Somatia de plata.Ordonanta de plata.

Somatia de plata.Ordonanta de plata. Regula in materia procedurii civile este in sensul ca pentru valorificarea aceluiasi drept, legea pune la dispozitia partilor numai o singura cale procedurala, care nevalorificata ori realizata fara respectarea exigentelor procedurale incidente, nu poate fi "reluata" prin intermediul altei proceduri.
Or, atat OG nr. 5/2001, cat si OUG nr. 119/2007 instituie proceduri sumare si urgente la indemana creditorilor pentru valorificarea creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani.
Cu toate acestea, nu s-ar putea sustine ca, in acest moment, creditorii ar avea la dispozitie, pe langa calea dreptului comun, la care fiecare dintre actele normative face trimitere, alte doua cai, in egala masura disponibile, pentru valorificarea pe cale urgenta si sumara a aceluiasi drept.
Interpretarea in sensul ca un creditor are, in temeiul principiului disponibilitatii, dreptul discretionar de a opta intre oricare dintre aceste proceduri, nu poate fi retinuta, deoarece disponibilitatea insasi se manifesta in limitele legii, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, sensul OUG nr. 119/2007 nu este acela de a mai institui o procedura in plus de valorificare a creantelor, ci de a pune la dispozitia creditorilor diligenti un mecanism mai eficient  decat cel reglementat de OG nr. 5/2001, daca ne aflam in prezenta unor raporturi contractuale intre profesionisti.
Fata de aceste considerente, instanta a respins cererea creditoarei, ca inadmisibila in aceasta procedura, aceasta avand la dispozitie fie o actiune, intemeiata pe dispozitiile OUG nr. 119/2007, fie o actiune in pretentii, intemeiata pe dispozitiile de drept comun. TRIBUNALUL VALCEA - SECTIA A II A CIVILA-SENTINTA  Nr. 1115/2012 din 28 Martie 2012

La data de 9.03.2012 creditoarea SC EG ROMANIA SRL   in contradictoriu cu debitoarea SC FP R SI SH RM VALCEA a solicitat emiterea unei somatii de plata pentru suma de 270.582,88 lei, debit ce rezulta din executarea contractului de furnizare( achizitii publice) nr.826/17.06.2011 incheiat in temeiul prevederilor OUG nr.34/2006.
Temeiul juridic al cererii a fost precizat ca fiind dispozitiile OG nr.5/2001 privind procedura somatiei de plata.
Fata de obiectul cererii, instanta a pus din oficiu in discutia partilor exceptia inadmisibilitatii cererii, avand in vedere dispozitiile speciale ale OUG nr.119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte intre profesionisti.
Domeniul de aplicare al actului normativ sus-citat il constituie, asa cum arata prevederile art.2 alin.1) creantele certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte incheiate intre profesionisti.
Articolul 1 pct.1 defineste notiunea de "contracte incheiate intre profesionisti" ca fiind contractul incheiat fie intre profesionisti, fie intre acestia si o autoritate contractanta, avand ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui pret constand intr-o suma de bani.
 Anterior reglementarii cuprinse de OUG nr.119/2007, legiuitorul, prin OG nr.5/2001 stabilise o procedura a somatiei de plata, avand ca domeniu de aplicare, conform art.1 alin.1), realizarea de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
Prin urmare, domeniul de aplicare a OG nr.5/2001 este unul mai larg, intrucat OUG nr.119/2007 poate fi utilizata doar in cazul creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale.
In aceste conditii, potrivit principiului lex specialia derogant lex generalia(legea speciala deroga de la legea generala), instanta a concluzionat ca pentru recuperarea creantelor izvorate din contractele incheiate intre profesionisti, cererile trebuie intemeiate pe OUG nr.119/2007, iar nu pe OG nr.5/2001.
Astfel, accesul creditorului la doua cai procedurale este posibil numai pentru ca este prevazut in mod expres de lege si poate fi exercitat numai in limitele stipulate.
Regula in materia procedurii civile este in sensul ca pentru valorificarea aceluiasi drept, legea pune la dispozitia partilor numai o singura cale procedurala, care nevalorificata ori realizata fara respectarea exigentelor procedurale incidente, nu poate fi "reluata" prin intermediul altei proceduri.
Or, atat OG nr. 5/2001, cat si OUG nr. 119/2007 instituie proceduri sumare si urgente la indemana creditorilor pentru valorificarea creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani.
Cu toate acestea, nu s-ar putea sustine ca, in acest moment, creditorii ar avea la dispozitie, pe langa calea dreptului comun, la care fiecare dintre actele normative face trimitere, alte doua cai, in egala masura disponibile, pentru valorificarea pe cale urgenta si sumara a aceluiasi drept.
Interpretarea in sensul ca un creditor are, in temeiul principiului disponibilitatii, dreptul discretionar de a opta intre oricare dintre aceste proceduri, nu poate fi retinuta, deoarece disponibilitatea insasi se manifesta in limitele legii, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, sensul OUG nr. 119/2007 nu este acela de a mai institui o procedura in plus de valorificare a creantelor, ci de a pune la dispozitia creditorilor diligenti un mecanism mai eficient  decat cel reglementat de OG nr. 5/2001, daca ne aflam in prezenta unor raporturi contractuale intre profesionisti.
Fata de aceste considerente, instanta a respins cererea creditoarei, ca inadmisibila in aceasta procedura, aceasta avand la dispozitie fie o actiune, intemeiata pe dispozitiile OUG nr. 119/2007, fie o actiune in pretentii, intemeiata pe dispozitiile de drept comun.