caracterul de inscris oficial, inculpatul fiind obligat, in virtutea atributiilor de serviciu, sa o inregistreze, insa, chiar cu ocazia inregistrarii acesta a trecut pe plangere,  in fals, nr. 266305/14.09.2011, neavand importanta sub acest aspect, data cand  a executat inscrierea, la data depunerii plangerii sau ulterior, astfel ca sustinerea inculpatului ca plangerea penala din speta este un inscris sub semnatura privata nu poate fi primita.
S-a considerat ca in drept, fapta inculpatului B.L.A., savarsita in calitate organ de cercetare al politiei judiciare din cadrul Politiei mun. S. – Biroul Investigatii Criminale, de a o constrange pe partea vatamata B.P.A., prin amenintari repetate, care vizau  luarea fata de aceasta a unei masuri preventive, sa remita suma de 1.000 lei, in scopul dobandirii, in mod injust, a unui folos patrimonial pentru numitul U.T., intruneste elementele constitutive ale infractiunii de  santaj,  prevazuta de art. 194 alin. 1 Cod penal,  raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000 iar fapta inculpatului savarsita in aceeasi calitate de organ de cercetare al politiei judiciare din cadrul Politiei mun. S. si in baza aceleiasi rezolutii infractionale, de a intocmi in fals, doua inscrisuri, respectiv: nota de introducere in arest a partii vatamate si procesul – verbal de aducere la cunostinta partii vatamate a motivul retinerii si de a inscrie in fals numarul de inregistrare 266305/14.09.2011 pe plangerea depusa de martorul U.T., actiunile de falsificare fiind savarsite in realizarea scopului urmarit, respectiv constrangerea si determinarea partii vatamate de a remite un folos, in mod injust, catre inculpat, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual in forma continuata, prevazuta de art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2  Cod penal (3 acte materiale).
Referitor la  individualizarea pedepselor, potrivit art. 72 Cod penal, prima instanta a avut in vedere atat limitele de pedeapsa prevazute de lege si pericolul social al faptelor savarsite, care rezulta din incalcarea acelor relatii sociale care ocrotesc  libertatea psihica a persoanei impotriva faptelor de orice fel, respectiv cele bazate pe increderea publica in inscrisurile oficiale, cat si scopul pedepsei, prevazut de art. 52 Cod penal, cat si persoana inculpatului, care are varsta de 43 de ani, nu are antecedente penale, fiind cunoscut cu un comportament corespunzator in comunitatea in care traieste si munceste,  este casatorit, avand in intretinere un copil minor, si a avut o atitudine partial sincera, recunoscand  fapta comisa, cu motivatiile mai sus aratate, pe care o regreta, imprejurari pe care instanta le-a retinut ca circumstante atenuante, in sensul prevederilor art. 74 alin. 1 lit. a si c Cod penal si a aplicat fata de inculpat dispozitiile art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.
Totodata, prima instanta a constata ca, din referatul de evaluare, a rezultat ca, fata de contextul si modalitatea comiterii faptelor, personalitatea si stilul de viata al inculpatului, resursele interne, factorii protectivi si de risc identificati, ponderea si raportul dintre acestia, exista perspective rapide de reintegrare in societate al inculpatului, fiind evidenta preocuparea inculpatului in vederea diminuarii consecintelor negative rezultate din comiterea faptelor savarsite, asa cum si le insuseste, acesta fiind totodata decis sa nu reitereze comportamentul infractional.
Instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului B.L.A. la pedeapsa de 3(trei) ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de santaj, prevazuta de art. 194 al. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a si c si art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal si la pedeapsa de 3 (trei) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de fals intelectual, in forma continuata, prevazuta de art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale), art. 74 alin. 1 lit. a si c si art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
S-a facut aplicarea regulilor de la concursul de infractiuni prima instanta  aplicand inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani inchisoare.
Prima instanta a dispus interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II si lit. b Cod penal,  de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la terminarea executarii pedepsei. 
Cu privire la individualizarea judiciara a executarii pedepsei, fata de circumstantele personale ale inculpatului aratate mai sus, prima instanta a apreciat ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru inculpat si chiar fara executarea pedepsei, acesta nu va mai savarsii infractiuni, sens in care, in baza art. 86/1 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei ce se va aplica si in baza art. 86/2 Cod penal, a stabilit pentru inculpat termen de incercare de 5 (cinci) ani, care se va socoti de la data ramanerii definitive a prezentei sentinte, urmand ca, pe durata termenului de incercare inculpatul sa fi obligat  sa se supuna masuri de supraveghere aratate mai sus.
A mai dispus prima instanta si anularea inscrisurilor falsificate, respectiv: nota de introducere in arest din 19.01.2012, orele 16,00, procesul-verbal din 19.01.2012, cu nr. de inregistrare 191.777 din 23.10.2009 si plangerea penala formulata de U.T., avand numar de inregistrare 266395/14.09.2011, aflate la filele 132, 133 si 131 d.u.p.
           Impotriva acestei hotarari au formulat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Covasna si inculpatul  B.L.A..
In dezvoltarea motivelor de apel Parchetul a aratat in esenta ca  instanta de fond in mod gresit a retinut pe seama acestuia circumstante atenuante prevazute de art. 74 lit. a si c Cod penal care au condus la aplicarea unei pedepse intr-un cuantum redus.
Al doilea motiv vizeaza schimbarea modalitatii de executare a pedepsei din suspendare sub supraveghere in detentie si in subsidiar, in situatia in care nu se va stabili o pedeapsa cu inchisoarea in detentie, solicita majorarea termenului de incercare.
Un alt motiv vizeaza neaplicarea fata de inculpat a pedepselor complementare prevazute de art. 64 alin.1 teza a II-a lit. b si c Cod penal si a pedepsei accesorii prevazute de art. 64 lit. c Cod penal, raportat la gravitatea faptei comise, intrucat toate faptele au fost comise in exercitarea atributiilor de serviciu. 
Apreciaza ca este oportuna retinerea pedepselor complementare si a pedepsei accesorii mai sus mentionate intrucat toate activitatile au fost comise in exercitarea atributiilor de serviciu.
Inculpatul prin aparator solicita admiterea apelului declarat de inculpatul B.L.A.  pentru considerentele expuse pe larg in concluziile scrise pe care le depune la dosar. Considera ca instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica, consecinta unei analize superficiale a dosarului.
In legatura cu infractiunea de santaj solicita achitarea inculpatului in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala considerand ca faptei il lipseste atat latura obiectiva cat si latura subiectiva respectiv actiunea de constrangere si intentia indirecta calificata prin scop.
Solicita de asemenea schimbarea incadrarii juridice a infractiunii de fals intelectual in ceea ce priveste actul material referitor la aplicarea pe  plangerea a stampilei de inregistrare si a numarului de inregistrare, in infractiunea de fals material in inscrisuri sub semnatura privata in aceasta situatie celelalte doua acte materiale referitoare la nota de introducere in arest si la procesul verbal de aducere la cunostinta a retinerii, urmand un regim special. Pentru acestea solicita a se dispune achitarea avand in vedere ca aceste fapte nu sunt prevazute de legea penala. Dupa schimbarea incadrarii juridice a primului act materiale din fals material in inscrisuri sub semnatura privata solicita achitarea pe  considerentul ca lipseste intentia.
In subsidiar solicita pentru infractiunile de fals, achitarea in temeiul art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala considerand ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Se arata ca inculpatul nu a urmarit nimic in ceea ce il priveste ci a intentionat sa isi ajute un coleg in sensul restituirii unei parti din imprumut care nu era de 1000 lei ci 1000 Euro. De fapt era vorba de suma pe care a preluat-o denuntatorul ca avans pentru a-i aduce o masina din strainatate.
In legatura cu infractiunea de santaj trebuia sa existe o temere ca in baza amenintarilor lui B. urmeaza sa isi piarda libertatea. Aceasta reactie subiectiva a lui B. nu a existat niciodata, acesta si-a continuat atitudinea de om descurcaret si cand s-au purtat primele discutii in legatura cu restituirea imprumutului  lui B. i se naste o noua ideea pentru a iesi din incurcatura. Asa fiind s-a prezentat la DGA a facut un autodenunt in urma caruia cei de la DGA, probabil, nu au avut nicio clipa in vedere o infractiunea de santaj s-a incercat un flagrant pentru mita. 
Nu se poate retine ca B. s-ar fi speriat, mai ales ca stia ca masura arestarii nu poate fi luata de un politist. Inculpatul i-a spus la un moment dat ca se duce la procuror si ce ii va spune asa va face. A plecat spre parchet insa nu a mai ajuns pentru ca a fost sunat de B. pentru a-i spune ca a facut rost de restul banilor.  Este cert ca nu s-a luat nicio masura si nu s-a primit nicio suma de bani.
Verificand in aplicarea art. 378 Cod procedura penala, hotararea atacata sub toate aspectele, pe baza lucrarilor  si a materialului probator din dosarul cauzei, Curtea constata urmatoarele:
Prima instanta a stabilit pe baza materialului probator administrat in cauza o stare de fapt corecta constand in esenta in aceea ca, inculpatul, in calitate de organ de cercetare al politiei judiciare din cadrul Politiei mun. S., incadrandu-se in categoria persoanelor prevazute de art. 1 din Legea nr. 78/2000, a constrans-o pe partea vatamata B.P.A., prin amenintari repetate, amenintarile vizand luarea fata de aceasta a unei masuri privative de libertate, sa remita suma de 1.000 lei, actiunile de amenintare fiind savarsite in scopul dobandirii, in mod injust, a unui folos patrimonial pentru numitul U.T., respectiv restituirea pe aceasta cale a unei parti din suma de 1000 Euro pe care partea vatamata o datora lui U.T.
In realizarea scopului urmarit, respectiv constrangerea partii vatamate si determinarea acesteia de a remite un folos, respectiv dobandirea in mod injust al acestuia, inculpatul a intocmit in fals, trei inscrisuri, respectiv nota de introducere in arest a partii vatamate, procesul – verbal de aducere la cunostinta partii vatamate a motivul retinerii si a inscris in fals numarul de inregistrare 266305/14.09.2011 pe plangerea depusa de U.T.
Aceasta stare de fapt rezulta din  materialul probator administrat in cauza, atat in faza de urmarire penala cat si in fata primei instante, fiind analizat detaliat de instanta de fond.
Se vor retine in primul rand declaratiile initiale date de  inculpat in faza de urmarire penala in care a recunoscut savarsirea faptelor retinute in sarcina sa, motivand ca a vrut sa ajute un coleg de serviciu, respectiv pe U.T., sa obtina restituirea sumei de bani ce o avea de primit de la partea vatamata B.P.A.
Inculpatul a recunoscut faptul ca a pus la intamplare un numar de inregistrare fictiv pe plangerea primita de la U.T., luand hotararea sa nu o inregistreze, ca i-a solicitat partii vatamate sa restituie acea suma de bani catre U.T., in caz contrar urmand a dispune conexarea celor doua dosare, impunandu-se masura retinerii si apoi arestarea preventiva.
A mai precizat inculpatul ca a intocmit o nota de introducere in arest a partii vatamate si un proces verbal privind persoana care trebuie contactata in cazul luarii masurii privative de libertate, semnat de partea vatamata, amenintandu-l pe B.P.A. cu conexarea dosarelor si luarea masurii arestarii preventive.
Intrucat inculpatul a precizat ca luase hotararea de a nu inregistra plangerea formulata de U.T., trecand in acest sens si un numar fictiv pe ea, este evident ca masura conexarii celor doua dosare ce urma sa aiba ca rezultat arestarea partii vatamate nu putea avea loc in mod legal.
Stiind ca presupusul dosar penal ce se formase in  urma depunerii plangerii de catre U.T. nu era inregistrat legal, inculpatul nu a facut altceva decat sa o ameninte pe partea vatamata cu luarea masurii arestarii preventive care nu se putea lua in lipsa conexarii, aspect pe care partea vatamata nu-l cunostea, fiindu-i ascuns acesteia de catre inculpat faptul ca plangerea lui U.T. nu fusese inregistrata, cu scopul de a o determina sa restituie din datoria pe care o avea catre colegul inculpatului U.T.
Partea finala a declaratiei date de inculpat in data de 27.01.2011 („ sunt constient ca am gresit, am recurs la acest gest pentru a ajuta un coleg de serviciu pentru a-si recupera o creanta iar nu in scopul dobandirii unui folos personal”) sintetizeaza foarte bine intreaga rezolutie infractionala.
In dorinta de a-si  ajuta colegul de serviciu ( U.T. era si el politist ) pentru a-si recupera suma de bani pe care partea vatamata refuza sa i-o restituie, inculpatul, odata ce a primit plangerea colegului cu dorinta acestuia de a vedea ce rezolva, a luat hotararea de a o constrange pe partea vatamata, amenintand-o cu conexarea celor doua plangeri si cu arestarea preventiva, pentru a o determina sa-i restituie macar o parte din suma de bani.
Cu experienta sa,  inculpatul si-a dat seama ca o cale mult mai rapida si poate  si mai eficienta de a obtine restituirea sumei de bani era aceasta, de constrangere a partii vatamate, alternativa unui proces penal sau civil desfasurat in conditiile legii, fiind una ce presupunea mult timp si probabil nici nu conducea la restituirea sumei de bani.
Tot ceea ce a facut inculpatul in perioada urmatoare depunerii plangerii de catre U.T. a fost directionat inspre obtinerea unei parti din suma de bani datorata de partea vatamata, iar nu in sensul solutionarii in cadrul unui proces penal, a acestui litigiu.
Pentru a fi cat mai convingator in fata partii vatamate, inculpatul a trecut un numar fictiv de inregistrare pe respectiva plangere, aratandu-i partii vatamate acest aspect, ulterior, a intocmit in fals o nota de introducere in arest si un proces verbal de incunostintare, ce se intocmesc dupa luarea unei masuri preventive, ce nu fusese luata.
Inculpatul i-a precizat partii vatamate in mai multe randuri ca, daca nu restituie o parte din suma de bani, va dispune conexarea celor doua dosare, retinerea sa si va merge la procuror cu solicitarea de arestare preventiva.
Aceste afirmatii completate de inscrisurile intocmite in fals au creat partii vatamate o stare de temere inevitabila, oricat ar fi fost de experimentata aceasta, in sensul ca ar fi fost cercetata si in alte dosare penale,  pentru ca oricarei persoane, cand i se spune ca va fi arestata, i se creeaza o stare de neliniste si temere.
In cele doua declaratii date initial de inculpat a fost expusa pe larg modalitatea de savarsire a infractiunilor, acesta fiind constient ca nu procedeaza  conform legii, precizand ca „ este constient ca a gresit dar a vrut sa ajute un coleg „.
Aceste declaratii initiale in mod corect au fost retinute de prima instanta intrucat se coroboreaza cu declaratiile partii vatamate si cu interceptarile telefonice transcrise la dosar, in dovedirea situatiei de fapt expuse mai sus. Nuantarile ulterioare din declaratiile inculpatului nu se coroboreaza cu celelalte probe si in mod corect nu au fost retinute de prima instanta.
In mod corect a retinut prima instanta ca inculpatul nu a urmarit obtinerea in mod injust a unui folos pentru sine ci numai pentru colegul sau de serviciu, constand in determinarea partii vatamate sa restituie o suma de bani pe care o datora si pe care a recunoscut-o. Din toate mijloacele de proba, inclusiv interceptarile telefonice, nu rezulta ca inculpatul ar fi cerut vreo suma de bani pentru sine, ci numai pentru colegul sau, ca parte a datoriei pe care partea vatamata o avea la acesta din urma.
Aspectul ca, pentru suma de 300 de lei primita de la partea vatamata, inculpatul a intocmit si o chitanta in care a mentionat ce reprezinta suma vine sa dovedeasca fara dubiu faptul ca nu a urmarit pentru el obtinerea vreunui folos, ci a avut ca singura intentie dorinta de a-l ajuta pe cai ilegale, pe colegul sau, sa obtina macar o parte din suma ce-i era datorata de partea vatamata. Faptul ca nu i-a restituit acea suma imediat colegului sau nu poate sa duca la concluzia ca a obtinut un folos pentru sine, motivarea primei instante cu privire la acest aspect fiind pertinenta, banii fiind bunuri de gen ce pot fi inlocuiti unii cu altii.
Se va respinge deci critica adusa sentintei atacate de Ministerul Public, instanta de apel considerand ca in mod corect s-a retinut de prima instanta ca inculpatul nu a urmarit obtinerea pentru sine a unui beneficiu.
Modalitatea in care inculpatul a inteles sa-si ajute colegul a fost insa una abuziva.
Actiunea de constrangere a partii vatamate prin amenintare a fost cat se poate de reala, creandu-i acesteia o temere, astfel cum rezulta din declaratia martorei B.R., sotia partii vatamate, dar si din declaratia inculpatului in care a precizat ca partea vatamata „parea oarecum speriat de posibilitatea retinerii”.
Nu se poate sustine ca nu este intrunita latura subiectiva a infractiunii de santaj, intrucat intentia clara a inculpatului a fost acea de a o constrange pe partea vatamata sa restituie cel putin o parte din datorie, dorind sa-si ajute in acest fel colegul de serviciu.
De asemenea, nu se poate considera ca partii vatamate nu i s-a produs o temere prin amenintarea cu retinerea sau cu arestarea preventiva sau ca inculpatul a glumit pe acest aspect. Instanta de apel considera ca orice persoana ( cu exceptia celor ce nu au  discernamant sau doresc sa intre in penitenciar dintr-un motiv sau altul ) traieste o stare de temere mai mare sau mai mica, depinde daca a mai fost arestata sau nu,  la auzul ca va fi luata o masura preventiva impotriva sa.
Nu se poate sustine ca partea vatamata, ce era cercetata in mai multe dosare penale, nu a trait o stare de temere, in conditiile in care atat sotia acestuia cat si inculpatul au precizat ca era speriat, declaratii ce se coroboreaza si cu sustinerile partii vatamate. Intocmirea acelor inscrisuri in fals, inscrisuri ce se intocmesc abia dupa luarea unei masuri preventive, au avut menirea de a completa amenintarea adusa verbal de inculpat si de a constrange pe partea vatamata sa dea acea suma de bani solicitata.
Din declaratiile martorilor P.V. si P.B.M.,  colegi de birou ai inculpatului, ce au precizat ca partea vatamata, in perioada cat a fost pusa sa astepte in birou, parea relaxata, nu se poate trage concluzia ca aceasta nu simtea nicio temere fata de o eventuala retinere a sa. Temerea este un sentiment ce poate fi exteriorizat sau nu de persoanele care il incearca sau uneori, trebuie sa cunosti mai bine acea persoana ca sa poti trage concluzia ca ii este sau nu teama de situatia in care se afla. Martorii nu-l cunosteau pe B.P.  iar aspectele declarate in sensul ca parea relaxat sunt niste simple aprecieri ale martorilor cu privire la trairile interioare ale unei persoane necunoscute, aprecieri facute pe baza unor observatii sporadice, in conditiile in care martorii si-au vazut de treburile lor in birou in aceasta perioada.
Din acest motiv, aceste declaratii nu pot avea o valoare probatorie mare  cu privire la starea de temere in care se afla partea vatamata. Pe de alta parte, aceasta stare de temere a fost creata pe parcursul unui interval mai mare de timp, iar nu in acele momente, partii vatamate solicitandu-i-se in nenumarate randuri sa restituie acea suma de bani, in caz contrar urmand a se dispune conexarea celor doua dosare si arestarea sa.
  Raportul de constatare tehnico stiintifica atesta faptul ca inscrisurile falsificate au fost intocmite de inculpat, coroborandu-se cu declaratiile initiale date de acesta. Nu se poate retine ca inscrisurile au fost intocmite in dosarul penal deja existent pe numele partii vatamate intrucat exista neconcordante intre numerele dosarelor penale trecute in ceste inscrisuri, se face referire la o fapta de furt calificat de care partea vatamata nu fusese invinuit iar masura retinerii nu fusese luata. In mod corect a retinut instanta de fond ca inculpatul a falsificat cu intentie aceste inscrisuri in vederea atingerii scopului de a constrange partea vatamata.
Amenintarile verbale aduse de inculpat cu luarea unei masuri preventive  in cazul in care nu aduce respectiva suma de bani solicitata rezulta foarte clar din interceptarile telefonice, interceptari ce se coroboreaza cu declaratiile partii vatamate si cele initiale date de inculpat.
Concluzionand cu privire la situatia de fapt, instanta de apel apreciaza ca prima instanta, in urma analizei coroborate a mijloacelor de proba, a retinut o situatie de fapt ce corespunde adevarului, expunand si analizand pe larg toate mijloacele de proba.
Se vor respinge deci criticile aduse de inculpat prin aparator sentintei atacate referitoare la situatia de fapt, inexistenta temerii partii vatamate, a actiunii de constrangere si a intentiei calificate prin scop.
Cu privire la incadrarea in drept a faptelor se va considera ca in mod corect prima instanta a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de inculpat prin aparator. Atata vreme cat plangerea formulata de U.T. a fost depusa la o institutie publica, ea a devenit un inscris oficial, prin faptul ca a inceput sa apartina acelei institutii, inculpatul falsificand tocmai mentiunea oficiala a acestui inscris, respectiv numarul de inregistrare. Inculpatul a falsificat aceasta mentiune cu ocazia inregistrarii plangerii, deci cu ocazia intocmirii inscrisului oficial.
In mod corect prima instanta a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptelor, considerand ca actiunile inculpatului de falsificare a numarului de inregistrare al respectivei plangeri penale, depuse de U.T. la sectia de politie, reprezinta un act material al infractiunii de fals intelectual.
 Se va respinge critica adusa de inculpat privind gresita respingere  de catre prima instanta a cererii de schimbare a incadrarii juridice.
 Prin urmare, in drept s-a stabilit ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de santaj, prevazuta de art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000 si ale infractiunii de fals intelectual, in forma continuata, prevazuta de art. 289 alin. 1 C. penal, raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale).
Instanta de apel considera ca in mod temeinic au fost retinute circumstante atenuante in favoarea inculpatului, prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a si c Cod penal, astfel cum au fost detaliate de prima instanta, avandu-se in vedere atat persoana inculpatului (circumstantele personale au fost retinute temeinic de prima instanta inclusiv prin analiza referatului de evaluare), cat mai ales scopul savarsirii acestei infractiuni, astfel cum a fost retinut, respectiv dorinta acestuia de a ajuta un coleg de serviciu, prin a determina o persoana ce avea si alte dosare penale in care era cercetat, sa-i restituie colegului sau o suma pe care o datora si pe care a recunoscut-o.
Atata vremea cat ambele instante, de fond si apel,  considera ca inculpatul nu a urmarit pentru sine obtinerea unui folos just pe cai injuste ci pentru o alta persoana, inculpatul neobtinand nici un beneficiu prin savarsirea acestei fapte, retinerea acestor circumstante atenuante apare ca fiind o masura legala si temeinica.
Se va respinge critica adusa de Ministerul Public privind gresita retinere a circumstantelor atenuante.
Pentru motivele expuse mai sus (circumstantele personale, astfel cum reies si din referatul de evaluare si cele reale, indeosebi scopul savarsirii infractiunilor) instanta de apel considera ca se impune o reducere a pedepsei aplicate pentru infractiunea de santaj precum si o reindividualizare judiciara a  modalitatii de executare a pedepsei rezultante.
Se impune deci o mai mare coborare a pedepsei aplicate pentru infractiunea de santaj sub minimul special, considerand ca in acest nou cuantum pedeapsa aplicata este suficienta pentru a asigura reeducarea inculpatului. Acesta, din dorinta de a obtine un folos just pentru un coleg de serviciu, a ales o cale injusta, fara a obtine vreun beneficiu propriu din aceasta fapta.
Avand in vedere insa ca inculpatul si-a exercitat abuziv functia, savarsind aceste infractiuni in exercitarea atributiilor de serviciu, instanta de apel considera ca se impune interzicerea, atat ca pedeapsa accesorie pe durata executarii pedepsei cat si ca pedeapsa complementara pe o durata de 1 an, a dreptului de a exercita profesia de politist. Inculpatul este nedemn sa mai exercite aceasta profesie, pe durata executarii pedepsei si timp de 1 an dupa executarea pedepsei, din moment ce a inteles sa-si exercite abuziv atributiile profesiei conferite de lege, in dauna persoanelor pe care ar fi trebuit sa le apere. 
 Se va admite aceasta critica  formulata de Ministerul Public privind neaplicarea pedepsei accesorii si a pedepsei complementare.
Cu privire la individualizarea judiciara a executarii pedepsei, avand in vedere concluziile referatului de evaluare, in care se mentioneaza, printre altele, ca inculpatul dispune atat de resurse individuale cat si familiale optime care-l pot sprijini in eforturile de integrare in societate, ca este evidenta preocuparea acestuia in vederea diminuarii consecintelor negative ale faptelor si este capabil sa valorifice si sa utilizeze resursele individuale, familiale si comunitare de care dispune in vederea unei cat mai rapide reintegrari in societate, fiind decis sa nu reitereze comportamentul infractional, instanta de apel considera ca nu se impune, pentru reeducarea inculpatului, incredintarea supravegherii acestuia unei institutii specializate.
Considerand ca scopul pedepsei poate fi atins si fara supravegherea din partea Serviciului de Probatiune Covasna, instanta de apel va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate.
Pentru motivele de mai sus instanta nu considera ca se impune executarea in regim de detentie a pedepsei, scopul acesteia putand fi atins si fara privarea de  libertate a inculpatului, data fiind gradul de pericol social concret scazut al faptelor.
Se va respinge critica adusa de Ministerul Public sentintei atacate prin care a solicitat  majorarea pedepsei si executarea ei in regim de detentie, ori, in subsidiar majorarea termenului de incercare.
In considerarea celor expuse, in baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala se vor admite apelurile formulate de Parchetul de pe langa Tribunalul Covasna si inculpatul B.L.A. in limitele aratate mai sus, respectiv cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pentru infractiunea prevazuta de art. 194 alin.1 Cod penal raportat la art. 13 indice 1 din Legea nr. 78/2000, neaplicarea fata de inculpat a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. c Cod penal pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 194 alin. 1 Cod penal raportat la art. 13 indice 1 din Legea nr. 78/2000, neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. c Cod penal  si la modalitatea de individualizare judiciara a executarii pedepsei rezultante.
Rejudecand in aceste limite instanta de apel va reduce pedeapsa aplicata inculpatului B.L.A. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 194 alin. 1 Cod penal raportat la art. 13 indice 1 din Legea nr. 78/2000 de la 3 ani inchisoare la 2 ani inchisoare.
Va aplica inculpatului B.L.A., pe langa pedeapsa principala de 2 ani inchisoare stabilita pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 194 alineat 1 Cod penal raportat la art. 13 indice 1 din Legea nr. 78/2000, pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. c Cod penal, respectiv interzicerea dreptului de a exercita profesia de politist, pe o durata de 1 an.
Se vor mentine aplicarea dispozitiilor art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b Cod penal  si va fi aplicata inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. c Cod penal, respectiv interzicerea dreptului de a exercita profesia de politist pe o durata de 1 an.
 In baza art. 71 alin.1 si 2 Cod penal i se va interzice inculpatului si exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alineat 1 litera c Cod penal, respectiv interzicerea dreptului de a exercita profesia de politist  ca pedeapsa accesorie, de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la terminarea executarii pedepsei.
In baza art. 81 Cod penal se va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 4 ani.
In baza art. 359 Cod de procedura penala i se atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor prevazute de art. 83 Cod penal, a caror nerespectare atrage revocarea suspendarii executarii pedepsei.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal se suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
Vor fi mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
In baza art. 192 alin.2 Cod de procedura penala va fi obligat apelantul la plata sumei de 150 de lei  cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
In baza art. 192 alin. 3 Cod de procedura penala restul cheltuielilor judiciare vor ramane in sarcina statului.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Amenzi

MOTIVAREA SENTINTEI - Sentinta penala nr. 151 din data de 15.05.2004
Inlocuirea pedepsei amenzii penale[art 449 ind 1 cpp] Anularea in recurs a mandatului de executare a pedepsei . Neindeplinirea conditiilor art 63 ind 1 c.p. - Decizie nr. 156 din data de 28.04.2010
Plangere impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei - Sentinta comerciala nr. 656/CA din data de 24.09.2010
Plangere contraventionala - Sentinta civila nr. 460 din data de 09.02.2011
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 881 din data de 13.10.2010
Anulare proces verbal de contraventie - Sentinta civila nr. 599 din data de 30.06.2010
Plangere contraventionala - Sentinta civila nr. 551 din data de 16.06.2010
Anulare proces verbal - Sentinta civila nr. 246 din data de 21.04.2010
Reexaminare sanctiune contraventionala - munca in folosul comunitatii - Sentinta civila nr. 84 din data de 04.02.2010
plangere contraventionala - Sentinta civila nr. 349 din data de 15.07.2009
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017