Drept civil. Asigurari sociale.

     Drept civil. Asigurari sociale.
     Reducerea pensiei militare si imposibilitatea contestatorului de a-si mai recupera vreodata sumele de bani rezultate din diferenta dintre pensia militara la care avea dreptul si cea rezultata in urma recalcularii au dus la ruperea, in defavoarea acestuia, a justului echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii si cerintele interesului general.

                                                                          Sentinta civila nr.1282/17.11.2011 a Tribunalului Valcea, dosar nr. 877/90/2011
     Prin cererea inregistrata la Tribunalul Valcea, contestatorul D.T. a chemat in judecata pe intimatii Casa Sectoriala de Pensii din cadrul Ministerului Apararii Nationale si Ministerul Apararii Nationale pentru ca, prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei de recalculare a pensiei ca netemeinica si nelegala, ca urmare a discriminarii, a incalcarii dreptului sau de proprietate, a principiilor neretroactivitatii legii si egalitatii in drepturi, precum si a incalcarii principiului drepturilor castigate, cu consecinta mentinerii pensiei stabilite anterior.
In subsidiar, contestatorul solicita recalcularea pensiei cu luarea in calcul a intregii perioade cat a fost ofiter, respectiv prin luarea in calcul a tuturor veniturilor incasate timp de 40 de ani.
In motivarea contestatiei se arata ca decizia de recalculare a pensiei este lipsita de temei juridic, intrucat a fost emisa in baza dispozitiilor HG nr. 735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, act normativ care a fost suspendat prin sentinta civila nr. 338/2010, pronuntata de Curtea de Apel Cluj, in dosarul nr. 1371/33/2010, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia nr. 38/07.01.2011, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Contestatorul mai arata ca, prin recalcularea pensiei i-a fost incalcat dreptul de proprietate protejat de dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale incalca si principiul neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, astfel cum se arata si in mai multe decizii ale Curtii Constitutionale a Romaniei.
Decizia de recalculare este nelegala, deoarece incalca si principiul fundamental al drepturilor castigate, astfel cum acesta este consacrat de Curtea de Justitiei a Uniunii Europene si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, fiind recunoscut si de Curtea Constitutionala a Romaniei.
Totodata, se incalca si principiul egalitatii in drepturi si nediscriminarii, creandu-se situatii speciale pentru anumite categorii de persoane care beneficiaza de pensii de serviciu.
Cu privire la cuantumul pensiei stabilit prin recalculare, contestatorul arata ca acesta este incorect stabilit, in raport de dispozitiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 119/2010 si art. 180 alin. 6 si 7 din Legea nr. 19/2000.
Prin sentinta civila nr. 1282/17.11.2011 a Tribunalului Valcea s-a admis contestatia  si s-a anulat decizia nr. 30012 din 31.12.2010, emisa de Ministerul Apararii Nationale - Directia Financiar-contabila si decizia nr. 15701 din 28.04.2011, emisa de Ministerul Apararii Nationale - Comisia de Contestatii Pensii.
Pentru a statua astfel, prima instanta a retinut ca  recalcularea pensiei militare si reducerea in acest fel a cuantumului pensiei contestatorului, in temeiul dispozitiilor art.1 lit.a din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor si HG nr.735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, sunt nelegale, pentru doua considerente.
1. Recalcularea pensiei contestatorului s-a facut in baza dispozitiilor HG nr.735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, a carei executare, la data emiterii deciziei de recalculare contestate, era suspendata prin sentinta civila nr.338/28 septembrie 2010, pronuntata de Curtea de Apel Cluj in dosarul nr.1371/33/2010, ramasa irevocabila prin decizia nr.38/07 ianuarie 2011, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.1371/33/2010.
Asa cum se mentioneaza chiar in cuprinsul deciziei mentionate anterior, HG nr.735/2010 este un act administrativ unilateral cu caracter normativ, care produce efecte erga omnes, astfel ca si sentinta prin care s-a dispus suspendarea executarii sale produce efecte fata de toate persoanele ce intra sub incidenta sa, indiferent daca acestia au fost sau nu parte in litigiul ce a facut obiectul dosarului nr.1371/33/2010.
Decizia emisa in baza unui act normativ a carui executare a fost suspendata este lipsita de temei legal, fiind lovita de nulitate.
2. Recalcularea pensiei militare si reducerea in acest fel a cuantumului pensiei contestatorului incalca prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si pe cele ale art.1 alin.1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr.30/18 mai 1994, care privesc protectia proprietatii.
     Obligativitatea judecatorului national de a aplica cu prioritate reglementarile internationale fata de legislatia interna, chiar daca s-a procedat la verificarea constitutionalitatii acesteia de catre Curte Constitutionala, a fost statuata si in materia dreptului comunitar, care are de asemenea preeminenta fata de dreptul intern, la fel ca si prevederile internationale referitoare la protectia juridica a drepturilor omului.
     Aplicand cu prioritate reglementarile internationale in materia drepturilor omului sau dreptul comunitar, instantele de judecata nu depasesc limitele puterii judecatoresti si nu isi aroga atributii specifice celorlalte doua puteri in stat (legislativa si executiva), deoarece nu creeaza noi norme juridice, ci le aplica pe cele internationale existente in defavoarea celor interne, norme internationale care, prin ratificare sau prin aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, au devenit parte a dreptului intern.
     Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg s-a pronuntat in nenumarate randuri, chiar si impotriva Romaniei, in sensul ca si dreptul de creanta reprezinta un "bun" in sensul art.1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, daca este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau daca reclamantul poate pretinde ca a avut cel putin o "speranta legitima" de a il vedea concretizat (cauzele Rafinariile grecesti Stran si Stratis Adreadis impotriva Greciei, Hotararea din 9 decembrie 1994, seria A nr. 301-B, pag. 84, paragraful 59; cauza Jasiuniene impotriva Lituaniei, cererea nr. 41.510/98, paragraful 44, 6 martie 2003; cauza Pressos Compania Naviera S.A. si altii contra Belgiei, hotararea din 20 noiembrie 2005, seria A nr.332, p.21 si § 31; Cauza Ouzunis si altii contra Greciei, nr.49144/99, 18 aprilie 2002, § 24; Hotararea din 24 martie 2005 in Cauza Sandor impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 1048 din 25 noiembrie 2005; Hotararea din 28 iunie 2005 in Cauza Virgil Ionescu impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 396 din mai 2006; Hotararea din 19 octombrie 2006 in cauza  Matache si altii impotriva Romaniei - cererea nr.38113/02; Hotararea din 2 martie 2004 in Cauza Sabin Popescu impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 770 din 24 august 2005; Hotararea din 15 februarie 2007 in cauza  Bock si Palade impotriva Romaniei - cererea nr.21740/02; Hotararea din 1 decembrie 2005 in Cauza Societatea Comerciala "Masinexportimport Industrial Group" impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 682 din 9 august 2006; Hotararea din 23 februarie 2006 in Stere si altii impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 600 din 30 august 2007; Hotararea din 21 februarie 2008 in cauza  Driha impotriva Romaniei - cererea nr.29556/02; Hotararea din 6 decembrie 2007 in cauza  Beian impotriva Romaniei - cererea nr.30658/05; etc.).
     Mai mult, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg s-a pronuntat in mai multe randuri in mod expres asupra faptului ca dreptul la pensie este un "bun" in sensul art.1 din Protocolul nr.1. Practica sa a evoluat in timp, ajungandu-se la concluzia ca pensia reprezinta un bun in sensul art.1 din Protocolul nr.1, indiferent daca aceasta are la baza principiul contributivitatii sau este stabilita in baza unei legi speciale.
     In cauza Muller c. Austriei (cauza nr.5849/1972), Curtea a retinut ca "o reducere substantiala a nivelului pensiei ar putea fi considerata ca afectand substanta dreptului de proprietate si chiar a dreptului de a ramane beneficiar al sistemului de asigurare la batranete"
     In cauza Bucheò c. République Tch?que din 26 noiembrie 2002 (cauza 36541/97) Curtea a retinut ca dreptul la pensie stabilit de autoritatile publice sub imperiul unei legi este un "bun" in sensul Conventiei.
     Dreptul la pensie a fost asimilat dreptului de proprietate si in cauzele Gaygusuz impotriva Austriei, din anul 1996, sau in cauza Stubbings s.a. impotriva Marii Britanii, din 1996.
     Tot astfel, in cauza Stec si altii impotriva Regatului Unit, din 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca, daca statul a adoptat o legislatie care reglementeaza drepturi provenite din sistemul de asigurari sociale, indiferent daca acestea rezulta sau nu din plata unor contributii, acea legislatie trebuie sa fie considerata ca generand un interes patrimonial in sensul art. 1 din Protocolul aditional la Conventie. Curtea a abandonat, in acest fel, distinctia dintre beneficiile de natura contributiva si cele necontributive sub aspectul incidentei art. 1 din Protocolul aditional la Conventie.
     In cauza Andrejeva c. Lettonie din 18 februarie 2009 (cererea nr.55707/00), Curtea a constatat ca exista o incalcare a art.14, raportat la art.1 din Protocolul nr.1 si a art.6 din Conventie, retinand ca dreptul la pensie, astfel cum a fost stabilit administrativ de autoritatile letone, constituie un "bun" in sensul art.1 din Protocolul nr.1, chiar daca pensia a fost recalculata pentru viitor prin modificarea legii pensiilor publice, iar neluarea in calcul a perioadei cat reclamanta a contribuit in alt stat reprezinta o discriminare in protejarea dreptului de "proprietate". Recalcularea pensiei pentru viitor prin inlaturarea acestei discriminari nu este de natura a inlatura prejudicierea sa prin lipsirea de "bunul" sau, dreptul la pensie calculat prin includerea intregii perioade cat reclamanta a contribuit la fondul de pensii, chiar daca a platit contributiile in alt stat.
     Din cuprinsul tuturor acestor decizii se poate trage concluzia ca dreptul la pensie, indiferent daca acesta rezulta direct din lege sau este stabilit printr-o hotarare judecatoreasca si daca se bazeaza sau nu pe principiul contributivitatii, reprezinta un "bun" in sensul art.1 alin.1 din Primul protocol aditional la Conventie.
     Cea de a doua conditie ce trebuie verificata pentru a se vedea daca este vorba sau nu de o incalcare a art.1 din Primul protocol este cea a existentei unei ingerinte a autoritatilor publice in exercitarea dreptului la respectarea bunului, ce a avut ca efect privarea contestatorului de bunul sau, in sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.1.
     Reducerea pensiei militare, precum si lipsirea contestatorului de dreptul de a mai primi vreodata sumele de bani constand in diferenta dintre pensia militara pe care o primea initial si cea rezultata in urma recalcularii, reprezinta, indiscutabil, o ingerinta ce a avut ca efect privarea contestatorului de bunul sau, in sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.1, respectiv  au dus la ruperea, in defavoarea acestuia, a justului echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii si cerintele interesului general.
     In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care, in cauza Pravednaya v. Russia, a decis ca exista o incalcare a art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei prin revizuirea, prin acte normative/administrative, a unei pensii stabilite pe cale judecatoreasca. Si in aceasta cauza Curtea a retinut ca o "cerere" cu privire la pensie poate constitui un "bun" in sensul art.1 din Protocolul nr.1 daca este suficient de bine stabilita pentru a fi aplicata (cauza Stran Greek Refineries v. Greece, judgment of 9 December 1994, Series A no.301, § 59), iar o lipsire de proprietate potrivit unei legi secundare/ulterioare poate fi justificata doar de "interesul public", interes care poate justifica o schema eficienta si armonioasa de pensii, de dragul careia Statul isi poate modifica legislatia. Totusi, posibilul interes al Statului de a asigura o aplicare uniforma a legii pensiilor nu poate viza retroactiv recalcularea unei pensii stabilite pe cale judiciara. Curtea a considerat ca, lipsind reclamantul de dreptul de a beneficia de pensia in cuantumul stabilit in hotararea finala, Statul incalca justul echilibru intre interesele in discutie, cel general si cel individual (cauza Pressos Compania Naviera S.A. si altii contra Belgiei, hotararea din 20 noiembrie 2005, seria A nr.332, § 43).
     De asemenea, procedandu-se la recalculare pensiei si la lipsirea contestatorului de o mare parte a dreptului de pensie deja castigat, s-a adus atingere chiar substantei dreptului de proprietate al acesteia, atingere care, in conceptia instantei europene, este incompatibila cu dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie.
     In aceste conditii, instanta apreciaza ca, prin recalcularea pensiei militare a contestatorului, in baza Legii nr.119/2010, au fost incalcate dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1.
     Ca urmare a acestei constatari si in aplicarea dispozitiilor art.41 din Conventie, instanta apreciaza ca exista indreptatirea contestatorului sa i se plateasca in continuare pensia militara de care a beneficiat pana la data de 1 ianuarie 2011.
     De asemenea, instanta apreciaza ca este nelegala si decizia nr.15701/28.04.2011, nu numai ca urmare a constatarii nelegalitatii deciziei de recalculare a pensiei militare a contestatorului, ci si pentru faptul ca a fost respinsa contestatia ca ramasa fara obiect, ca urmare a intrarii in vigoare a OUG nr.1/2011 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, desi contestatorului nu i-a fost eliberata alta decizie, in baza actului normativ invocat, prin care sa fi fost inlaturate efectele deciziei de recalculare atacate.
     Avand in vedere aceste motive, instanta a admis contestatia, astfel cum a fost modificata si completata.