Motive de recurs invocate dupa expirarea termenului prevazut de art. 303(1) Cod procedura civila

    Motive de recurs invocate dupa expirarea termenului prevazut de art. 303(1) Cod procedura civila. Consecinte.

     Legalitatea hotararii atacate in recurs se examineaza , potrivit dispozitiilor art. 303-304 Cod proc. civila, prin prisma motivelor depuse inauntrul  termenului de recurs, iar conform art. 306(2) Cod proc. civila motivele de ordine publica pot fi invocate si puse in dezbaterea partilor de catre instanta din oficiu.
Motivele de ordine publica invocate in concluziile scrise depuse dupa dezbaterea recursului nu pot fi insusite de catre instanta de recurs ca temei al admiterii recursului, invocat din oficiu, daca nu au fost puse in dezbaterea partilor.

  Sectia civila - Decizia civila nr.201/8 martie 2006 a Curtii de Apel Alba Iulia

     Prin decizia civila nr. 431/18.10.2005 a fost respins ca nefondat apelul formulat de parata B.S. impotriva sentintei civile nr. 991/2004 pronuntata de Judecatoria Aiud in dosarul civil nr. 3161/2003 pentru urmatoarele considerente:
Asa cum corect a retinut prima instanta, testamentul – ca orice act juridic trebuie sa indeplineasca (astfel cum prevad dispozitiile art. 948 Cod civil) conditiile generale de validitate ale unui atare act.
In speta s-a dovedit incontestabil ca testatorul nu avea discernamantul faptelor sale la data incheierii testamentului datorita starii de coma profunda  post operatorie in care se afla, aspect ce l-a pus in imposibilitatea de a-si exprima consimtamantul , fapt confirmat de altfel si de amprenta digitala a testatorului existenta pe act la rubrica „semnatura” desi acesta stia sa scrie.
Referitor la depozitia medicului de familie al testatorului, aceasta nu este relevanta in cauza cata vreme contine informatii  medicale anterioare internarii defunctului si efectuarii interventiei neurochirurgicale la care a fost supus.
Acest martor nu l-a vizitat pe defunct dupa internarea si operarea acestuia, astfel ca nu a avut cunostinta despre starea bolnavului ulterioara internarii in spital.
Din actele depuse la dosarul cauzei (foile de observatie clinica in care s-a consemnat starea bolnavului de catre medicul chirurg) rezulta ca testatorul nu a mai iesit din starea de coma in care s-a aflat, atat anterior cat si dupa operatie, decedand chiar in spital.
In mod corect a fost respinsa cererea de efectuare a unei contraexpertize cata vreme concluziile ambelor rapoarte intocmite in cauza stabilesc fara echivoc aceleasi imprejurari si anume faptul ca la data incheierii testamentului, discernamantul testatorului era abolit.
In sprijinul concluziilor  expertizelor vine si proba faptului  ca desi  defunctul stia sa scrie, nu a semnat testamentul , fiind aplicata amprenta digitala a acestuia pe act.
In atare situatie, in mod corect prima instanta a apreciat ca nu au fost indeplinite conditiile de valabilitate ale testamentului, constatand nulitatea absoluta a acestuia.
     Impotriva acestei hotarari a formulat recurs parata B.S. criticand-o pentru considerentele prevazute de art. 304 pct.6 Cod proc. civila, aratand ca  instantele nu au facut o corecta aplicatiune a dispozitiilor legale, nu au permis administrarea completa a probatiunii cu care sa dovedeasca imprejurarea ca la data incheierii actului defunctul avea discernamantul faptelor sale, nu au tinut cont de depozitia medicului curant si s-a dat o eficienta exagerata  raportului de expertiza intocmit in cauza. A fost respinsa nejustificat cererea de efectuare a unei  contraexpertize si audierea de martori cu care putea proba starea capacitatii defunctului la data intocmirii actului atacat.
In consecinta, a cerut casarea hotararilor pronuntate si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar modificarea hotararilor in sensul respingerii actiunii reclamantilor.
Recursul a fost legal taxat.
Prin intampinare reclamantii au cerut respingerea recursului ca nefondat intrucat depozitia medicului curant contine date anterioare internarii de urgenta a defunctului si operarii acestuia pentru motive neurologice . Din fisa de observatie rezulta ca bolnavul nu a iesit din coma si a murit in spital dupa operatie.
In legatura cu contraexpertiza se arata ca a fost incuviintata si atat Medicina Legala Alba cat si Medicina Legala Cluj Napoca  au ajuns la concluzia certa ca defunctul se afla in coma profunda in momentul semnarii testamentului, aceasta fiind si explicatia ca desi stia sa scrie defunctul nu a semnat testamentul, iar in ceea ce priveste proba cu martori nu era pertinenta din moment ce exista expertiza.
Examinand legalitatea hotararii atacate prin prisma motivelor invocate de catre parata , Curtea retine urmatoarele:
Testamentul autentificat de doamna notar public T.E. a fost redactat la 10 martie 2003  in ziua autentificarii prin incheierea nr. 837/10.03.2003 , aceasta deplasandu-se la Spitalul Judetean Alba unde testatorul B.D. se afla bolnav si netransportabil (fila 21 fond).
La 22 martie 2003 a survenit decesul testatorului B.D. nascut la 17 aprilie 1937, parata  valorificandu-si testamentul prin certificatul de mostenitor nr. 16/03.04.2003.
Asadar actul esential in dobandirea masei succesorale dupa defunctul B.D. decedat la 22 martie 2003 a fost testamentul lasat.
In privinta respectarii cerintelor de legalitate a acestuia se constata ca semnarea testamentului a avut loc prin amprentare desi prin adeverinta nr. 415/25.07.2003 se atesta faptul ca B.D. a absolvit  Liceul Teoretic Teius jud. Alba clasa a VII-a in anul scolar 1951-1952. Aceasta proba dovedeste ca defunctul nu si-a insusit in mod constient prin semnatura proprie actul de ultima vointa, amprenta putand fi luata  in orice stare a sanatatii mintale.
Prin expertiza medico-legala administrata in cauza , efectuata de Institutul de medicina legala Cluj Napoca (filele 152-153) se confirma abolirea discernamantului defunctului datorita  diagnosticelor si starii avansate de boala in care se afla la data de 10.03.2003, survenind la scurt timp  decesul.
Fata de probele certe si evidente mentionate mai sus era de prisos a se administra alte probe de natura celor mentionate de recurenta deoarece existau doua expertize medico legale care confirmau aceeasi stare de fapt, respectiv raportul Spitalului Judetean Alba (fila 111 dosar fond) si cel intocmit de Institutul de medicina legala Cluj Napoca (fila 152-153), acesta din urma fiind insusit inclusiv de Comisia de avizare si control a actelor medico-legale (fila 155 dosar fond).
Cat priveste depozitia martorului B.G. (fila 98 fond),  acesta nu face declaratii in legatura cu starea testatorului din momentul semnarii testamentului , nu declara ca l-ar fi tratat si vizitat dupa internarea in spital din data de 09.03.2003 in sectia de neurochirurgie si nici inainte sau dupa interventia neurochirurgicala din 12.03.2003.
Asa fiind, in mod corect si judicios instantele au facut  aplicabilitatea dispozitiilor art. 948 si 856 Cod civil si constatand nulitatea testamentului au anulat certificatul de mostenitor autentic nr. 16/03.04.2003 emis de B.N.P. K.M.  Aiud, atribuind bunurile din masa succesorala mostenitorilor legali.
Prin concluziile scrise depuse dupa dezbateri recurenta a invocat inexistenta incheierii de admitere in principiu ceruta de art. 6735 Cod procedura civila  in  instanta de fond pentru stabilirea cotelor si a mostenitorilor legali, ca motiv de nulitate a incheierii pentru temeiul prevazut de art. 106 alin.1 Cod proc. civila.
Referitor la acest aspect , observam ca dispozitiile art. 106 alin.1 Cod proc. civila sanctioneaza cu nulitatea actele  de procedura subsecvente celui anulat, ceea ce nu este cazul in speta deoarece nu a fost anulat nici un act de procedura.
Lipsa incheierii de admitere in principiu a unei cereri de partaj judiciar poate fi invocata in motivele de apel, impotriva hotararii pronuntate de catre instanta de fond, conform art. 282 Cod procedura civila .
     De altfel  in cauza nu au fost formulate cereri de imparteala judiciara de natura celor reglementate in capitolul VII1 Cod proc. civila , astfel ca nu se impunea aplicarea dispozitiilor art. 6735 Cod proc. civila.
In speta nu s-au adus critici in apel cu privire la vreuna din incheierile instantei de fond, fiind pentru prima data invocat acest aspect prin concluziile scrise depuse dupa dezbaterile in recurs.
     Desi critica mentionata nu este relevanta in judecarea recursului,  aratam ca intrucat nu reprezinta  un motiv de ordine publica putea fi examinata numai daca se invoca inauntrul termenului de recurs si cu dezbaterea contradictorie, astfel ca in temeiul prevederilor art. 303(1) si 306(2) Cod procedura civila  se inlatura ca tardiv formulat.
Pentru toate motivele de mai sus, Curtea facand aplicabilitatea dispozitiilor art. 312 Cod proc. civila a respins ca nefondat recursul paratei B.S.
Intrucat intimatul B.G. a ocazionat suma de 400 lei ron cheltuieli de judecata in recurs pentru care a depus acte justificative,  a fost obligata recurenta in temeiul art. 274 Cod proc. civila la plata acestora.