civil-despagubiri morale pentru daunele aduse demnitatii, onoarei si reputatiei profesionale

Dosar nr. 720/93/2014
R O M A N I A

TRIBUNALUL ILFOV
SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA Nr. 2214/2014
Sedinta publica de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PRESEDINTE C.A.M.
Grefier P.M. Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant R.V.A.
si pe parat B. H.M. avand ca obiect pretentii
La apelul nominal facut in sedinta publica nu au raspuns partile
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza ca este termenul patru de jduecata, actiune legal timbrata, reclamantul a solicitat solutionarea cauzei in lipsa dupa care:
Tribunalul, vazand ca reclamantul, desi citat cu mentiunea "personal la interogatoriu" nu s-a prezentat urmeaza a face aplicarea dispozitiilor 358 C.pr.civ si, constantand probatoriul administrat, in temeiul art. 244 alin 1 C.pr.civ declara cercetarea procesului incheiata si retine cauza spre deliberare si pronuntare
     
INSTANTA

Asupra cauzei de fata :
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 720/93/2014 la 24.02.2014 reclamantul R.V.A. a solicitat in contradictoriu cu parata B.H.M. pronuntarea unei hotarari prin care sa fie obligata aceasta la plata sumei de 60.000 EUR cu titlu de despagubiri morale pentru daunele aduse demnitatii, onoarei si reputatiei profesionale precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Arata in motivarea actiunii ca este judecator in cadrul sectiei civile a Judecatoriei Buftea
Ca pe rolul acestei instante a fost inregistrat dosarul _/94/2013 avand ca obiect ordonanta presedentiala in care parata din prezenta cauza a avut calitatea de reclamant
Ca prin rezolutia de la 3.07.2013 a fost stabilit primul termen de judecata la 24.07.2013 de catre judecatorul desemnat prin Hotararea colegiuluid e conducere nr. 1 din 10.05.2013 sa conduca sedinta din 10.07.2013 a Completului Fond Funciar, Minori si Familie vara
Ca odata cu fixarea primului termen s-a dispus si efectuarea anchetelor psiho-sociale la domiciliile partilor
Ca la 24.07.2013 reclamantul a intrat in compunerea celui de-al doilea complet de varacand, fata de sustinerile sotului parat, care a invocat faptul ca locuie4ste in Bucuresti, a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Buftea, prorogand pronuntarea asupra acesteia dupa administrarea probatoriului apreciat ca fiind relevant
Termenul acordat a fost fixat pentru 21.08.2013, Complet vara
Referatele de ancheta psiho-sociala au fost depuse la dosar la 13.08.2013 si respectiv 20.08.2013
Ca la 21.08.2013 parata din prezenta cauza a formulat cerere de recuzare a presedintelui de complet, dl C.A.
Ca la 30.08.2013 a fost solutionata in sensul respingerii cererea de recuzare
Ca ulterior, dosarul a fost repartizat ciclic conform procesului verbal _/11.09.2013 la completul 2 Fond Funciar, Minori si familie, avand ca titular pe reclamant
Ca la aceasta data, prin rezolutie, a stabilit termenul de judecata la 7.10.2013, ca fiind cea mai apropiata sedinta
Ca la termenul din 7.10.2013 a ramas in pronuntare, printre altele pe exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Buftea, amanand pronuntarea o singura data, pe 15.10.2013, cand exceptia a fost admisa
Ca urmare a solutiei pronuntate parata s-a adresat inspectiei judiciare reclamand sde abateri disciplinare
Ca parata a formulat doua cereri, intitulate "reclamatii oficiale" privind atat dosarul _/94/2013 cat si dosarul _/94/2013
Ca in cererea adresata Inspectiei Judiciare parata sustine ca reclamantul a actionat, in dosaruld e ordoinanta presedentiala, sub comanda presedintelui instantei si la solicitarea avocatului paratuluid in dosar
Ca intrebandu-se in cuprinsul acestei sesizari cine va plati daunele pentru tergiversarea cauzei parata a facut referire la un judecator corupt dar inamovibil, reclamantul apreciind ca, fara discutie, parata s-a referit in acel context la el si la presedintele Judecatoriei Buftea, dl A.C.
Ca in ce priveste dosarul avand ca obiect partaj judiciar, inregistrat sub nr. _/94/2013 parata a afirmat ca initial acesta a fost repartizat unui complet prezidat pana in luna septembrie 2013 de o judecatoare "se pare incoruptibila" Apreciaza reclamantul ca, per a contrario, se intelege ca presedintele completului investit cu solutionarea dosarului de partaj dupa desfiintarea completului F1 ar fi fost coruptibil
Ca plangerea adresata Inspectiei Judiciare a fost solutionata prin rezolutia 4686/U/3135/DIL/2013 din 11.12.2013 prin care s-a dispus clasarea sesizarii
Ca pentru aceleasi motive la 23.10.2013 parata a formulat impotriva reclamantului o plangere penala, constituindu-se dosarul _./P/2013 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti
Ca in acest dosar s-a dispus, prin rezolutia de la 4.12.2013, neinceperea urmaririi penale in temeiul art. 228 alin 1 si 6 rap. la art. 10 lit a C.ppr.pen
Apreciaza ca in cauza sunt indeplinite conditiile privind atragerea raspunderii civile delictuale in conditiile art. 1357 C.civ.
Apreciaza ca fapta ilicita consta in formularea cererilor denigratoare la adresa sa pe care parata le-a inaintat Parchetului si Inspectiei Judiciare
Invoca si dispozitiile art. 1349 alin 1 C.civ si sustine ca prin cererile formulate parata a incalcat dispozitiile art. 72 C.civ care reglementeaza dreptul persoanei la demnitate si onorare
In ce priveste prejudiciul arata ca acesta nu are caracter patrimonial, fiind concretizat in stresul emotional intens provocat de plangerile formulate de petenta
Ca a trebuit sa emita puncte de vedere cu privire la cele imputate si, fata de consecintele pe care plangerile reclamantei le-ar fi putut avea asupra carierei sale, nu a putut sa adopte o atitudine de nepasare
Ca, pe de alta parte, existenta si a unei plangeri penale a fost de natura sa potenteze stress-ul  incercat
In ce priveste vinovatia paratei arata ca in opinia sa aceasta este intentia directa, aceasta prevzand ca va fi denigrat si ca ii va fi afectata reputatia profesionala prin afirmatiile facute iar rezultatul urmarit de aceasta a fost acela de a-l intimida
In ce priveste art. 10 CEDO arata ca in opinia sa parata trebuie privita ca un simplu cetatean, neaflandu-se pe pozitia unui ziarist
In drept invoca dispozitiile art. 1349 C.civ, art. 1357 C.civ si urm, art. 72 , art. 75 C.civ
Anexeaza copie legitimatie, Rezolutie din 4.12.2013, rezxolutie din 11.12.2013, copie CI
Actiunea a fost legal timbrata.
La 26.03.2014 parata a depus intampinare solicitand respingerea actiunii
A aratat in esenta parata ca desi intr-o actiune promovata pe rolul Judecatoriei Buftea si-a indicat domiciliul ca aflandu-se in com. C., sat D. totusi domiciliul sau este in B., in com. C. avand doar resedinta.
Ca de altfel, potrivit art. 113 alin 1 pct. 9 teza I competenta teritorial intr-o cauza de natura cele de fata este instanta in raza careia s-a savarsit fapta ilicitra.
Arata ca in ceea ce o priveste nu considera ca a savarsit vreo fapta ilicita insa daca reclamantul apreciaza astfel atunci depunerea celor doua plangeri s-a facut in Bucuresti astfel incat competenta revine Tribunalului Bucuresti.
Arata de asemenea ca, prin evaluarea prejudiciului moral la 60.000 EUR reclamantul a fixat, cu buna stiinta, un prag al pretentiilor care sa ii permita sa elideze legea in cel putin doua situatii:
- incercarea de a solutiona litigiul prin mediere
- judecarea dosarului de catre colegii sai de serviciu
Apreciaza ca sunt indeplinite dispozitiile art. 187 alin 1 pct. 1 lit. a NCPC si solicita a se face aplicarea acestui text de lege.
Pe fond arata ca reclamantul a formulat o actiune elaborata, cu un nivel ridicat teoretic, insa fara vreo legatura cu situatia de fapt
Arata ca nu a dorit sa denigreze pe nimeni iar dreptul la petituionare este unul constitutional pe care a inteles sa si-l exercite in aceasta situatie, deosebit de grea pentru ea.
Ca faptul ca a existat un temei al sesizarii sale rezulta si din situatia actuala a dosarului avand ca obiect ordonanta presedentiala
Ca cererea a fost introdusa in luna iulie 2013 iar dupa patru luni dosarul a ajuns la Judecatoria sect. 2 Bucuresti care, considerandu-se necompetenta, a sesizat Curtea de Apel Bucuresti cu conflictul negativ de competenta
Ca in regulator Curtea de Apel a stabilit ca Judecatoria Buftea este competenta sa solutioneze cauza
Ca in plus nu reclamantul este cel vizat de plangerile sale ci presedintele Judecatoriei Buftea, A. C..
In ce priveste stress-ul pe care il invoca reclamantul arata ca nu crede ca exercitarea dreptului la petitionare si - respectiv - indeplinirea obligatiei corelative de a raspunde la petitii poate fi considerata o forma de stress profesional peste cel pentru care reclamantul este retribuit
Ca de altfel reclamantul nu face in nici un fel dovada prejudiciului suferit si a faptei ilicite si nici a legaturii de cauzalitate intre cele doua
Solicita incuviintarea probei cu inscrisuri, interogatoriul reclamantului pe situatia de fapt.
Partile au solicitat si instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul reclamantului, aceasta din urma proba neputand fi administrata ca urmare a lipsei nejustificate a reclamantului la termenul acordat in acest sens.
Deliberand asupra cererii de chemare in judecata formulate, prin prisma materialului probator administrat si prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 1349 C.civ : Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor personae", iar alin. (2) al aceluiasi articol prevede ca “Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral" Totodata,  din economia dispozitiilor art. 1357 Cod civil reiese ca cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare, autorul prejudiciului urmand a raspunde chiar si pentru cea mai usoara culpa.
In consecinta, pentru angajarea raspunderii civile delictuale, asa cum este ea reglementata de dispozitiile legale sus-citate, se cer intrunite cateva conditii, si anume:
a) existenta unui prejudiciu, in considerarea faptului ca nu poate exista raspundere civila delictuala daca nu s-a produs un prejudiciu;
b) existenta unei fapte ilicite, avandu-se in vedere ca numai o fapta ilicita poate sa atraga dupa sine raspunderea civila delictuala;
c) existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, pentru a fi angajata raspunderea unei persoane nefiind suficient sa existe, pur si simplu, fara legatura intre ele, o fapta ilicita si un prejudiciu suferit de o alta persoana, ci este necesar ca intre fapta si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu;
d) existenta vinovatiei, in sensul ca nu este indeajuns sa fi existat o fapta ilicita aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei.
In ceea ce priveste proba elementelor raspunderii civile delictuale, potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existenta elementelor raspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclama ceva in fata justitiei), fiind admisibil orice mijloc de proba, inclusiv proba cu martori, intrucat este vorba de dovedirea unor fapte juridice - stricto sensu.
Analizand indeplinirea conditiilor mai sus enuntate in cauza, tribunalul retine ca, in ce priveste fapta ilicita, reclamantul sustine ca aceasta consta in cererile denigratoare la adresa sa formulate de catre parata  si inaintate Inspectiei Judiciare din Cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cat si Parchetului de pe langa Inalta Curtea de Apel Bucuresti.
Din analiza inscrisurilor aflate la dispozitia sa tribunalul retine ca, intr-adevar, parata s-a adresat atat Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti cat si Inspectiei Judiciare, sesizand nereguli legate de pronuntarea unor solutii ce au fost ulterior modificate in caile de atac, in legatura cu custodia, programul de vizita si pensia de intretinere cuvenita fiicei sale minore, cat si tergiversarea solutionarii altor cauze de aceeasi natura.
Prin Rezolutia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti din 4.12.2013  (fila 6-9 dosar) s-a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva reclamantului iar prin Rezolutia din 11.12.2013 a Inspectiei Judiciare (fila 10-15 dosar) s-a dispus clasarea sesizarii reclamantei.
In ambele situatii s-a retinut ca solutiile pronuntate de catre magistrati in cauzele aflate pe rolul acestora nu pot face obiectul controlului exercitat de organele de urmarire penala sau de inspectia judiciara si ca nu au rezultat alte elemente care sa conduca la concluzia savarsirii vreunei abateri disciplinare sau vreunei infractiuni
Acestea fiind faptele, tribunalul urmeaza sa analizeze daca fapta reclamantei de a sesiza inspectia judiciara constituie "fapta ilicita" in sensul dispozitiilor art. 1349-1357 C.civ, cu alte cuvinte daca ea este contrara legii sau regulilor de convietuire sociala, avand ca efect incalcarea drepturilor subiective sau cel putin a intereselor altuia, interese care nu sunt potrivnice normelor juridice sau moralei
Sub acest aspect tribunalul retine dispozitiile art.. 97 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 conform carora orice persoana poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducatorii instantelor ori ai parchetelor, in legatura cu activitatea sau conduita necorespunzatoare a judecatorilor sau procurorilor, incalcarea obligatiilor profesionale in raporturile cu justitiabilii ori savarsirea de catre acestia a unor abateri disciplinare.
De asemenea, asa cum s-a retinut si in cuprinsul rezolutiei parchetului din 4.12.2013, posibilitatea formularii unor plangeri impotriva magistratilor este un drept constitutional al petitionarului
Asa stand lucrurile tribunalul retine ca parata a sesizat Inspectia Judiciara si Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti in exercitarea unui drept recunoscut de lege.
Asa fiind, tribunalul urmeaza a verifica daca nu cumva reclamanta si-a exercitat acest drept in mod abuziv sau cu rea credinta
Din analiza sesizarii formulate la 15.10.2013 de catre parata si adresata Inspectiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii reiese ca reclamanta este nemultumita de faptul ca dosarul _/94/2013, inregistrat pe rolul Judecatoriei Buftea in luna iunie 2013 si avand ca obiect ordonanta presedentiala nu a fost solutionat pana la data formularii sesizarii ceea ce a creat paratei dubii privind independenta si impartialitatea magistratilor implicati in solutionarea acestei cauze.
Fara a intra in analiza plangerii adresate de petenta Inspectiei Judiciare, aceasta nefacand de altfel obiectul prezentei cauze, tribunalul retine totusi ca art. 6.1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale consacra dreptul la un proces echitabil, drept garantat de altfel si de art. 21 alin. 3 al Constitutiei Romaniei.
Aceasta inseamna ca organele judiciare trebuie astfel organizate si astfel sa functioneze incat justitiabilul sa fie supus unor proceduri legale si sa obtina o judecata dreapta
Conform art. 124 alin. 3 din Constitutie justitia este unica, impartiala si egala pentru toti. O justitie impartiala presupune doua cerinte.
Pe de o parte, activitatea de judecata trebuie sa se infaptuiasca in mod obiectiv, "in numele legii", dupa cum prevede art. 125 alin. 1. Totodata, trebuie sa se tina seama de dispozitiile art. 16 alin. 2 din legea suprema, potrivit carora "Nimeni nu este mai presus de lege".
Pe de alta parte, principiul impartialitatii presupune ca autoritatile carora le revine   sarcina de a infaptui justitia sa fie neutre. Aceste autoritati sunt reprezentate de judecatori, care sunt obligati sa solutioneze cauzele fara partinire, asigurand astfel egalitatea cetatenilor in fata legii, principiu recunoscut de art. 16 alin. 1 din Constitutie
De aceea, deontologia profesionala ii obliga pe judecatori sa-si exercite functia cu obiectivitate si impartialitate, avand ca unic temei legea si principiile generale ale dreptului, fara a da curs presiunilor si influentelor exterioare.
Mai mult, ei sunt tinuti sa adopte un comportament din care sa rezulte chiar si aparenta impartialitatii (in sensul ca aceasta sa fie vizibila pentru justitiabili), tocmai pentru a inlatura orice indoiala cu privire la indeplinirea corecta a indatoririlor profesionale. La fel ca si independenta, impartialitatea nu este doar o chestiune de substanta, ci si de aparenta: nu este suficient sa fii independent si impartial, ci trebuie ca acest lucru sa se si vada.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului ridica la rang de principiu necesitatea existentei pana si a aparentei de impartialitate, necesara pentru a nu afecta increderea publica (iar in procesele penale, mai mult ca orice, increderea acuzatului) pe care intr-o societate democratica trebuie sa o inspire instantele judecatoresti (Thorgeirson vs. Islanda, case nr. 13778/88, Hauschildt vs. Danemarca, case 10486/83, Kyprianou vs. Cipru, case 73797/01, Grieves v. Regatul Unit, case 57067/00)
In jurisprudenta sa constanta Curtea EDO a decis ca, atunci cand se pune problema de a determina daca intr-o cauza particulara exista motive legitime de teama legate de lipsa de impartialitate, ceea ce este decisiv este daca aceasta teama poate fi apreciata ca fiind in mod obiectiv justificata (Ferrantelli and Santangelo v. Italy, hot. din 7 August 1996, Reports 1996-III, pp. 951-52, § 58, Wettstein v. Switzerland, no. 33958/96, § 44, ECHR 2000-XII)
Aplicand principiile degajate din jusprudenta in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului la situatia particulara a paratei tribunalul retine ca, astfel dupa cum rezulta din chiar Rezolutia Inspectiei Judiciare din 11.12.2013, toate cauzele opunand pe parata si pe fostul sau sot au fost solutionate de dl judecator C. sau de reclamant iar in unele dintre acestea solutiile pronuntate au fost modificate in calea de atac.
In ce priveste dosarul _/93/2013 avand ca obiect ordonanta presedentiala, din actele aflate la dispozitia sa tribunalul retine ca acesta a fost declinat prin sentinta civila _./15.10.2013 in favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, aceasta s-a declarat la randul sau necompetrenta iar Curtea de Apel Bucuresti, investita cu solutionarea regulatorului de competenta, a stabilit prin sentinta civila _/2014 la 20.01.2014 competenta in favoarea Judecatoriei Buftea (fila 56 dosar)
In aceste conditii tribunalul apreciaza ca nu se poate retine reaua credinta a reclamantei in exercitarea dreptului sau legal de petitionare, aceasta neavand un scop sicanator si neurmarind sa aduca atingere imaginii reclamantului ci doar sa supuna controlului institutiilor abilitate situatii de fapt ce i s-au parut a crea o aparenta de lipsa de impartialitate.
Asa stand lucrurile tribunalul apreciaza ca parata a sesizat Inspectia Judiciara si Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti in exercitarea unui drept legitim, recunoscut de lege si exercitat in limitele stabilite de actele normative care il consacra, neputandu-se retine in sarcina acesteia savarsirea vreunei fapte ilicite.
Cum in lipsa faptei ilicite nu poate exista raspundere civila delictuala, tribunalul tribunalul apreciaza actiunea formulata de reclamant ca nefondata si o va respinge

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII

HOTARASTE Respinge actiunea formulata de reclamantul R.V. A., domiciliat in A.a, str. _ nr. _., jud. Teleorman in contradictoriu cu parata B. H. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la SCA T., I. si Asociatii in Bucuresti, str. _.. nr. _
Cu apel in 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusa la Tribunalul Ilfov
Pronuntata in sedinta publica de la 18 Iunie 2014

PRESEDINTE,
C.A.M.
GREFIER,
P.M.
A.C. 20 Iunie 2014