Drepturi revolutionari

Drepturi revolutionari

      Prin sentinta civila nr. 849/CA/14 octombrie 2009 pronuntata de Tribunalul Brasov – sectia comerciala si de contencios administrativ, in dosarul nr. 5010/62/2009 s-a admis actiunea formulata de reclamanta DF in contradictoriu cu parata Directia de Munca si Protectie Sociala si in consecinta s-a anulat Hotararea nr. 96/12.06.2008 emisa de parata si parata a fost obliga sa emita o hotarare pentru acordarea drepturilor prevazute de Ordonanta de Urgenta a Guvernului  nr.  6/2008.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
      Prin Decizia nr.96/12.06.2008 emisa de parata s-a respins cererea reclamantei intrucat din actele depuse la dosar nu rezulta faptul ca petenta indeplineste cumulativ conditiile prevazute de art.19 alin.4 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului  nr. 6/2008. S-a retinut ca aceasta nu dovedeste faptul ca a fost supusa la verificari, cercetari si audieri de organele de partid, militie, securitate si nici nu face dovada ca sotul sau a decedat ca urmare a participarii la revolta muncitoreasca in conformitate cu art.20 alin.1 din actul normativ mai sus mentionat.
           Potrivit art.19 alin.4 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului  nr. 6/2008 dovada calitatii prevazute la alin.3 se face de catre persoana interesata, cu inscrisuri oficiale eliberate de catre organele competente, din care sa rezulte supunerea la presiuni, din partea securitatii sau a militiei, pentru stabilirea domiciliului in localitatea in care se afla deportat sotul, indiferent daca aceasta urmare s-a produs sau nu.
      In speta, reclamanta a facut dovada faptului ca, in calitate de sot al persoanei care a avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987, a fost supusa la presiuni din partea securitatii si militiei, pentru stabilirea domiciliului obligatoriu in Brasov.
  Rezulta astfel din declaratiile martorilor BI si BA ca reclamanta nu avea voie sa paraseasca orasul fara sa anunte organele de militie, precum si ca aceasta era, alaturi de sotul sau, verificata, urmarita si terorizata de organele de militie.
      Pentru considerentele de fapt si de drept expuse instanta de fond a admis actiunea reclamantei in contradictoriu cu parata Directia de Munca si Protectie Sociala dispunand conform dispozitivului sentintei.                                                                           
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs, in termen legal, parata Directia de Munca si Protectie Sociala, solicitand  admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii.
In motivare, recurentul a aratat ca prin Hotararea nr. 96/12.06.2008 Directia de Munca si Protectie Sociala a respins cererea intimatei, precizand ca aceasta nu a probat cu inscrisuri oficiale, eliberate de organele competente ca in urma arestarii sotului a fost supusa la presiuni din partea securitatii sau a militiei.
Recurenta a sustinut ca sentinta atacata este lipsita de temei legal si ca in forma in care a fost pronuntata nu poate fi pusa in aplicare.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila, si art.19 alin. 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 6/2008.
Intimata reclamanta a depus intampinare  prin care a  solicitat respingerea recursului ca nefundat, aratand ca sotul sau a participat la revolta muncitoreasca anticomunista din 15 Noiembrie 1987 si ca a avut stabilit domiciliul obligatoriu.
Examinand cauza prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, instanta de control judiciar constata ca recursul promovat impotriva sentintei civile nr. 849/CA/14 octombrie 2009 pronuntata de Tribunalul Brasov – sectia comerciala si de contencios administrativ este in parte intemeiat.
In mod corect instanta de fond a retinut ca reclamanta a facut dovada faptului ca, in calitate de sot al  persoanei care a avut de suferit pentru participarea la revolta muncitoreasca anticomunista din 15 Noiembrie 1987 a avut stabilit domiciliul obligatoriu, a fost supusa unor presiuni si verificari din partea organelor de securitate si de militie din acea perioada.
Aceste aspecte rezulta atat din inscrisurile depuse la dosar, cat si din depozitiile martorilor audiati in cauza.
Inscrisurile depuse de intimata reclamanta in sustinerea actiunii, respectiv avizul eliberat de Asociatia 15 Noiembrie 1987, copia carnetului de munca al sotului, DV, situatia persoanelor anchetate pentru participarea la „actele huliganice din ziua de 15.11.1987 de la Brasov si puse in libertate”, certificatul de casatorie si certificatul de deces al sotului reclamantei, Decizia nr. 153883/24.12.1991 a Casei de Pensii Brasov, din care rezulta ca  sotului reclamantei a beneficiat de prevederile Decretului –Lege nr. 118/1990, Hotararea nr.1630/15 noiembrie 1991 a Comisiei Judetene Brasov pentru Aplicarea Decretului –Lege nr. 118/1990 prin care s-a recunoscut sotului reclamantei calitatea de persecutat politic in perioada 17 decembrie 1987-10 ianuarie 1990, fac deplina dovada a faptului ca sotul reclamantei a participat la revolta muncitoreasca anticomunista din 15 Noiembrie 1987 si ca a avut de suferit pentru aceasta actiune, fiind retinut,  anchetat, eliberat din functia detinuta la Intreprinderea de Autocamioane Brasov si incadrat apoi la Intreprinderea Hidromecanica Brasov. 
In aceste imprejurari si intimata reclamanta a avut de suferit, fiind verificata in repetate randuri de organele de militie si neavand voie sa paraseasca localitatea, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor.
Aceasta situatie se incadreaza in ipoteza reglementata de art. 19 alin. 2 lit. a si alin. 3 din Legea nr. 341/2004 Legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989 nr. 341/2004, modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 6/2008, astfel cum a retinut instanta de fond.
Cu toate acestea, in sentinta atacata nu s-a precizat perioada pentru care reclamanta beneficiaza de prevederile acestor acte normative cu caracter reparator si data de la care i se cuvin aceste drepturi.
Pentru aceste considerente, Curtea in temeiul art. 312 alin. 1 si 2 Cod procedura civila va admite in parte recursul declarat de recurenta Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale, continuator al Directiei Muncii si Protectiei Sociale Brasov, impotriva sentintei civile nr. 849/CA/14 octombrie 2009, pronuntata de Tribunalul Brasov – sectia comerciala si de contencios administrativ, in dosarul nr. 5010/62/2009, va modifica in parte sentinta atacata, in sensul ca perioada pentru care intimata beneficiaza de drepturile prevazute de Legea nr. 341/2004, modificata si completata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului  nr. 6/2008 este 17 decembrie1987 – 22 decembrie 1989, iar data de la care i se cuvin aceste drepturi este 1 martie 2008 si va mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Decizia nr. 173/R/ 2 martie 2010