Conflict de competenta

Continut speta Conflict de competenta

Prin Sentinta civila nr.26/C din 1 octombrie 2014, pronuntata in Dosar nr.293/258/2014 de Curtea de Apel Targu Mures Sectia I civila a fost stabilita competenta de solutionare a actiunii civile in favoarea Tribunalului Harghita.
Instanta de control judiciar a retinut ca prin Sentinta civila nr. 696/20.03.2014,a Judecatoriei Miercurea Ciuc, s-a admis exceptia necompetentei materiale a instantei invocata de parat si, in consecinta, s-a declinat competenta solutionarii cererii in favoarea Tribunalului Harghita, dispunandu-se trimiterea de indata a dosarului nr. 293/258/2014 instantei competente, Tribunalul Harghita.
Prin Sentinta civila nr. 1975/17.06.2014, Tribunalul Harghita a admis exceptia necompetentei materiale a instantei, invocata de reclamanta si a declinat competenta solutionarii actiunii in favoarea Judecatoriei Miercurea Ciuc. Constatand ivit conflictul negativ de competenta, a dispus suspendarea din oficiu a judecatii cauzei si inaintarea dosarului Curtii de Apel Targu Mures in vederea solutionarii conflictului.
Investita cu solutionarea conflictului negativ de competenta, in conformitate cu dispozitiile art. 135 Cod procedura civila, instanta de control a retinut ca in cauza, obiectul cererii de chemare in judecata il reprezinta constatarea nulitatii absolute partiale a Dispozitiei nr. 1304/27.07.2009 emisa de Municipiu, actiunea fiind intemeiata  pe dispozitiile art. 10(2) si 19 din Legea nr. 10/2001.
Chiar daca judecatorul nu este tinut de temeiul juridic invocat de reclamant, indicarea acestuia este obligatorie potrivit art. 194 Cod procedura civila, astfel ca stabilirea concreta a temeiului de drept, se impune, respectandu-se bineinteles principiul contradictorialitatii.
Or, in cauza, singurul temei de drept indicat in ceea ce priveste actiunea in constatarea nulitatii este cel rezultat din art. 50 din Legea nr. 10/2001, reclamanta invocand, in motivarea cererii de constatare a nulitatii, aspecte privind incalcarea  Legii nr. 10/2001.
In aceasta situatie, legea speciala - Legea nr. 10/2001, prevede o competenta speciala in solutionarea actiunilor formulate in temeiul acestei legi, cea a tribunalului in a carei circumscriptie se afla imobilul.
Admisibilitatea unei astfel de actiuni, raportat la prevederile legii speciale, reprezinta o chestiune care tine de judecata propriu-zisa, neputand determina eludarea dispozitiilor imperative ale legii speciale.
Cu alte cuvinte, Tribunalul in mod gresit, trecand atat peste precizarile formulate in cererea de chemare in judecata, cat si peste obligatia de a stabili, inca de la inceputul judecatii, pentru respectarea dreptului la aparare, temeiului juridic al actiunii, a apreciat generic ca dispozitia de restituire in natura emisa in baza Legii nr. 10/2001, poate fi atacata "pe calea dreptului  comun".