DISCRIMINARE SI HARTUIRE MORALA IN CADRUL DERULARII RAPORTURILOR DE MUNCA. DAUNE MORALE. NETEMEINICIA CERERII DE CHEMARE IN JUDECATA.

         
DISCRIMINARE SI HARTUIRE MORALA IN CADRUL DERULARII
RAPORTURILOR DE MUNCA. DAUNE MORALE.  NETEMEINICIA CERERII DE
CHEMARE IN JUDECATA.


     Prin sentinta civila nr. 1752/LM/2009, s-a respins actiunea in conflict de
drepturi formulata de reclamantul CC, impotriva paratilor BJ „OD” si MG, 
S-a retinut ca, in speta,  faptele invocate de reclamant (necomunicarea in
scris a  unor raspunsuri , unele observatii la adresa lui din partea conducerii,
numirea in cadrul unei comisii de inventariere, aprecierea unor  sarcini trasate ca
degradante, faptul ca nu i se raspunde la salut de catre directoarea institutiei,
amenajarea a doua locuri de fumat in cadrul institutiei) nu pot determina in
concret inlaturarea sau restrangerea exercitarii drepturilor conferite salariatilor  de
legislatia muncii ( art. 39 alin.1 Codul muncii), reclamantul neprecizand de altfel,
care dintre faptele mentionate ar constitui acte de discriminare si nici nu a
mentionat  care dintre drepturile ocrotite i-ar fi fost in concret  afectate.
Analizand probatoriul administrat in cauza instanta, a constatat ca nu s-a
produs nici un act de hartuire morala, reclamantul nefacand dovada unui
comportament intimidant  din partea paratilor  care sa fi determinat  la locul de
munca ocupat de reclamant, un cadru ostil, degradant ori ofensiv. Sub acest
aspect, s-a apreciat  ca prin dispozitiile comunicate reclamantului  de catre sefii
ierarhici,  angajatorul  nu a dat dovada de un comportament irational, care ar fi
putut sa lezeze demnitatea salariatului,  sarcinile trasate  fiind circumscrise  in
cadrul dreptului angajatorului de organizare a activitatii in cadrul unitatii, de
stabilire a atributiilor fiecarui salariat, exercitarea controlului asupra modului de
indeplinire a sarcinilor de serviciu. In plus, printre drepturile angajatorului,
enumerate in cuprinsul art. 39 alin.2 C. muncii  se regaseste si dreptul acestuia de
a da dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor,
precum si prerogativa constatarii abaterilor disciplinare si aplicarii eventualelor
sanctiuni. In fapt, petentul nu a contestat aceste cerinte sub aspectul legalitatii lor,
declarandu-se doar nemultumit,  cu demnitatea lezata si apreciind, ca ceva minor
neexecutarea unor sarcini de serviciu. Atitudinea recalcitranta a petentului fata de
sarcinile trasate pe linie ierarhica rezulta chiar din cuprinsul  notelor explicative
solicitate de angajator in exercitarea prerogativei disciplinare, apreciindu-le doar 
o ”pierdere de timp, din moment ce muncea, si nu tragea chiulul”. Or, salariatul nu
are dreptul de a cenzura hotararile conducerii, avand obligatia de a respecta
disciplina muncii, prevederile din regulamentul intern si din contractul individual de
munca, si de a indeplini sarcinile de serviciu, putand refuza doar executarea unor
ordine vadit nelegale.
Instanta de fond a apreciat ca nejustificate si sustinerile reclamantului vizavi
de incercarea de izolare de restul colectivitatii prin amenajarea a doua locuri de
fumat in cadrul institutiei, probatiunea testimoniala confirmand ca aceasta decizie
a fost luata pe criterii obiective,  mai precis in scopul facilitarii accesului salariatilor
in aceste spatii, intrucat exista   doua cladiri, iar petentului nu i se putea interzice
accesul  in locurile respective.
     Solicitarile pentru  asigurarea unui climat propice  la locul de munca,
folosirea unui ton normal, garantarea faptului ca nu va suferi repercusiuni in urma
plangerilor formulate, etc. , au fost de asemenea considerate ca nefondate,  cata
vreme acestea sunt obligatii legale in sarcina oricarui angajator, iar in cauza  nu s-
au produs dovezi privind incalcarea acestora.  In lipsa concretizarii drepturilor
afirmativ incalcate, ocrotite de legislatia muncii, nu se poate dispune  restabilirea
situatiei anterioare hartuirii morale pretinse.
In privinta daunelor morale, s-a apreciat ca reclamantul nu a dovedit nici
prejudiciul si nici legatura de cauzalitate intre  pretinsa hartuire si afectiunea de
care sufera, internarile in spital ori deteriorarea starii sale psihice.
     Pentru angajarea  raspunderii  civile  a paratelor  sub forma daunelor
morale, este necesara intrunirea cumulativa a elementelor constitutive: prejudiciu,
fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si culpa
angajatorului. In speta,  aceste elemente nu sunt intrunite. Astfel, desi reclamantul
in descrierea starii de fapt sustinute prin actiunea formulata a sustinut ca a cedat
nervos, fiind internat in spital, beneficiind de concediu medical, iar apoi, a mai fost
nevoit sa solicite concediu fara plata, aceste afirmatii nu au suport probatoriu,
nefiind dovedita nici o legatura de cauzalitate dintre comportamentul angajatorului
si diagnosticul  mentionat in biletul de iesire din spital, de tulburare depresiva
fond. Nu s-a putut retine vreo culpa in sarcina angajatorului nici in ceea ce
priveste concediul fara plata, acordat la cererea exclusiva a petentului, iar
sustinerea acestuia ca a fost nevoit sa solicite concediu fara plata  deoarece dupa
terminarea concediului medical nu s-a simtit deplin restabilit, a fost inlaturata,
nefiind sustinuta de acte medicale ori alte dovezi. Avand in vedere ca salariul
reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat, in lipsa prestarii activitatii, 
nu s-a putut constata existenta nici unui temei in baza caruia parata sa fie obligata
la plata  pentru perioada 17.11 – 31.12.1008, nici sub forma unor drepturi salariale
si nici sub forma unor despagubiri.
     Nefondat s-a apreciat a fi si capatul de cerere avand ca obiect obligarea
paratilor la plata daunelor materiale in suma de 50 de Euro reprezentand taxa
suplimentara achitata companiei aeriene pentru schimbarea datei rezervarii,
decizia aprobarii cererii fiind atributul exclusiv al conducerii, orice salariat avand
obligatia de a depune o minima diligenta in scopul obtinerii informatiilor necesare
privind situatia  cererii pentru acordarea unor zile de concediu, anterior  achitarii 
cheltuielilor de transport.
     Sentinta a devenit irevocabila prin nerecurare.




1